Oana Kovacs

memoriile-unei-gheise-arthur-golden

Memoirs of a Geisha – Arthur Golden

memoriile-unei-gheise-arthur-golden

sursă foto

Ce carte, ce carte!!! Cu sufletul la gură am citit-o, după accidentul din vară. Dacă tot am avut două săptămâni de exil, am zis măcar să fac ceva util, așa că am luat la rând pozițiile (puține) în care puteam să NU port gulerul cervical și am stat cu ochii în Kindle. Și deși aveam cartea pe listă de 100 de ani, multitudinea de recomandări la adresa ei m-au făcut să o tot amân, că am zis că e prea mult marketing. :))

Dar și când am deschis-o, a fost dragoste la prima propoziție, că nu degeaba ador eu să citesc literatură cu temă orientală.

Memoriile gheișei sunt amintirile lui Sayuri, una din cele mai apreciate gheișe din Gion, zona de plăceri din Kyoto. Aceasta ajunge de copilă într-un okiya (casă unde locuiau gheișele) și deși soarta ei pare pecetluită și e aproape convinsă că va ajunge doar să servească alte femei, una din cele mai apreciate gheișe din Gion o ia sub aripa ei și o crește. Moment în care lui Sayuri i se deschid o mulțime de uși, iar ea are acces la educație, se cizelează și ajunge să cunoască bărbați din înalta societate.

Un punct cheie din roman e mizuage, adică dezvirginarea gheișei, pentru care bărbații licitează. Deși Sayuri e îndrăgostită de unul din cei care par a o dori, prima ei experiență intimă devine un eșec după ce un altul o câștigă. Mai târziu, gheișa speră că bărbatul de care e îndrăgostită îi va deveni danna (sponsor/iubit), însă concurența acerbă nu doarme și îi strică planurile, alte gheișe fiind geloase pe frumusețea și succesul ei.

Fericirea apare în viața plină de suișuri și coborâșuri a lui Sayuri abia târziu, atunci când decide să se… retragă din activitate. Reușește să aibă o relație cu the Chairman, cel la care visează din adolescență, și se mută în cele din urmă din Japonia în Statele Unite, unde își deschide propriul tea house.

Mai mult sau mai puțin ficțiune, mai mult sau mai puțin realitate, romanul redă atât de frumos și emoționant sentimentele și destinul gheișei încât mai că aș zice că m-am îndrăgostit de el. Mi-a plăcut maxim, a fost cartea convalescenței mele, cea care mi-a făcut zilele mai frumoase într-o perioadă nu tocmai roz.

Sper că v-am făcut curioși fără a reda prea multe detalii și fără a încărca părerea mea cu o serie de banalități care v-ar face să simțiți că ați pierdut timpul citind despre Memoriile unei gheișe.

Comments

Oana • November 10, 2016


Previous Post

Next Post

Leave a Reply