Oana Kovacs

mama-cea-mai-buna-prietena
20

Mama, cea mai bună prietenă?

Eu zic nu. E mama mea, o iubesc, o respect, mă bucur s-o văd și să-i povestesc câte în lună și-n stele, dar nu.

mama-cea-mai-buna-prietenasursă foto

Prietena mea cea mai bună are vârsta mea, aproximativ aceeași experiență de viață ca mine și principii similare. Nu că mama mea n-ar avea principii, doar că unele idei de-ale noastre legate de viață se bat cap în cap. Cu prietena mea cea mai bună pot să vorbesc orice. De la cum gătesc mămăligă până la sex și cele mai intime gânduri. Și cu mama pot să vorbesc despre multe, dar să zicem anumite detalii și discuții rămân departe de urechile ei.

Mamei nu îi pot spune toate temerile mele. Pur și simplu nu pot. Nu vreau să o îngrijorez, nu vreau să facă nopți albe pentru mine sau să încărunțească de griji. Prietenei mă pot plânge. Mult, credeți-mă, am situații în care sunt o drama queen, chestie de care-mi dau seama abia după ce depășesc momentul.

Cumva, pe mama am ajuns să-mi doresc să o protejez de toate relele din lume, ca pe un copil. Să o feresc de stres, să o țin departe de vești proaste. Pe prietena de vârsta mea nu. Nu că-i doresc răul, dar are o viață întreagă înainte pentru care trebuie să fie pregătită, așa că dacă are necazuri țin morțiș să-i explic că viața are suișuri și coborâșuri, nu doar momente Kodak.

Mi-s dragi amândouă, dar la mine separarea e clară. Mama are rolul ei în viața mea și prietena mea cea mai bună pe-al ei.

Dar știu că multe fete își găsesc prietena cea mai bună în mama lor și-s foarte curioasă de motivație. Relația mea cu mama a trecut prin momente… de la înfiorător de proaste la foarte bune. Acuma e totul bine, sper să nu se repete niciodată ceea ce eu consider că a fost o perioadă neagră în viețile noastre.

Comments

Oana • November 26, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. lala November 26, 2013 - 07:44 Reply

    ce sincera esti!
    nici eu nu o consider pe mama prietena mea cea mai buna.ma inteleg bine cu ea dar nu pot sa ii spun chiar tot.
    sincer, eu nu am cea mai buna prietena! de sora mea sunt foarte apropiata si o consider o prietena buna.

    • Oana November 26, 2013 - 09:09 Reply

      Eu nu am sora asa ca a trebuit sa o inlocuiesc. 😀

  2. Bia November 26, 2013 - 07:52 Reply

    Motivatia cred ca e faptul ca relatia cu mama nu se poate strica asa de rau incat sa ajunga sa te barfeasca pe la altii :)) Serios! Cred ca se merge mult pe acest principiu și mai apoi cred ca exista persoane care considera ca “nimeni nu iti vrea mai mult bine ca mama”, uitand ca mama a trait din plin in alte vremuri si alte contexte.
    Si eu ma inteleg super bine cu mama mea, dar asa cum spui nu ma pun chiar sa ma spovedesc ei din simplul motiv ca nu vreau sa o ingrijorez foarte tare și pentru că da, suntem foarte diferite in ceea ce priveste conceptia de viata. (si e normal sa fie asa, ea a trait in comunism anii tineretii, viata era atunci alta).
    Rolul prietenei celei mai bune nu cred ca il poate lua mama decat in cazul în care nu ai prietene sau alternative. Acesta cred ca este crudul adevar :(

    • Oana November 26, 2013 - 09:10 Reply

      Suna dur ultima parte, dar sunt de acord cu tine.

  3. Delia November 26, 2013 - 08:46 Reply

    Don’t worry..totul inspre bine 😀

  4. Mihaela Alexandrescu November 26, 2013 - 08:48 Reply

    Dar mama nu citeste aceasta postare sa incarunteasca de griji ca ii ascunzi problemele? :)) Glumesc. Si eu o protejez pe mama si ii povestesc in majoritatea lor doar lucrurile frumoase care mi se intampla. Mi-e si usor, locuind in orase separate. Cu ocazia asta iti zic ca merge blogul tau de la munca 😀 Cand sa fac sieu print screen cu eroarea…hop merge blogul :))Deci nu mai ai ban in multinationala asta :))

    • Oana November 26, 2013 - 09:14 Reply

      Mama acuma invata tainele pc-ului. :))
      Ce bine ca merge blogul, inca o veste buna in dimineata asta. 😀

  5. iri November 26, 2013 - 10:07 Reply

    nici la mine nu-s aceeasi persoana si intr-un fel mi se pare si normal sa fie asa. cred ca se poate ca mama sa fie si prietena cea mai buna doar daca ea poate sa nu te mai vada ca pe un copil si mai ales ca pe copilul ei, ceea ce e aproape imposibil.

    • Oana November 26, 2013 - 10:18 Reply

      Cam asa vad si eu, dar ma gandeam ca poate e din cauza relatiei noastre mai zbuciumate.

  6. Ochiul babei November 26, 2013 - 14:09 Reply

    sa fie lipsa de incredere in oameni si atunci “let’s play safe”////

    • Oana November 26, 2013 - 16:29 Reply

      Probabil asta e varianta sigura…

  7. mihaela pojogu November 26, 2013 - 14:29 Reply

    Mi-as fi dorit, dar gandidu-ma la rece nu as fi putut sa-i spun chiar totul, daca ar mai fi trait.

    • Oana November 26, 2013 - 16:30 Reply

      Adevarul e ca unele lucruri nu trebuie sa ajunga la urechile mamelor, indiferent cat de prietene ne-ar fi.

  8. O. November 27, 2013 - 13:17 Reply

    Sunt de aceeași părere cu tine. Ne înțelegem cum nu cred că se înțeleg nici măcar un sfert din mamele și fiicele planetei, dar de aici până la a-i spune TOT… e cale lungă. Vorba ta, cred că am ajuns s-o apăr de unele chestii dificile, să nu-i spun chiar tot ce ar putea-o afecta cumva.

    • Oana November 27, 2013 - 17:03 Reply

      Deci nu e doar la mine transformarea asta ciudata, eu in parinte, mama in copil. Si tata. 😀

  9. Monica November 27, 2013 - 22:38 Reply

    Eu am trait si crescut cu o frustrare enorma – aceea de a avea o mama tanara. Maica mea este in varsat si mereu am perceput o ca fiind batrana. Si in adolescenta eram obsedata de ideea de prietenia dintre mame si fiice, dar la mine nu a iesit. si nici acum nu iese. Ba dimpotriva acum ma sperie gandul :)):))

    • Oana November 28, 2013 - 08:00 Reply

      Si mama mea e mai in varsta decat altele, dar intre timp am trecut peste, ca si mie mi-era ciudat in copilarie.

  10. adizzy November 29, 2013 - 00:56 Reply

    eu cu mama niciodata nu am reusit sa fim prietene bune, am avut tot timpul o relatie asa mai..receish, cel putin legat de ce ma durea, acuma, anul asta am mai inceput sa comunic cu ea si de-ale sufletului ca eram intr-un impas serios si chiar nu stiam cu cine sa vorbesc si sa aiba destula experienta de viata incat sa imi dea un sfat bun…dar aia a fost asa un moment, a trecut si ne-am intors la relatia noastra de mama-fiica, unde nu prea discutam de-ale sufletului

    • Oana November 29, 2013 - 09:17 Reply

      Noi am inceput sa vorbim mai mult dupa ce m-am mutat… 😀

Leave a Reply