Oana Kovacs

Miroase a Stephen King

La sfatul roșcatei m-am uitat la The Green Mile
Nu am plâns, nu am bocit, nu am suferit, numa’ un pic. Pentru că nu prea-mi plac mie elementele fantastice în filme, de aia. Dar jocul actoricesc, aaaaaaaaahhhhhhhh, Tomiță Hanks! Și culmea, mi-o plăcut șoarecu’, în ciuda problemei mele de care v-am zis mai demult.
Ok, să nu fac o varză din film și să povestesc frumos ce și cum se întâmplă acolo.
Filmul e povestea unor gărzi ai unei închisori și întâlnirea lor cu un condamnat la moarte care se dovedește a fi un om mai special. 
Deci, avem băieții ăștia (în frunte cu Paul) angajați în secția condamnaților la moarte la care ei îi zic The Green Mile pentru că asta e culoarea culoarului care duce spre scaunul electric – verde. Ei se ocupă de execuții and so on. Pe mâna lor intră John Coffey, un negru impozant condamnat pentru uciderea a două fetițe. 
Paul (the boss) suferă de o infecție urinară cruntă și John îl ajută (fantastic, la propriu) pentru că el e un fel de vindecător. De aici începe o adevărată dramă pentru că Paul devine nesigur de vinovăția lui John și începe să investigheze.
Ca în orice film, avem un bad guy – Percy, un tânăr răsfățat care trăiește cu impresia că închisoarea e terenul lui de joacă, dar care în final ajunge exact acolo unde își dorește (twistul ăsta e genial!) și un tip simpatic – Del – alt condamnat la moarte care adoptă un șoarec… jucăuș. Și drăăguuuuuuuuuuț!
Din combinația asta de personaje unde Paul = Tom Hanks a ieșit un film de nota 10! Spoiler: la final John Coffey moare totuși, deși nevinovat și Paul este (oarecum) blestemat să aibă o viață lungă și să-i vadă pe toți cei dragi murind, deci să sufere.

Ziceam că miroase a Stephen King pentru că l-am simțit de cum a început filmul. Povestea e bazată pe unul din romanele lui și, zice el, e cel mai bine redat pe film.
Mie mi-a plăcut la nebunie cum a fost redată culoarea locală – haine, muzică, comportament. Și dacă aveți impresia că un film în care acțiunea se petrece 95% din timp în închisoare e plictisitor, think again!

Filmul mi se pare o metaforă, adică eu cred că poetul a vrut să zică mai mult decât o poveste plină de fantezie. Percy, the bad guy, ajunge unde dorește să ajungă, dar nu cum își imagina. Paul, the good guy, nu-și ascultă instinctul și plătește pentru asta, Del, condamnatul, suferă enorm în ultimele clipe, deși tot filmul ai zice că e cel mai simpatic om din lume (totuși e condamnat la moarte pentru ceva grav, evident).

Eu zic să-l vedeți, au fost două ore din viața mea pierdute cu folos. (Dacă v-a plăcut Shawshank Redemption există mare șanse să vă placă și ăsta.)

Dacă l-ați văzut, cum vi s-a părut? Dar romanul lui Stephen King? 

Comments

Oana • November 11, 2011


Previous Post

Next Post

Leave a Reply