Oana Kovacs

Monolog

Cadru: o banca de la catedrala, eu cu o fata de om in suferinta de la ranile de la sandale, merg si ma trantesc fara sa imi pese cine imi e “colega de banca”. Nu ma asez bine ca aud:
– Trebuia sa iti iei ciorapi, asa ca mine! zice mandra o tanti care putea sa imi fie bunica si intinde gratios un picior cu niste sandale/papuci din care se iveau niste sosete groase de bumbac (temperatura, 30 de grade la umbra).
Eu: – ???
Bunicuta: – Si maieu din ala care al tau am si eu!
Eu: – :)…
Bunicuta (in soapta si cu o mimica de parca mi-ar spune un mare secret): – Dar il port pe dedesupt. (Si face un semn de aprobare cu capul in timp ce se intinde spre mine si tine mortos sa imi arate ce are pe sub rochie)
Eu (cu fata schimonosita de durere): – ?
Incep sa ma chinui sa tai bandaj cu cheia ca sa imi “oblojesc ranile”, repede si bunicuta:
– Taie-mi si mie doua bucati ca si eu am rani!
Eu (in gand): WTF?!?!?!?!?!?!?!?!?!?! Cuvintele magice: te rog, multumesc?!
Ea: Hai odata ca si eu am rani, da-mi, da-mi….!
Tot ea (in timp ce asteapta cu o moaca rugatoare si intre timp isi scoate sosetele negre si groase si le tranteste pe banca langa mine): La vecernie mergi, nu?
Eu: Nu.
Ea: Si eu tot acolo, in 20 de minute incepe. Mergi la vecernie, da?
Eu: NU.
Imi suna telefonul, trebuie sa il ignor ca bunicuta tot turuie pe un ton poruncitor ca ii mai trebuie bandaj, eu ma chinui sa tai cu cheia, ii dau cateva bucati, tai rapid si pentru mine, ma “tratez” rapid, ii urez o zi buna si plec rapid. Se uita mirata in urma mea ca nu ma indrept spre vecernie…

Morala: tineretul duce tara de rapa!
sau
Morala updated: cine n-are batrani, sa-i testeze inainte sa ii cumpere.

Comments

Oana • June 13, 2010


Previous Post

Next Post

Leave a Reply