Oana Kovacs

on-black-and-white-key-teo-milea
3

O oră cu Teo Milea

 

on-black-and-white-key-teo-mileape-clape-albe-si-negre-teo-mileaDe mai bine de o lună am în minte două lucruri despre care vreau să scriu, dar mi-e greu să mă adun și să-mi aleg cuvintele. Primul subiect pe care îl voi aborda este o întâlnire pe care am avut-o cu Teo Milea. Acel Teo Milea.

Nu știu dacă v-am zis vreodată, dar dacă ar fi să învăț să cânt la vreun instrument muzical aș alege pianul. Mi se pare incredibil de frumoasă muzica de pian și mi se face pielea de găină când o ascult. În fine, nu-s expertă în exprimat sentimente greu de denumit, așa că am să vă spun povestea așa cum s-a întâmplat.

N-am fost niciodată la un concert Teo Milea, însă știam cine e și ce face, așa că la Jazz TM l-am ascultat cu sufletul la gură, fără să mă mișc. Iar apoi, am vrut să cumpăr albumul lui. Atunci pe loc l-aș fi luat. Evident, nu aveam de unde să-l cumpăr pe loc, așa că am ajuns după câteva zile la Cartea de Nisip, dar am aflat că nu îl au. Ok, mi-am propus să întreb în stânga, dreapta de unde să-l iau, iar apoi m-am gândit că mai bine i-aș scrie direct artistului că…. ar trebui să mă lămurească mai bine decât alții, nu? Și i-am scris, în ideea că-n cel mai rău caz nu răspunde. Surpriza a fost că mi-a răspuns foarte repede și s-a oferit să-mi aduca el însuși albumul. Nu m-am așteptat, dar m-am bucurat. Așa că la ora stabilită m-am dus la Cafeneaua Verde și… m-am întâlnit cu Teo Milea.

Și-am stat la povești de parcă ne-am fi cunoscut de-o viață. Vă pot confirma că e un om absolut obișnuit, are doi ochi, două urechi (mai bune ca ale noastre, muritorii de rând, cu siguranță), două mâini (și astea mai talentate ca ale noastre) și două picioare. E prietenos, povestește, râde, glumește, e gata oricând de un suc cu cine are chef de ieșire și-o poveste și dă din casă când e vorba de muzică și de viitorul album… dar nu, nu vă zic nimic!

Parcă mă mâncau degetele să scriu niște secrete pe aici, dar am cugetat o lună dacă să da sau să nu și-am decis să nu. Omul mi-a dat o oră din viața lui și un album pe care-l ascult încontinuu, nu vreau să fiu o trădătoare și să rup vraja.

Probabil vă întrebați acum și voi de ce am stat atâta timp până să scriu. N-am simțit că pot scrie frumos și coerent, cum nici acum nu sunt mulțumită de textul ăsta, care pare fără cap și fără coadă. Mi-e greu să mă exprim când scriu despre ceva peste puterea mea de înțelegere – că nu-s talentată într-ale muzicii sau compoziției și nici educată în domeniul ăsta nu-s (ba chiar am mari lacune). Așa că, în loc să mai bat câmpii, vă spun că eu am reușit totuși să fur o oră din viața lui Teo Milea și vă rog să ascultați melodia mea preferată:

Comments

Oana • August 21, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Miss I. August 21, 2014 - 10:41 Reply

    Sunt pe aceeași lungime de undă cu tine când vine vorba de pian, mi-aș fi dorit enorm să știu să cânt și chiar mi-am promis că, atunci când îmi voi permite, voi lua câteva ore, măcar pentru sufletul meu 😀
    De Teo Milea recunosc că nu știu prea multe, dar mi-a plăcut ce am ascultat, așa că mulțumesc pentru descoperire 😀
    Un alt pianist care mie-mi transmite multe e Havasi, probabil știi de el, care tot mă amăgește că revine în România și apoi nu mai dă niciun semn :(

    Offtopic: am fost absentă de pe goodreads mult timp, așa că am văzut de curând recomandarea la ”Mi pais inventado”. Am pus-o pe listă, mulțumeesc 😀

    • Oana August 21, 2014 - 13:53 Reply

      Da, am ascultat si ceva Havasi, nu prea i-am urmarit activitatea totusi, desi-mi place.
      Mi pais inventado e fantastica. O recomand cu drag.

  2. Click, Click, Cancan, sărutul tău cine dorește aripi picante? | Oana Kovacs

Leave a Reply