Oana Kovacs

mothers-are-all-insane
17

Norocul ți-l mai faci și tu

mothers-are-all-insanesursă foto

Nu știu dacă v-am mai zis, dar maică-mea e genul ăla de om care ar vrea să salveze planeta, câinii comunitari, delfinii din apele poluate, să redea vederea copiilor orbi și să scape de sărăcia din lume. Drăguț, știu, doar că uneori, în bunătatea ei nelimitată, e extreeeeeeeeeeeeeeeeeem, dar extrem de naivă. Ori o duce lumea de nas, ori interpretează ea diverse situații după ureche, fără să pună logica și obiectivitatea la muncă. E bine intenționată, doar că nu se pricepe la analiză.

Tocmai din cauza asta, apar uneori mici conflicte între noi. Că ea le plânge de milă lui Gigel și lOlguței, dar nu vede tâmpeniile pe care aceștia le-au făcut ca să ajungă în aceste situații.

De exemplu, Olguța are 40 de ani și locuiește cu părinții, face curățenie în casa acestora, spală, gătește, se ocupă de ai ei și îi duce în oraș tot timpul, că ei n-au nici carnet, nici mașină, dar ea nu are ceva și mai important: o viață a ei. Dar cine credeți că o jelește? Maică-mea, evident! :)

Adică persoana care s-a bucurat când Olguța a terminat liceul cu 10, când a intrat la prima facultate, la a doua, când le-a terminat în paralel, când a luat permisul, când și-a găsit un loc de muncă sigur și a început să studieze în cadrul celei de-a treia facultăți, pe care a terminat-o cu brio și așa mai departe. Mama e persoana care mi-o indica pe Olguța ca exemplu, că învață tot timpul, că are note mari, că se dedică studiului, că e harnică, că spală vasele, că e drăguță cu părinții.

Față de mine, ea a fost o sfântă. Eu m-am dedicat școlii și și nu prea, am lucrat pe unde am putut și-am zburat din job în job până am nimerit ceva potrivit personalității și pretențiilor mele. Am făcut o singură facultate, am ignorat ideea de master și-am evitat cartea de legislație (pe cât am putut) că era atââââââââââââââââââta belestristică pe rafturi că se rupeau (asta ca să mă laud că n-am luat permisul din prima încercare). Închisă în casă să învăț n-am stat, că n-am avut timp, erau prea multe de făcut, prea mulți oameni de cunoscut, prea multe locuri de văzut.

Și ajungând la prezent, cui credeți că îi plânge de milă a mea mamă? Olguței! Ia ghiciți de ce! Că n-are noroc.

Eu i-am explicat ei (maică-mii, nu Olguței) că norocul ți-l mai faci și tu singur, că nu vine să-ți bată la ușă în timp ce înveți la filosofie. Ea zice că-s rea, dar, pe la spatele meu, răsuflă ușurată că mă mișc prin viață altfel decât ea sau toate Olguțele pe care le compătimește. Pentru că n-a bătut norocul la ușa lor.

Comments

Oana • January 15, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. joe January 15, 2014 - 09:28 Reply

    Mamele astea, cu exemplele lor. Si a mea m-a innebunit cu exemple, de parca erau aia copii ei, insa ea nu sta dupa ei sa le vada defectele sau neajunsurile, gandeste doar dupa o aparenta si o oarecare “descurcareala” in societate. E pacat ca printre persoanele carora trebuie “sa le aratam noi” diverse chestii in viata, se numara uneori si parintii.

    p.s. Norocul nu ti-l faci singur, doar ti-l conditionezi. Norocul ramane noroc.

    • Oana January 15, 2014 - 11:00 Reply

      Cred că toate mamele stau cu ochii și pe ograda vecină. Să aibă TOTUL sub control. :)

  2. Petruta January 15, 2014 - 09:57 Reply

    Am ras cu lacrimi:)) Stiu ca nu e de ras, dar a mea face aproximativ la fel. E profa de germana si cunoaste o gramada de oameni de varsta mea… toti sunt suuuper buni si au facut super lucruri si le-a fost greu :))

    • Oana January 15, 2014 - 11:03 Reply

      Deci chiar e o chestie de mame! Păi și dacă mergeai cu o notă mică acasă și ziceai că și X a luat notă mică nu-i așa că în momentul ăla nu îi păsa de X? :)))

      • Petruta January 15, 2014 - 19:19 Reply

        Nope, nu prea ii pasa. La primul 5 eu am plans.. Am zis ca ala o sa fie sfarsitul. Mama a ras de mine si m-a felicitat. La fel la prima restanta la facultate. Cred ca toate astea incep sa se intample (cel putin in cazul meu) dupa ce termini scoala si devii adult pe picioarele tale.

        • Oana January 15, 2014 - 19:59 Reply

          Oh, eu așa speram să am ”a break” de la ai mei cu notele. Dar am scris pentru mâine cum făceau ei cu mine. :))

  3. O Oană January 15, 2014 - 12:27 Reply

    Cred că a mea ar fi vrut să-mi dea la exemple asemănătoare până s-a trezit și și-a dat seama cu cine vorbește :)) Acum îmi dă exemple de ”așa nu”: ”Vezi să nu ajungi ca X, uite cum o duce, uite ce face…”. Se poate și invers :))

    • Oana January 15, 2014 - 13:38 Reply

      Staaaaaai așa, că aveam și lista de exemple cu Așa NU. :))

      • Alexandra. January 15, 2014 - 17:02 Reply

        Se cere o postare noua in cazul asta! 😀

        • Oana January 15, 2014 - 18:56 Reply

          Va urma. :))

  4. Monica January 15, 2014 - 19:17 Reply

    A mea nu prea face asa. A mea e campioana la “eee si mai si mai rau, trebuie sa mergi inainte” indiferent ca al tau iti da zece palme pe zi. :)):))
    Si cand ii spun ca si binele si rau sunt alegeri proprii, vai ce se revolta :)):))

  5. roberts January 15, 2014 - 20:14 Reply

    bine ca nu esti vreo “Olgutza”:) asta-i o realizare adevarata, imo.

    • Oana January 15, 2014 - 21:21 Reply

      Acuma si-n opinia ei. 😀

  6. Despre note și părinți | Oana Kovacs
  7. adizzy January 17, 2014 - 19:01 Reply

    norocul se pare ca, in ultima vreme, e sa iesim din comfort zone, si aia e tare dificil, stiu eu, ca trec prin decizii si planuri si oare e bine , oare sa …

    • Oana January 18, 2014 - 14:04 Reply

      O sa iei cele mai bune decizii. I am sure! 😉

Leave a Reply