Oana Kovacs

19

”Și Nono avea întrebări” – Interviu cu doamna Renata Carageani

V-am promis mai devreme, deci aveți mai jos tot ce am discutat cu creatoarea lui Nono, ursul cu ochelari fără lentile. Acesta este primul interviu de pe blog și sper că nu ultimul. 🙂

sursă foto

Bună ziua! În primul rând, doresc să vă spun că m-a încântat cartea dumneavoastră și sper să o fac cunoscută cât mai multor pasionați de lectură. Și tomai pentru că mi-a plăcut atât de mult, aș avea câteva întrebări. Sper ca răspunsurile dumneavoastră să le trezească curiozitatea de a citi-o tuturor care accesează blogul http://oanakovacs.com, precum și celor care mă urmăresc prin intermediul diverselor rețele de socializare.

Î: În primul rând, aș dori să știu dacă ”Nono” va avea o continuare?

 R: Nu ştiu. Chiar nu ştiu! Nu mi-am pus problema. Dar… niciodată să nu zici niciodată, nu?

Î:Este blogul lui Nono un proiect de durată sau îl veți menține doar pe perioada promovării cărții?

 R: Blogul lui NONO e blogul lui. N-are nicio legătură cu cartea. Îl ajut puţin, să se cocoaţe pe scaun la calculator, îi trag mausul mai aproape şi ies din cameră cât timp scrie.

Blogul va dura atât cât va dori el să fie un urs cu blog.

Î: Având în vedere personajele din carte, dar și ceea ce se poate citi printre rânduri, ce public ați avut în minte când ați scris cartea? Unul format din adulți sau din copii?

 R: Unul format exclusiv din adulţi. Niciodată nu m-am gândit că NONO ar putea fi o carte pentru copii. Fireşte, există un nivel superficial pe care un copil inteligent şi plin de fantezie poate urmări povestea ca succesiune de întâmplări.

Şi totuşi, între timp, am aflat că am cititori de 11-12 ani, care au dus cartea la şcoală, ca să o arate colegilor. 🙂

Î: Se poate ști cumva și care a fost inspirația pentru Nono?

 R: Se poate şti, cum să nu! Nono, jucăria, a fost sursa poveştii, fiindcă nu e o jucărie clasică, nu zâmbeşte, nu creează copiilor nu ştiu ce sentimente de veselie, siguranţă şi alte prostioare.  Dacă – nu sunt psiholog, dar aşa cred eu – expresia facială a unei jucării ar trebui să-i inducă unui copil sentimentul că nu e singur, că are un prieten, că totul e bun, bine şi roz, Nono-jucăria e o excepţie. E permanent serios, îngândurat şi singur.

Î: Având în vedere că sunteți scriitoare, bănuiesc că sunteți și cititoare. Care sunt cărțile dumneavoastră preferate și care e motivul pentru care vă plac?

 R: O întrebare cumplită! Când îţi place o carte, o citeşti şi a cincea oară, cu regretul că n-ai scris-o tu şi cu bucuria că, totuşi, spre binele tău, cineva s-a gândit s-o scrie. Cărţile mele preferate sunt cele care îmi anulează realitatea imediată, mă fac să cred că altceva tocmai se întâmplă şi eu trebuie să fiu acolo, să nu pierd…

Cărţi preferate? Iată începutul listei:

“Elogiul mamei vitrege” – Llosa

“Împăratul muştelor” – Golding

“Călugăriţa” – Diderot

“De veghe în lanul de secară”  –  Salinger

Î: V-au influențat acestea în vreun fel în scrierea lui ”Nono”?

 R: Nu. Sau, dacă da, în sensul în care o frază scrisă trebuie să fie la fel de sinceră ca cea gândită.

Î: Cum credeti ca ar trebui încurajați oamenii pentru a se apuca de citit? Având în vedere că în cadrul Uniunii Europene, românii sunt cei care cumpără cele mai puține cărți.

 R: Le iei televizorul. Nu ştiu cum e cu clasificările europene. Dar Europa n-are nicio vină că românii nu cumpără cărţi. Şi nu cred că statisticile sunt aproape de adevăr. Cunosc oameni care cumpără zece cărţi pe săptămână, dar nu le vor citit niciodată. Şi-au făcut vilă, au bibliotecă şi ea trebuie umplută.

Î: De ce ați recomanda ”Nono” și ce anume le trasmiteți celor care au citit deja cartea?

R: Nono e o carte care te scoate din impas. Îţi dă voie să vezi că lumea nu e chiar aşa cum credeai tu, deci, mai poţi să  tragi o dată! Celor care au citit deja cartea nu le transmit nimic. Le-a transmis Nono.

Î: Vă mulțumesc frumos pentru răbdarea de a răspunde întrebărilor mele, pentru cartea cu autograf oferită în colaborare cu http://all.ro și pentru că mi-ați oferit ocazia de a citi o carte care m-a ținut cu sufletul la gură și pe care nu încetez să o recomand.

 Şi eu îţi mulţumesc pentru că ai avut întrebări.  Şi Nono avea. Şi, ca să răspundă la ele, a fost nevoie de o carte.

Comments

Oana • June 19, 2012


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Delia June 19, 2012 - 11:07 Reply

    Foarte tare!! felicitari :-*

    • Oana June 19, 2012 - 11:13 Reply

      Multumesc! :*

  2. Oana S. June 19, 2012 - 11:39 Reply

    Ce frumos! 😀 Când o să am portofelul mai plin, garantez că Nono aterizează la mine prin curier 😀

    • Oana June 19, 2012 - 12:44 Reply

      Nu o sa-ti para rau :).

  3. Andra June 19, 2012 - 14:05 Reply

    Super fain! Felicitari, Oana!!!

    • Oana June 19, 2012 - 14:09 Reply

      Merci! 🙂

  4. Renata Carageani June 19, 2012 - 16:36 Reply

    Oana, şi eu îţi mulţumesc! Am mai citit o dată răspunsurile şi am constatat că şi azi aş fi răspuns la fel. :))

    • Oana June 19, 2012 - 20:20 Reply

      Mă bucur că vă place cum a ieșit! 🙂

  5. Renata Carageani June 19, 2012 - 20:37 Reply

    Pe viitor, sper să lăsăm dumneavostreala deoparte. E pierdere de timp.

    • Oana June 19, 2012 - 20:59 Reply

      Ok, mă bucur că îți place! 😀

  6. Carmen June 19, 2012 - 21:46 Reply

    Pare un mic scenariu pentru basmele simple, idee care ai prezentato, cea cu ursuletul de plus fiind autorul, destul de creativa ideea si chiar frumoasa.

    • Oana June 19, 2012 - 22:19 Reply

      Nu e chiar așa simplă cartea cum pare, e destul de complexă, dar da, ca și creație, e super!

  7. Tomata cu scufita June 19, 2012 - 22:35 Reply

    io’s la jumate. acus o termin 🙂 imi place tare mult si ma bucur ca m-ai convins sa o citesc mai repede.

    auzi, da’ Nono are blog si tu nu i-ai pus link????!!!!

    • Oana June 19, 2012 - 23:21 Reply

      Acuma am vazut comentariul tau. Ce ma bucur ca-ti place! Am editat si am pus linkul, era doar in articolul cu recenzia.

  8. aA June 20, 2012 - 08:18 Reply

    salutare! de data asta chiar m-ati convins sa citesc cartea. nu stiu de ce ramaseem cu impresia ca e ceva care nu-i pentru mine…

    • Oana June 20, 2012 - 09:04 Reply

      Eeeee 😉
      M-oi fi exprimat eu mai alambicat la sdc?

      • aA June 20, 2012 - 10:20 Reply

        nu, eu am fost cu urechile ciulite in mai multe directii 😀

  9. Topul cărților din 2012 | Oana Kovacs
  10. Despre "Nono" şi "Urechile pisicii Olga" | Oana Kovacs

Leave a Reply