Oana Kovacs

datorie
13

Pentru ce nu aș lua un împrumut niciodată

datoriesursă foto

Una din chestiile pe care le urăsc cel mai mult în viață (în afară de a spăla vase și a sta la cozi, da, sunt o persoană plină de ură) – e ideea de împrumut financiar. Și nu mă refer la a lua 5 lei de la o prietenă când sunt la cafea și n-am bani scoși de pe card, ci, la ceea ce, din punctul meu de vedere (al meu și doar al meu, fiecare face ce vrea, să fie clar), e un împrumut negândit.

Există pentru mine o categorie mare și lată de nevoi pentru care never ever nu aș lua bani de la bancă: distracțiile. Mai precis, n-aș cere niciodată un credit sau bani (de la mama, tata, bunica sau vărul din străinătate) pentru a pleca într-o vacanță sau pentru a merge la vreun eveniment, indiferent că e nunta cuiva, un concert mult-visat sau altceva (alte idei nu-mi vin acum).

Dacă nu am bani să plec în Palma de Mallorca, s-ar putea ca ăsta să fie un semn că nu e de nasul meu. Că țintesc prea sus sau că nu muncesc destul ca să am tot ceea ce visez. Poate că dacă visez să văd Dubaiul și știu că aș putea să merg să-l văd cu bani de la nașa ar trebui să mă prind că nu e realist ceea ce-mi doresc și poate ar trebui să mă mulțumesc cu un weekend la Herculane. Sau, să strâng din dinți și să pun bani la saltea ca să am bani de bilet acolo unde vreau eu de fapt. Nu mi s-ar părea normal să trăiesc luând din banii de pâine pentru a-mi plăti creditul sau făcând refinanțări toată viața.

Iar de nunți, botezuri, parastase, n-am ce să zic. N-aș lua bani împrumut pentru o nuntă nici să mă picuri cu ceară. O idee mai proastă nici că am pomenit. Nunta nu e nimic altceva decât o cină exagerat de scumpă, la care nici măcar nu-ți alegi singur meniul (știu că-s cinică, dar sunt și realistă, nu e ca și cum dacă eu o să fac nuntă nu va fi tot aia). Dacă nu ți-o permiți, clar n-ai ce să cauți acolo, mai ales că un astfel de eveniment atrage după sine și alte cheltuieli – cu haine, pantofi, coafuri, mă rog, depinde de oameni și pretenții.

Iar dacă veni vorba de țoale, stați așa, că mi-au mai venit niște chestii în minte. Nu știu dacă acum o mai fi la modă, dar acum câțiva ani am cunoscut nu unul, ci DOI (2!!!) imbecili care și-au luat fiecare 2000 de euro credit ca să își cumpere haineDă firmă, evident. Știu că am zis mai sus că fiecare face ce dorește cu banii săi, dar nu mă pot abține să nu judec. I’m a bad person, asta este. Nu pot avea o idee bună despre un om care merge la bancă și scoate bani ca să își cumpere… cârpe! Nu că eu n-aș fi iubitoare de haine frumoase, să nu fiu ipocrită, însă ideea de a lua un împrumut, pe care îl plătești minim dublu înapoi băncii, pentru a-ți cumpăra ceva de îmbrăcat mă face să îmi dau ochii peste cap fără jenă.

Și că tot vorbim de fală, să nu uităm de împrumuturile luate pentru aifoane. Da, sunt oameni care iau bani de la alți oameni sau de la instituții care-i jecmănesc (băncilor, I’m talkin’ to you!) pentru a da banii pe telefoane. Pentru că… un smartphone pentru fiecare român. Și pentru că prostie și pentru că ei cer să fie jecmăniți în cazuri de genul ăsta (judgemental much?). Încă n-am auzit de om care să ia un împrumut pentru a cumpăra un telefon care să-l ajute la muncă, la produs ceva… Însă știu de o grămadă cu telefoane jmechere care dau bipuri. Pentru că săraci și pentru că mai mult nu știe să facă cu smarfoanele.

Mno, cam pentru astea n-aș lua eu niciodată bani de la alții. Pentru lucrurile fără de care pot trăi, chiar dacă sub nivelul la care visez. Aș renunța la călătorii, petreceri, haine faine și telefoane deștepte (ah, nu pot să renunț la ceva ce oricum nu am, nu? nu de alta, dar telefonul meu e cam prostuț) ca să nu mă mărit cu banca și ca să nu-mi mănânce ea lună de lună munca. Ok, ok, deși știu ce n-aș face eu, tot nu pot să gândesc în locul altora.

Din păcate. Muahahahahah!

Comments

Oana • July 18, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. cotos July 18, 2014 - 08:53 Reply

    Mi-am luat un singur credit toata viata, nu e o suma uriasa, insa mi-a trebuit ca sa completez ceva banuti pentru achizitionarea casei in care locuim acum. Deci, atat. In rest daca nu imi permit, nu ma duc la banca sa cer imprumut. Asta e. Nu la toti sta scris pe frunte Coasta de Azur, Dubai etc.

    • Oana July 18, 2014 - 09:01 Reply

      Si mie mi-e teama ca pentru locuinta voi apela la banca. Nu e situatia ideala, dar nu vorbim de 5000 de euro, ci de sume de alt nivel, care nu se pun “la ciorap” una-doua. N-am nimic impotriva creditelor de gen, sunt realista si-mi dau seama ca multi (probabil cei mai multi) dintre noi nu au cum altfel sa faca pentru o casa a lor.

      • cotos July 18, 2014 - 13:42 Reply

        Eu fix de 5000 am avut nevoie :)) Ca norocul, restul l-am avut disponibil. Insa, daca nu era, cu siguranta trebuia sa apelez la banca pentru intreaga suma.

        • Oana July 18, 2014 - 14:00 Reply

          Ha, ha. :))
          Eu m-as bucura sa am nevoie de asa putin, dar nu e cazul, din pacate.

  2. dam167 (dam ăla) July 18, 2014 - 15:12 Reply

    Eu sunt de acord cu ce zici tu (dojo ar face dansul bucuriei), dar te-ai apropiat asimptotic (îmi pare rău, îmi era dor de astea) de alte idei.

    Eu sunt de părere că trebuie să ne facem un minim de cultură financiară. Trebuie să înțelegem cât de cât sistemul, nu să urlăm toată ziua că ne fură băncile. Astfel, vei ști când și dacă vei face un credit.

    nu sunt de acord în schimb cu ideea ”atât îmi permit”. Da, nu iei credit pentru aifon, dar aia cu Dubai e altceva. Orice om cu un minim de cultură financiară rulează niște bani, într-un fel sau altul. Dubai e o experiență (prietena mea tot zice, că eu l-aș da pe o excursie la Stelvio) și uneori merită. Poate vei achita creditul, poate a alte calcule, cert e că anumite experiențe merită trăite pe moment.

    • Oana July 19, 2014 - 18:23 Reply

      Na, ca am lasat un comentariu kilometric si a disparut din cauza unor schimbari la server.
      In fine, ca sa nu ma repet: sunt de acord 100% ca anumite calatorii sunt niste experiente de neratat, insa EU nu le-as face pe bani luati imprumut. Cat despre “bancile ne fura”, adevarul e undeva la mijloc, ar fi muuuuuuuuuuuulte de zis. :)

  3. Poveştile Mele July 18, 2014 - 21:19 Reply

    Imi place realismul tau – si referitor la bani, si la… nunti :) Eu le consider un mic circ si (referitor la un articol anterior) nu merg din obligatii acolo. Doar la super-apropiati. Prima nunta la care am participat a fost a lu’ sor’mea.
    Si da, URASC si eu multe luccruri in viata, desi cuvantul mi se pare cam dur tastandu-l. Folosesc termenul destul in viata asta.
    Cat despre credite, ma feresc cat pot – ba sunt chiar nepoliticoasa atunci cand primesc un telefon de la o domnisoara de la banca, cu oferte d-astea.

    • Oana July 19, 2014 - 18:26 Reply

      “Ura” e un cuvant dur, eu recunoc ca ma amuz folosindu-l aici pe blog. :))

      • Yamasha July 22, 2014 - 04:23 Reply

        Nunta este o afacere.

        • Oana July 22, 2014 - 06:59 Reply

          În majoritatea cazurilor da. :)

  4. Lorelei July 21, 2014 - 19:55 Reply

    Stai, deci repeta te rog ca eu cred ca trebuie sa-mi schimb ochelarii. 2000 de euro imprumut pt haine???? Zi-mi ca n-am citit eu bine pls.Nu de alta dar creierul meu saracul se scurt-circuiteaza. Haine de toate zilele sau ceva eveniment cu super staif gen receptie cu presedintele Americii, Brad Pit si Angelina???

    • Oana July 21, 2014 - 20:32 Reply

      Serios. 2000 de euro. Pe vremea cand se luau credite cu buletinul. :))
      Nu stiu exact daca haine de toata ziua sau de staif, stiu doar ca “de firma”.

  5. A judeca | Oana Kovacs

Leave a Reply