Oana Kovacs

10

Nu răspunzi la sms

Ok, adevărul adevărat e că nu prea mai trimit sms-uri, decât destul de rar, pentru că am o grămadă de minute în reţea şi majoritatea apropiaţilor utilizează şi ei tot Vodafone (cel care ne încarcă de minute şi bonusuri în reţea şi în alte reţele uită de noi), ceea ce ne permite să vorbim cât ne ţin vocile.

Defapt vroiam să scriu despre nerăspunsul la telefon, chestie care mă calcă pe nervi în câteva situaţii: dacă am stabilit să ne întâlnim, dacă e ceva urgent şi persoana respectivă ştie că voi suna, dacă e vreo problemă şi nu ştiu cum să o rezolv mai repede etc.

Problema mea nu e că nu mi se răspunde la telefon ca să stau la poveşti cu oameni care fix atunci au mult de lucru, ci că nu mi se răspunde fix când ar trebui să comunic sau să aflu ceva şi ştiu că persoana în cauză nu face nimic chiar atunci. Ok, la chestiile astea mă enervez, mai ales când omul ştie că trebuie să ne auzim sau să ne vedem ca să rezolvăm o problemă – de job, de transport al cuiva etc.

Dar cel mai grav e, şi aici reacţionez isteric on the inside (on the inside pentru că nu cred că m-ar ajuta să-i încarc şi pe alţii cu isteriile mele) când prietenul meu sau părinţii sau altă persoană apropiată nu răspunde şi are de făcut un drum mai lung (gen între oraşe and so on…) sau citesc pe net că s-a întâmplat vreo tragedie în zonă (cartier, oraş etc). Atunci pică tot, atunci încep să-mi fac filme în cap. Filme de groază evident – cu morţi, răniţi, jafuri, atacuri, bombe, amnezii – ce mai, aş fi fost bună în echipa Lost :D.

Voi cum reacţionaţi când nu vi se răspunde la telefon?
foto

Comments

Oana • October 9, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. INTJ October 9, 2011 - 23:29 Reply

    daca nu raspunde, asta e … nu ma agit pentru ca n-are rost/sens. da' cum eu am prins si vremurile fara mobil … probabil ca-s subiectiv.

    pe de alta parte, cine ma cunoaste stie ca nu raspund la numere pe care nu le am in agenda telefonica … asa ca, fara un sms anterior care sa ma informeze cine ma suna, nici o sansa sa raspund (voce sau sms). oricum, vestile rele se raspandesc rapid … chiar si fara telefon … si, sincer, nu ma deranjeaza catusi de putin daca le aflu mai tarziu. 😀

  2. Oana October 9, 2011 - 23:35 Reply

    INTJ, de ce nu raspunzi la numere necunoscute? Is curioasa :).

  3. Cealaltă Ancuţă October 10, 2011 - 05:59 Reply

    I hear you sister, mai ales îți susțin ultimul paragraf. Am și eu o imaginație atât de sick…

  4. dePop October 10, 2011 - 10:20 Reply

    Nici eu nu trimit SMS, decat foarte rar ( de sarbatori ), iar in cazul in care nu mi se raspunde la telefon de cele mai multe ori revin la intervale de 10- 20 minute..acum depinde si de situatie, persoana.

  5. Oana October 10, 2011 - 11:30 Reply

    Anca, it feels so good… Sa stiu ca nu-s singura! :))
    Dragos, prima data am zis ca a fost o scapara, daca tot iti faci reclama la mine pe blog, puteai macar sa remarci ca-s fata si daca tot lasi al doilea comment putea sa nu fie absolut identic cu primul ca dai in penibil. DELETE!
    dePop, si eu ii mai trimit sms-uri prietenului ca mi se pare dragut. In rest… convorbiri :).

  6. INTJ October 10, 2011 - 14:10 Reply

    INTJ = Introverted iNtuitive Thinking Judging … si in universul meu intra cine vreau eu, nu cine-si doreste (din vari motive) asta. sau altfel explicat: e cam cum alegeti voi fetele/femeile cu cine faceti sex (sau nah: "dragoste") … adica cui ii permiteti accesul in intimitatea proprie.

  7. Oana S. October 10, 2011 - 14:56 Reply

    Nici mie nu-mi place când oamenii nu răspund la telefon și cred că unora nu le place nici când nu răspund eu. Dacă într-un anumit moment dorm sau n-am chef de persoana respectivă, nu văd de ce aș răspunde doar ca să audă el/ea ”Dormeam” sau să fiu seacă. Mai bine sun eu când mă simt mai bine și am rezolvat treaba.
    În schimb nu găsesc nici o scuză cu nerăspunsul la sms. Aa, eu răspund rar la numere necunoscute și deloc la numere ascunse. Există o limită…

  8. Diana October 10, 2011 - 18:01 Reply

    Pe mine nu mă deranjează așa tare. Dacă omul vrea să facă altceva, asta e.
    Eu nu pun mare preț pe chestii din astea… mai ales că și eu uneori mă mai eu aiurea la vorbe cu mama sau o prietenă sau las telefonul pe silențios și uit de el…
    Nu știu… am trăit înainte atâta timp fără și nu m-am crizat sunând și răspunzând…

    Trimit sms-uri mai mult când sunt la metrou, că și așa dacă aș suna nu s-ar auzi.

  9. nlnO.onln October 10, 2011 - 19:20 Reply

    aş avea de scris un roman pe această temă, pentru că mi s-au întâmplat multe… crize cauzate de situaţie. fie că a fost vorba despre prieteni care dispăreau precum măgarul în ceaţă exact când contai mai abitir pe ei, fie de soţ, pe atunci prieten, care alegea metoda ca să-mi arate cât e de supărat şi să permită imaginaţiei mele să o ia pe ulei, fie de tată, care mi se mai pierde câteodată prin munţi lipsiţi de semnal şi nu îşi dă seama că mai există unii nu atât de umblăreţi care ar dori să comunice.

  10. Oana October 10, 2011 - 22:03 Reply

    INTJ, am inteles.
    Oana, faza cu nr. ascuns ma enerveaza de numa. Am avut eu niste stalkeri de is traumatizata.
    Diana, in general nu ma deranjeaza nici pe mine, ca nu toti au chef de mine cand ii sun eu. Dar daca-s intr-o situatie mai deosebita, imi fac filme.
    Nino, asa mai fac si eu cu aia pe care-s suparata. Nu le raspund :))).

Leave a Reply