Oana Kovacs

minciuna-mod-viata

Minciuna ca mod de viață

minciuna-mod-viata

Când eram mică am învățat de la ai mei că unul din principiile de bază în viață e evitarea minciunii. Păcat că nu mi-au zis și că mare parte din cei din jur nu se conformează cu regula asta, că eu m-am lovit de adulțenie cu capul plin de idei nerealiste legate de sinceritate. Și trag de pe urma prostiei mele, că mie încă mi se pare că e o idee bună să oferi și să ceri sinceritate și să crezi că atunci când alții-ți zic că-s de acord cu regula ta chiar vorbesc serios.

Cred că este evident că mi-am luat multiple țepe. De la oameni necunoscuți la apropiați și de la cei cu care am lucrat la familie.

Motiv pentru care copilul meu va învăța ceva în plus: nu doar că minciuna nu e permisă și acceptată, dar nici nu inițiem relații cu oameni mincinoși. Nu credem în așa ceva, așa că nu încurajăm acest tip de comportament.

Iar dacă până de curând eram flexibilă, punând accent pe dezvoltarea relațiilor cu cei din jur, soțul meu și câteva prietene mi-au scos gărgăunii și bunătatea din cap. Mai ales că deciziile mele ajung să îi influențeze și pe alții, care nu-s obligați să înghită prostiile unor oameni care au șanse mari să fie doar niște străini pentru ei.

Nu înțeleg minciuna ca mod de viață. Nu înțeleg prin ce raționament ia un om decizia de a minți constant persoanele din jur în loc să o rupă cu ele și să facă liber ceea ce îi place. Ce mecanism îi spune că e mai bine să se ascundă constant și să-și acopere urmele (deseori penibil și fără succes) decât să scape de persoanele pe care le minte?

Mai bine să nici nu aflu. :)

Liars, stay away.

Comments

Oana • November 14, 2016


Previous Post

Next Post

Leave a Reply