Oana Kovacs

13

O jucărie stricată vindea baticuri

Nu știu câți ați observat că eu am printre categoriile de articole și categoria numită ”bătrâni” unde în general am povestit de babe ciudate cu care am avut de-a face de-a lungul existenței mele și care m-au făcut să mă îndoiesc de veridicitatea zicalei ”Cine n-ar bătrâni să-și cumpere”. Ei bine, ieri am întâlnit o băbuță care mi-a plăcut și m-a făcut să mă uit la ea cu afecțiune :). Și tot ieri am văzut un cuplu de ”Un bătrân și o bătrână/ Două jucării stricate merg ținându-se de mână” (Minulescu) și azi am mai văzut unul. Deci există fericire conjugală la vârsta a treia, glad to see that!
În fine, vroiam acuma să povestesc de băbuța asta. Eram la o terasă cu colegul meu și ea a venit încărcată cu un teanc de baticuri și șaluri și căra după ea o geantă enormă (cam cât un troller mare) plină de baticuri de băbuțe și le vindea la terase. Nu știu care o fi impresia voastră, dar eu am fost mișcată de faptul că ea se chinuie prin căldură și soare să mai facă un ban. Mică și gîrbovită, la cei 77 de ani (după cum am aflat în urma unei achiziții și al unui dialog despre propria mea bunică la care mă gândisem inițial să îi dau șalul), bunicuța încă era practic în câmpul muncii în condiții grele. Sper să nu fi fost trimisă cu forța de familie să ”producă”, mi s-ar părea tare trist.
Oricum vânzarea a bucurat-o și pe ea și pe bunica mea numărul 3 care s-a ales cu un șal trendy de vară, numai bun de arătat prin biserică, așa că am dat lovitura 🙂 
Și încă ceva – bunicuța era bună de PR, atâta a comunicat cu noi, a vorbit, ne-a povestit una-alta că pe mine mă are de clientă iar dacă ne mai intersectăm :). 
V-ați mai lovit de oameni de genul ăsta? Harnici până la ultima suflare? Comunicativi și împăcați cu viața lor? 

Comments

Oana • June 15, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. INTJ June 16, 2011 - 00:05 Reply

    de intalnit nu-i greu sa-i intalnesti, e mult mai greu sa-i intelegi … la un nivel mai profund decat cel al cuvintelor.

  2. andrei June 16, 2011 - 06:40 Reply

    eu am locuit si la tara si la oras…acolo, batranii (chiar si la 90 de ani daca se mai tin pe picioare) muncesc pana la ultima suflare. asa au fost obisnuiti. Cel mai mare rau pe care l-ai putea face e sa obligi un batran(a) de la tara sa nu munceasca, ci sa se uite la TV toata ziulica..l-ai terminat.
    Acum sincer, cupluri de varsta a 3-a tinandu-se de mana nu prea am vazut, dar sper sa ajung sa fiu parte a unui astfel de cuplu..asta daca apuc 70 de ani

  3. Sălcudean Oana June 16, 2011 - 15:18 Reply

    Da, cunosc şi eu o tanti! 🙂 Când eram mică şi mergeam cu tata în piaţă, era o băbuţă bătrânăăă care vindea seminţe, ceva fostă vecină cu bunica mea. Acum câteva săptămâni eu şi tata am văzut-o cu plasele pline de cumpărături şi arată la fel cum arăta cu ani în urmă, ba chiar mai energică şi mai veselă! Oamenii ca ea îmi dau curaj 🙂

  4. neonu June 16, 2011 - 20:09 Reply

    Hmmm, nu stiu ce sa zic, povestea asta e cu dus intors. O fi aceeasi babuta care vindea produse de genu si anii trecuti in caminul in care stateam. Avantajul lor este ca sensibilizeaza prin varsta. Mai este o babuta care sta de obicei pe langa liniile de tramvai aproape de libertatii si vinde…boate si flori.Are mereu o batista la unul din ochi si se vaita de zici ca-si da duhul. Au trecut ani insa si ea tot nu a crapat. Ba mai mult, intr-o zi palma o tigara iar ochiul cu pricina se vindecase ca prin minune.

  5. Oana June 16, 2011 - 22:33 Reply

    INTJ, e ceva special cu ei :).
    Andrei, iti doresc sa apuci sa fii de mana cu femeia iubita la 70 de ani.
    Oana, si eu admir oamenii astia plini de viata, sunt un model mai bun decat majoritatea oamenilor cunoscuti.
    Neonu', m-am gandit si la asta, ca o fi o strategie de marketing prezenta babutei, dar sincer imi doresc sa nu fie adevarat.

  6. INTJ June 17, 2011 - 01:00 Reply

    @Oana – am cunoscut o doamna care la peste 70 de ani inca mai facea evaluari de imobile. dupa ce rezolvam chestiile legate de job, mai discutam cu ea … adica ea vorbea, eu ascultam si mai puneam cate o intrebare ici-colo. 😛

    asa am inteles ca desi ii placea ce facea, pe undeva era constienta ca trebuie (in mod activ) sa-si tina creierul in forma … evaluarile fiind una din metodele folosite. o alta metoda erau excursiile si relatarea lor: fiind singura, pleca in fiecare an aiurea in lume pentru 2 saptamani … si daca apoi te prindea de client, iti povestea cu lux de amanunte excursiile ei (depinde cate rezistai sa asculti). nu avea decat putine poze … da' avea o multime de povesti.

    pe de alta parte, tot ea spunea ca din tabieturile ei zilnice face parte nu-mai-stiu-ce serial … "am muncit o viata, nu stiu cat mai am, imi permit sa nu ratez nici un episod". astfel, am inteles ca-n spatele fatadei de om dur si luptator feroce … se ascundea un om simplu care se temea de moarte, un om ca oricare dintre noi, un om cu amintiri pe care si le reimprospata periodic (retraindu-le in timp ce povestea) pentru a nu le uita, un om care sarea peste amintirile neplacute … desi se vedea pe ea ca nu le uitase, un om care incerca cu disperara sa dea propriei vieti un sens cat mai amplu.

    cum spuneam: there's always much more than the eyes can see and the ears can hear … 🙂

  7. Oana June 17, 2011 - 05:44 Reply

    INTJ, oamenii de genul asta mi se par cel mai bun exemplu de viata traita frumos.

  8. Anonymous June 17, 2011 - 07:12 Reply

    M-a întristat povestea pentru că îmi amintește de toți bătrânii necăjiți, nevoiți să cerșească ori să muncească la vârste înaintate pentru un ban în plus.
    Am văzut și eu ieri o băbuță micuță și slăbuță, se grăbea să traverseze strada cu pași mărunți, mărunți. Făcea cei mai mărunți pași pe care i-am văzut vreodată și cu toate astea nu am prins-o să-i ofer un ajutor.

  9. Oana June 17, 2011 - 11:11 Reply

    Si eu am cumparat de la ea tot pentru ca m-a impresionat si m-a intristat ca e nevoie sa lucre la asa o varsta inaintata :(. Totusi m-a bucurat ca era "de viata" tanti.

  10. hapi2233 June 17, 2011 - 16:56 Reply

    Bunica mea e o femeie deschisa , comunicativa si inteleapta – inteleapta cum multi "oraseni" nu sunt…….
    Eu am o mare retinere sa folosesc cuvantul "baba"…..iti spun si de ce……pentru ca toate drumurile duc acolo…….la cele lungi ma refer……Sigur ca la 20 de ani acest adevar pare……science fiction 🙂

  11. Oana June 17, 2011 - 18:00 Reply

    Si eu am una din bunici extrem de harnica :). Si tot timpul ne face cadouri si prajituri.
    Babe le zic in general la alea bagarete si enervante. Babute sau batranici la alea simpatice :D.

  12. anda_elena June 19, 2011 - 20:28 Reply

    Mie imi plac tare mult batraneii. Nu am avut norocul sa-mi conosc adevaratii bunici, dar m-a fericit Dumnezeu cu multi bunicuti de imprumut 🙂

    Sa vad doua jucarii stricate mergand agale, mana in mana – ma induioseaza la culme.
    In tineretile mele am facut un reportaj despre o astfel de pereche. Daca imi e permis, dau si adresa – sa vedeti ce-a iesit 🙂
    http://saptepietre.blogspot.com/2011/04/o-bunica-si-un-bunel.html

  13. Oana June 19, 2011 - 22:19 Reply

    Ce frumosi sunt, Anda!

Leave a Reply