Oana Kovacs

17

”Nono” de Renata Carageani

De când am văzut coperta de la ”Nono” și am citit descrierea de câteva cuvinte de pe site-ul All, mi-am dorit cartea. Și m-am rugat de Loredana de la All să mi-o trimită și miiiiiiiiiiieeeeeeeeeeeeee. Da, cam pe tonul ăsta de copil răzvrătit. Bine, trebuie să recunosc că dorința de a citi ”Nono” mi-a fost inspirată și de ursul meu de pluș Miki, care a dat numele pisicii mele Miki (stăteam prost cu imaginația la 13 ani!).

Și am primit-o. Și când am deschis-o (cartea), m-a cucerit. Pentru că Nono nu e orice urs de pluș, ci unul absolut special (asta pe lângă faptul că e blogger, da?). Nono e ursul ăla care simți că te trimite înapoi în copilărie și în același timp te face să vezi lucrurile cu ochi de adult. Pentru că Nono are suflet. Are și ochelari, dar are și un suflet mare care se bucură și care suferă. Nono are viață! Am citit povestea lui dintr-o răsuflare și mi-am imaginat filmul. L-am văzut prin ochii ochelarii mei, așa cum și Nono vede viața prin ochelarii lui fără lentile.

sursă foto

Dar să nu mai bat câmpii, vă dau minim 3 motive pentru a citi cartea asta:

1. E înduioșătoare! Nu știu dacă doamna Carageani a vrut să stârnească așa un sentiment, dar pe mine m-a înduioșat. E o carte care mie mi-ar fi plăcut să o citesc în copilărie și aș fi iubit-o și atunci, dar o iubesc și acum, la 24 de ani.

2. E altfel. Nu e de scos ochii la copii, gen ”O să ajungi ca fata babei!”. Nono e un drăguț și un gentil, iar celelalte personaje nu sunt rele, poate cel mult puțin răutăcioase și prostuțe (ahhh, nu vreau să dau din casă!).

3. E scrisă de o scriitoare româncă. Contemporană. Care, sper eu, nu se va opri aici. De fapt, eu sper că și ”Nono” e doar începutul poveștii ursului ochelarist.

Și câteva citate din carte, de poftă:

”… am nimerit cu urechea sub pieptul lui. (…) făceam ce făceam și mă așezam în așa fel încât să îi ascult inima. Nu știu dacă ați cunoscut vreodată senzația asta. E extraordinar să te afli atât de aproape de inima cuiva. E ca și cum ai fi și tu viu.”

”Pisicile sunt cele mai îngâmfate făpturi. Nu-s capabile să-ți povestească ceva fără să se laude.”

”… adevărații stăpâni ai lumii sunt cei mici, că li se îndeplinesc toate dorințele.”

”Sunt cinci mirosuri de bază: al nopții, al zilei, al fricii, al iubirii și-al mâncării.”

Dacă o să citiți povestea lui Nono, a prietenului lui (un cățel al cărui nume trebuie dedus din carte) și a Astei, o să înțelegeți de ce insist eu pe o continuare… 😉

Stay tuned, în câteva ore urmează un interviu cu doamna Renata Carageani. Nu m-am putut abține și cu ajutorul celor de la All am pus întrebări (a vrut să se facă jurnalistă fata lu’ mama!).

Comments

Oana • June 19, 2012


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Bia June 19, 2012 - 07:27 Reply

    Vaaaaiiii, vreau si eu cartea, pare MINUNATA! :* Doamne si coperta aia de iti vine sa o mananci 😀

    • Oana June 19, 2012 - 10:15 Reply

      Chiar e minunata! Pe mine m-a impresionat mai ales pentru ca vine de la un autor roman contemporan (is traumatizata de Sadoveanu din liceu :D).

  2. roberts June 19, 2012 - 07:56 Reply

    m-ai convins pe mine! o voi cumpara, fetita mea Oana de 8 ani sigur o va savura! (ii stiu gusturile)

    • Oana June 19, 2012 - 10:16 Reply

      Hi, hi, eu zic ca o sa iti placa si tie! 😉

  3. vienela June 19, 2012 - 09:25 Reply

    Eu am aproape 42 de ani si tot mi-a facut cu ochiul cand am citit prezentarea de la All. As vrea sa o citesc si eu.

    • Oana June 19, 2012 - 10:19 Reply

      Sa o citesti, pentru ca merita. 🙂

    • Oana June 20, 2012 - 19:57 Reply

      Dana, din pacate eu nu pot sa judec chestia asta chiar asa simplu.

    • Oana June 21, 2012 - 09:53 Reply

      Si un comentariu?

  4. Diana June 21, 2012 - 10:58 Reply

    Comentariu n-am, doar un gust amar, insa am observat ulterior ca am “plagiat-o” pe comentatoarea precedenta.

  5. mihaela June 21, 2012 - 12:36 Reply

    pacat ca pe Strada Fictiunii se plimba astfel de “autori”. Chiar imi placea aceasta colectie.

    • Oana June 21, 2012 - 12:51 Reply

      Imi pare rau, dar nu cred ca eu sunt in masura sa decid daca aceaasta carte este un plagiat sau nu. Cat despre cartile de pe Strada Fictiunii, mie imi plac :).

  6. Despre "Nono" şi "Urechile pisicii Olga" | Oana Kovacs
  7. Părerea mea despre "Nono", de Renata Carageani • Republica Culturală Chineză
  8. Topul cărților din 2012 | Oana Kovacs
  9. Supiera numită feisbuc | Gara pentru noi

Leave a Reply