Oana Kovacs

22

Să ne vindecăm prin mere!

Cred că e prima dată când îmi pare rău că de absolut fiecare dată când am ajuns în Spitalul Județean din Timișoara am ținut aparatul foto în geantă. Dacă îmi lăsam pornirile de chinez să acționeze, acum aș fi avut ce să arăt. Din păcate, în ultimii 4 ani am ajuns acolo din diverse motive, de cele mai multe ori triste. Spitalul Județean din Timișoara e absolut oribil. Bolnavii stau înghesuiți, e o mizerie înfiorătoare, mâncarea arată cam la fel de bine ca și zoaiele (resturi + apă pentru cei care nu sunteți connoisseuri), iar dacă trebuie să mergi la cineva la etajul 9, apăi să te ții bine, dacă nu ești muncit la sală, febră musculară scrie pe tine, pentru că de cele mai multe ori (nu știu exact care-i regula), liftul nu funcționează pentru oamenii de rând, doar pentru doctori.

Dacă vrei la urgențe… cum ți-o fi norocul! Eu m-am dus acolo leșinată de durere de la gastrită și domnul doctor m-a trimit acasă să mă tratez singură spunându-mi că nu are și nu știe ce să-mi facă, în timp ce se conversa cu gagica la telefon. Maică-mea a așteptat 3 ore după o ambulanță, timp în care i s-a zis la telefon de n ori că vine în 15 minute pentru că suna ca disperata de teamă că o să leșine și o să-și piardă cunoștința până ajungem noi acasă.

Dacă ești în vizită la cineva și vrei la baie, în Spitalul Județean din Timișoara, varianta de preferat e să faci pe tine, nimic mai simplu! Buzile, că efectiv nu le pot numi altfel, sunt INFECTE!

Ca să nu mai zic că pacienții mai pleacă din spital și nimeni nu observă, cum a făcut mama Andreei. Sau și mai simplu, se sinucid!

Înainte de a vă spune că NU bat câmpii cu merele din titlu și nici n-am trecut pe tratamente naturiste să-mi vindec nevrotismul de care mi s-a zis că sufăr, vă zic că nu îmi place politica. Îs total aeriană, nu citesc știri din politică and so on.

Dar unele chestii frizează absurdul!!!

De exemplu, asta:

sursă foto

Domnul Gheorghe Nodiți este de 4 ani (deci nu de 6 luni!) managerul Spitalului Județean din Timișoara. Și cum a reușit să transforme acest spitalul în raiul de pe pământ (sau cel mai scurt drum către raiul adevărat) dorește să devină primar.

Pentru că Spitalul Județean din Timișoara e un exemplu de spital județean, domnul Nodiți dorește să trecem la next level. Să ne vindecăm prin mere. Verzi!

Verzi și uscate! Bleah, bleah, bleah!

Mi se pare INCREDIBILĂ așa o campanie! Nu am nevoie de merele alea pentru care domnul Nodiți plătește pentru a fi împărțite pe stradă (strategie, nu glumă!), ci de un sistem sanitar în care să știu că odată ce intru într-un spital ies acolo pe picioarele mele, vindecată, nu cu 10 boli în plus și nu cu picioarele înainte, cum se știe, din păcate, (în blogosferă) că se întâmplă…

Habar nu am pe cine să pun ștampila de vot. Îs absolut scârbită de tupeul ordinar pe care-l văd la candidați și mă gândesc cu groază că pentru 4 ani, unul din acești oameni va fi liderul orașului în care eu trăiesc! 🙁

Comments

Oana • May 31, 2012


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Mihaela Alexandrescu May 31, 2012 - 08:29 Reply

    Aici m-am regasit cel mai mult: Dacă vrei la urgențe… cum ți-o fi norocul! Eu m-am dus acolo leșinată de durere de la gastrită și domnul doctor m-a trimit acasă să mă tratez singură spunându-mi că nu are și nu știe ce să-mi facă. Si in Bucuresti lucrurile stau la fel. Asa ca de fiecare data cand mi se mai intampla sa fiu lesinata de durere…urmez sfatul doctorului: ma “tratez” singura si ma rog sa-mi treaca.

    • Oana May 31, 2012 - 15:48 Reply

      Eu am fost socata cand m-a intrebat ala ce fac de obicei cand mi-e rau si mi-a zis sa merg acasa. Daca nu mi-era rau, faceam circ acolo :D.

      • Mihaela Alexandrescu May 31, 2012 - 19:57 Reply

        Daaa, un medic de baza. Eu beau un ceai si ma rog sa treaca repede criza. Am zis ca ma mai duc la spital doar daca simt ca pocneste ceva sau tasneste sange din mine (Doamne fereste) in rest…. de ce sa ma duc, sa ma imbolnavesc si mai tare, de data asta de nervi?

  2. roberts May 31, 2012 - 08:30 Reply

    nu am cuvinte:(( si la spitalul din Bacau este aceeasi mizerie, parca s-au vorbit intre ei, nu altceva! am nascut acolo de 2 ori dar, exceptand doctorul (care si-a facut merituos datoria), nu recomand nimanui! acolo dai proba rabdarii, a umilintei si a spagii, pana si femeia de serviciu nu intra in salon pana nu avea cate 1 leu de la fiecare pacienta in buzunar…poate ca doctorul cela va recomanda merele alea verzi ca sa va taie greatza:) stie el ceva, de aia merita ales:D

    • Oana May 31, 2012 - 15:48 Reply

      Nici nu vreau sa zic cum e si in maternitati…

  3. Oana S. May 31, 2012 - 09:13 Reply

    Nu am priceput chestia cu merele când am văzut afişele şi nici nu m-am lămurit prea tare când mi-a aterizat un pliant electoral în cutia poştală. Atâtea cuvinte de laudă pentru efortul depus, pentru munca şi pregătirea extraordinară… când ştiu şi eu foarte bine cum stau bolnavii acolo şi cât trebuie să urce pe scări bolnavii de inimă ca să ajungă unde trebuie. Verzi şi uscate, că bine zici!

    • Oana May 31, 2012 - 15:49 Reply

      Stii acuma ce-i cu merele. Poti sa le urezi de bine daca te servesc tinerii cu vreun mar :D.

  4. crinutza May 31, 2012 - 10:07 Reply

    N-ai inteles tu nimic 😛
    Stii vorba aia “an apple a day keeps the doctor away”?
    Omul iti da sfaturi bune – mananca mere si poate nu vei ajunge niciodata sa vezi cum arata Judeteanul pe dinnauntru :D.
    Apropos, ai observat ca n-are strop de portocaliu pe afise?

    • Oana May 31, 2012 - 15:49 Reply

      Du-teeeeeeeeeeeee ce tare era mesajul subliminal!!! :))))))
      Cu portocaliul n-am remarcat :D.

      • crinutza May 31, 2012 - 16:04 Reply

        Pai da… pun pariu ca nici n-ai retinut ca e de la PDL 😉

        • Oana May 31, 2012 - 21:21 Reply

          Pai cum nu-s cu politica… Trebuia sa fie cu o portocala in loc de un mar verde! 😀

  5. Alina Ghenciu May 31, 2012 - 11:07 Reply

    Asta ca asta, dar poza de superprimar a domnului Gârboni ai vazut-o? Nu ştiu sincer care e mai gravă.

    • Oana May 31, 2012 - 16:01 Reply

      Am vazut. Dar de cate as avea de zis… uh :))

  6. brontozaurel May 31, 2012 - 14:42 Reply

    Ca sa incep cu sfarsitul, aseara am aflat si eu cand sunt alegerile locale: fix cand sunt plecata de pe meleagurile astea. Asa ca nici nu-mi bat capul sa aflu cine candideaza, oricum nu-mi ridica nici unu’ statuie ca l-am votat…

    N-am calcat la viata mea in multe spitale (din fericire si sa speram ca lucrurile raman la fel), insa primul cuvant care imi vine in minte cand aud de spital este: jeg!

    Acum aproape patreu ani am fost agresata pe strada si am ajuns sa fiu internata pentru prima data. Ce tin minte: gandaci, paianjeni, vopsea lipsa, pete si… icoane! pe pereti. Aia cu icoanele m-a ingrozit, la modul am luat-o ca pe un mesaj subtil de “Dumnezeu sa va ajute… ca noi n-avem cu ce!”. Tevi de apa sparte => balta pe culoar => patinoar => teama ca, daca am intrat in spital cu aripa rupta, poate primesc si un “bonus” si mai ies si cu gatu’ rupt. Miros de urina pe culoare. Nu mai vorbesc de baie, mi s-a facut rau de la miros. Boschetar pe jos in propria voma la parter. Pacientii si ei, fauna pestrita, probabil analfabeti si chiori din moment ce foile de A4 lipite peste tot pe pereti pe care scria fumatul interzis si aveau semnu’ ala nu le spuneau nimic. Da, am vazut si medici si asistente fumand. Da’ macar medicii ieseau afara si asistentele fumau spanzurate in exterior pe geam.

    Cu mancarea de spital n-am avut de-a face. In prima zi m-au vazut asistentele mai cu mutra de copil si mi-au dat ele mere si covrigei de la ele. Si apoi au venit ai mei si am avut fructe, suc de fructe si inghetata non-stop.

    Ca plusuri, totusi oamenii care s-au ocupat de mine au fost super. N-am avut nici un fel de experiente neplacute la urgenta, s-au purtat foarte frumos u mine, desi cand am ajuns prima data acolo cu siguranta n-am fost cea mai placuta persoana, aveam atitudinea aia de “da’ ce dracu’ iti trebuie sa stii ce-am patit? repara-ma repede si trimite-ma dracului acasa!”. Dar tot au avut rabdare cu mine si au fost foarte draguti. Si a doua zi, un nene chirurg mi-a dat telefonul lui sa anunt lumea ce-am patit (eu ajunsesem fara tel, acte).

    • Oana May 31, 2012 - 16:02 Reply

      Dumnezeule… si oameni care se ocupa de managementul locurilor de gen vor sa conduca si orase… iecs.

  7. Hapi. May 31, 2012 - 15:41 Reply

    Oana , foarte bine faci ca le demontezi campania celor care isi pun lauri nemeritati
    Si cum au spus si ceilalti- din pacate majoritatea spitalelor de la noi arata cumplit, chiar si unele clinici universitare din Cluj 🙁

    • Oana May 31, 2012 - 16:03 Reply

      Hapi, din pacate nu cred ca o sa ajute prea mult ca scriu eu aici, dar sper sa vada oamenii totusi si sa le dea de gandit.

  8. Savoir Faire May 31, 2012 - 16:11 Reply

    Majoritatea doctorilor din Romanania, sau cel putin cel la care am fost eu sunt port ilegal de creier !
    Sistemul e de rahat, personalitatile lor sunt de rahat si spitalele in sine sunt de rahat !
    Cu banii care ii dail doctorului in Romania, mai bine te operezi la sigur in strainatate.

  9. Alexandra May 31, 2012 - 21:13 Reply

    Ooooo, trebuie sa scriu un raspuns luuuung. Tine-te bine:D
    – nu avem pe cine vota; practic, fie alegem (la scara mai mica) varianta Medvedev-Putin (cu varianta Orza-Ciuhandu), fie pe nenele asta cu merele lui stricate sau pe favoritul meu, homosexualul botoxat cu peruca:>. Oricum, e ca porcu’ situatia;
    – Spitalul judetean de la noi e lux, crede-ma. Sa exemplific: acum “n” ani (vreo 3 sau 4, sa nu creada lumea ca era prin epoca de piatra) eram prin Curtea de Arges cu Radu. Ne-am dus la munte, radu a facut insolatie (caz clasic, se repeta destul de des). Ajungem acasa: mama-sa “Moare copilu’!Moare copilu!” eu “Nu moare, tanti, e OK, a facut insolatie.” Ea nu si nu. Sa il ducem la spital. Macar era aproape spitalul, pacat ca nu era nici un doctor in el (!!!), doar o tanti asistenta babuta care a pus diagnosticul “pneumonie”. “Trebuie sa ii facem internarea. 10 zile de gentamicina” Eu insistam cu insolatia, aia insista ca nu am facultate in domeniu (nu ca ea ar fi avut) si mama-sa era de acord cu orice zicea tanti asistenta (pe care o intresupsesem de la manichiura). OK, internam omul. Prima noapte a stat, am stat si eu cu el, fugeam ca nebuna prin salon, sa nu ma nimereasca din picaj nici unul dintre gandacii de pe tavan. Radu saracu’ trebuia sa stea in pat, asa ca am dus lenjerie de acasa. Nu a venit nimeni, nici sa ii puna perfuzie, nici sa ii faca injectie, nici sa vada sa nu se fi extins pneumonia pe la creier… A doua zi, s-a externat pe propria raspundere (ce bine-i sa ai peste 18 ani), i-am facut o gramada de ceaiuri, niste comprese si l-am alsat sa doarma, in doua zile a fost ca nou.
    I rest my case 🙂
    A, ba nu, tin sa mentionez ca spitalul respectiv functioneaza si ca maternitate.
    Now I really rest my case.

    • Oana May 31, 2012 - 21:23 Reply

      Bine ca nu v-ati mutat in Arges, atata zic!

  10. Savoir Faire May 31, 2012 - 21:35 Reply

    dar de bai ce spuneti?
    In orasul de unde vin eu, avem un spital de rasul curcilor.
    Daca te duci in una din baile respective, risti sa iesi mai murdar decat daca ai face pe tine.
    Doctorii iti vorbesc de sus si nu prea se uita la tine daca nu arunci cu cash.
    Cam asa cu spitalele noastre, dar hai sa vorbim putin si de cele din strainatate:
    eu am fost in cateva si mereu mi s-a vorbit frumos, am gasit incaperi curate si nu am inghetat de frig.
    Mintea mea ingusta nu poate sa perceapa cum de Romania este cu 50-100 de ani in urma tarilor civilizate.
    Ce am facut ca sa meritam asta, ca nu am dat in cap si nu am omorat pe nimeni !

  11. O altă experiență de la Spitalul Județean Timișoara | Oana Kovacs

Leave a Reply