Oana Kovacs

munca-angajatori-angajati
10

Oamenii care muncesc

Cumva, tot ce am de zis azi se leagă de oameni care lucrează sau vor să lucreze. Da, e adevărat, e plină țara și de leneși, mai avem și niște hoți și ceva țepari, dar mai sunt și oameni care muncesc sau cel puțin asta încearcă se facă. Iată de ce probleme se lovesc ei – toate-s 100% adevărate, n-am timp de scris ficțiune, dacă aș avea, aș scrie o carte, nu o postare pe blog.

munca-angajatori-angajati

– Unora li se spune chiar de la interviu că au primit jobul și că vor fi sunați. Și cam acolo se termină tot. Adică ei îs sunați cum v-am sunat eu pe voi să vă zic de postare.

– Imaginați-vă următoarea situație: 100 de posturi disponibile, pe 50 angajează firma oameni, pe 50 îi aduce o firmă de HR. Primii 50 muncesc și au dreptul la prime, bonusuri, cadouri și alte beneficii, următorii 50 au și ei un drept – să muncească.

– Gândiți-vă și la cei care pleacă dimineața la lucru pentru a fi acolo la 8 și revin a doua zi dimineața la 8 acasă, după ce 24 de ore au lucrat încontinuu. Fac un duș și încep o nouă zi de muncă, de minim 8 ore. Și nu, nu vorbesc de medici, ci de două cazuri concrete, unul din construcții și altul din contabilitate. În ambele cazuri, mulțumirea, în urma efortului depus, a fost una sufletească.

– Unii angajatori se simt jigniți de faptul că posibilii angajați nu acceptă un salariu de muncitor entry-level pentru un job la care care se cer studii superioare și minim 3 ani de experiență.

– Iar unora li se pare normal ca angajații să stea zilnic două-3-4 ore peste program neplătiți dacă e vorba de un job din domeniul în care au studiat, pe motiv că trebuie să pună pasiune (asta am pățit-o eu, detalii la cerere :)) ).

– În unele cazuri, angajații chiar n-au chef să-și treacă pe Facebook datele legate de job. Sau numele real. Sau să-și dea check-in cu toată firma la limonadă cu mere. De aia, că nu-s soușăl midia menegeri sau piariști. Și atunci preferă să rămână Marghioala sau Demostene online, că e dreptul lor. Și șefii, nu și nu. Mă rog.

Food for thought? Un fel de. Poate ar trebui să vă puneți în anumite situații și să vă întrebați sincer cum ați reacționa la ele. Măcar să știți că există, să nu aveți surprize când vă loviți de unele ziduri. Că și reacțiile…, nu totdeauna planurile de acasă se potrivesc cu cele din târg și dorința de-a munci nu-i nici ea garanția succesului în epoca noastră.

Comments

Oana • December 10, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Bia December 10, 2013 - 08:08 Reply

    De câte ori mi-am zis că voi scrie si eu pe acest subiect… din proprie experienta!!! Sau mai bine sa scriu direct cartea? :))

    Da, e foarte trist ce se intampla in diverse locuri cu angajatii, asa de trist ca imi vine sa o iau razna de cate ori ma gandesc la anumite situatii prin care chiar am trecut.

    Traiesc totusi cu speranta ca mai sunt si angajati care au avut si au noroc sa aiba sefi oameni OAMENI, sa aiba locuri de munca unde calitatea umana sa primeze în fața mizeriilor. Sper asta din inima, cateva cazuri stiu. Si nu, nu e vorba de “muncesti si esti apreciat” e vorba de apreciere a ta ca fiinta umana in primul rand si pana la urma de noroc (iti trebuie cu carul, ca sa ajungi sa muncesti într-un loc BUN 100% dincolo de pasiune si daruire).

    • Oana December 10, 2013 - 09:17 Reply

      Bia, din păcate am și eu sufientă experiență cât pentru un roman… de la interviuri și joburi unde am stat luni bune, poate chiar mai mult de un an. Eu îs ok în momentul ăsta, dar văd la prietenele care-s între joburi câte pățesc.
      Și da, e foarte greu să găsești acel loc unde ești apreciat nu doar ca angajat, ci și ca om.

  2. O. December 10, 2013 - 09:16 Reply

    Orele mele suplimentare, izvorând ele din pasiune sau nu, sunt plătite. Nici n-aș accepta să fie altcumva.

    • Oana December 10, 2013 - 09:31 Reply

      Așa e normal. :)
      Eu nu mai fac ore suplimentare aici. Mai stau câteodată peste program, dar extrem de rar. Și când îmi iau liber câteva ore nu mi se cere să recuperez, deci se compensează. 😀

  3. crinutza December 10, 2013 - 10:02 Reply

    Vor sa iti modifici profilul de FB?? Serios?
    Ce tampenie!

    • Oana December 10, 2013 - 10:45 Reply

      Yep. I s-a zis unei prietene. Pentru ca trebuie sa stie lumea ca ea lucreaza la “marea” firma XYZ… 😐

  4. dam167 (dam ăla) December 10, 2013 - 11:18 Reply

    Un lucru foarte important pe care l-ai omis (intenționat sau nu) este faptul că nu există carieră cu 8 ore muncite pe zi. Loc de muncă da, carieră nu. Niciunde. Punct. Poate ai ajuns la un moment dat să fii atât de deștept încât să poți coordona totul în 4, poate, dar până să ajungi acolo nu. De notat faptul că nu oricine poate ajunge acolo.

    Legat de orele suplimentare, hai să lăsăm corporatismele și să ne punem în locul angajatorului. E foarte greu să stabilești câte ore a muncit cineva când e vorba de muncă de birou. E greu să-l cauți tot timpul la locul de fumat, e greu să-i privești tot timpul monitorul.

    Cât despre salarii, foarte puțini tineri înțeleg că există niște plafoane salariale pentru diferite domenii. Știu că nu e corect, dar sunt date de piață. În România încă se judecă după producție. Un contabil (în general) nu produce. Dacă nu produce, salariile se lovesc de o limită.

    • Oana December 10, 2013 - 12:17 Reply

      Pai nu am abordat subiectul carierei, ci mai degraba al dificultatilor intalnite cand iti cauti un loc de munca (si alte probleme intalnite la joburi). Cariera – nu stiu cati din noi facem cariera. Eu sigur nu, cred ca asta ar insemna o dedicare mult mai mare decat sunt eu dispusa sa ofer. Nu ma integrez in categoria celor care cred ca poti sa faci si cariera si sa ai si familie si toate sa mearga traznet. Iar mie imi place sa am viata personala.
      Corporatisme nu cred ca am zis, nu muncesc in corporatie. :) Adevarat, munca de birou e greu de urmarit, dar, din experienta mea de lucru, iti zic ca in unele cazuri depinde de ritm si de volumul de munca. Am avut un job unde nu ma dezlipeam de birou nici ca sa beau apa pentru ca efectiv NU aveam timp. Si seful facuse la un moment dat si el acelasi lucru si stia ca in 8 ore de lucru pot “rezolva” cam 15 proiecte, dar i se parea normal sa am 30 in lucru odata si sa plec acasa lesinata de foame. Depinde de caz, zic eu.
      Si BTW, nu toata lumea fumeaza. Tot din experienta, iti zic ca mi-am luat odata 5 minute pauza ca nu mai puteam de oboseala dupa multe ore petrecute intr-un ritm nebun de lucru. Si am fost trimisa in birou pe motiv ca nu fumez, deci n-am ce sa caut afara. Sunt multe de povestit, muuuuuulte.
      Stiu si de plafoanele salariale, unele-s ridicole, altele au o logica. Inteleg ce zic cu contabilii, dar gandeste-te la firmele de productie, ca tot ai mentionat productivitatea. Intr-o firma gen Continental, de exemplu, stii care-s angajatii cei mai prost platiti? Fix cei din productie. Situatia e cu totul diferita in administratie in schimb, desi nu cei de la marketing, PR sau secretariat fac anvelopele care aduc venituri si genereaza profit.

  5. Andra C (@AndraC4) December 10, 2013 - 20:26 Reply

    Asta mi-a placut :))) din pacate, in ziua de azi e greu sa iti gasesti un loc de munca (cel putin mie asa mi se pare) si mai greu sa il pastrezi (uneori) pentru ca ajungi sa accepti tot felul de chestii doar ca sa ai un amarat de salariu.
    Si de cariera nu are rost sa vorbim. Cariera inseamna sa muncesti non-stop. Thanks but no thanks!

    • Oana December 10, 2013 - 22:35 Reply

      Mda, si mie mi se pare ca de cariera nici nu poate fi vorba la 99,mult din persoanele pe care le cunosc.

Leave a Reply