Oana Kovacs

24

”Magicianul” de John Fowles

sursă foto

Dacă e vreo carte de care să nu fi auzit aproape nimic negativ, asta e ”Magicianul”. Cred că încă din liceu am auzit de ea, dar ai mei nu o aveau și nici nu m-am grăbit să o pun în wishlist. Când a apărut ocazia să o iau cu 8 lei (e în colecția Adevărul, cea roșie) de la Bookfest Timișoara 2012, nu am ratat-o. Între timp o grămadă de oameni din jurul meu o citiseră și erau fascinați de ea, așa că după ce am cumpărat-o am și început-o rapid, ca să văd care-i treaba cu ea.

Și am văzut! 😀

Deși ieri îmi făceam reproșuri că nu am scris despre ”Magicianul” pe blog până acum, încep să realizez că nici nu știu ce să zic despre ea. E așa de COMPLETĂ că nu cred că există vreo descriere perfectă a ei, se poate înțelege doar citind.

Dar dacă tot am studiat relațiile publice, să o iau pe panta asta. ”Magicianul” poate fi văzut ca un studiu de caz de manipulare. E incredibilă! Deși în carte Conchis, un bătrân putred de bogat se joacă (oarecum) cu Nicholas (de plictiseală?), un profesor de engleză mutat pe o insuliță din Grecia, în realitate m-am simțit de parcă Fowles făcea asta cu mine. Efectiv ăsta a fost sentimentul.

M-am simțit manipulată, mințită, prostită, înșelată, dusă cu zăhărelul, frustrată și ținută în suspans. Parcă mă rugam de autor să îmi zică odată ce și cum că nu mai rezist!

Toată viața lui Nicholas e dată peste cap de Conchis în ”Magicianul”. Nu e o carte de povestit. E de citit. E ca un drog. Dacă nu mă credeți pe mine, citiți și alte păreri:

http://vreausapotsapotsavreau.wordpress.com/2011/06/07/magicianul-john-fowles/

http://satmaya.blogspot.ro/2010/06/magicianul-de-john-fowles.html

http://oanaspuzzle.blogspot.ro/2012/05/licenta-in-7-pasi.html – una din multele postări în care Oana a scris despre carte 😀

http://monalisagherasim.blogspot.ro/2010/03/magicianul-de-john-fowles-recenzie.html

http://alexandracandea.wordpress.com/2011/12/03/magicianul-de-john-fowles/

http://richietm.blogspot.ro/2009/04/magicianul-lui-fowles.html

Aș fi vrut să zic mult și nu știu dacă am zis ceva. Nu știu dacă am fost persuasivă sau nu. Eu sper totuși să citiți cartea asta care pe mine m-a fascinat și pe care am simțit-o ca pe un drog, până la ultimul punct.

Comments

Oana • August 21, 2012


Previous Post

Next Post

Comments

  1. iri August 21, 2012 - 07:27 Reply

    una din cele mai misto carti pe care le-am citit, sincer 😡

  2. joe August 21, 2012 - 08:22 Reply

    astept filmul…glumesc glumesc, auuu, nu mai dati auuu !!!

  3. Savoir Faire August 21, 2012 - 10:02 Reply

    Ma bate gandul sa o citesc,dar din moment ce nu am prea mult timp trebuie sa fie scurta ca sa o citesc dintr-o bucata.
    Are mai mult de 250 de pagini ?

    • Oana August 21, 2012 - 11:18 Reply

      Peste 600.

      • Savoir Faire August 21, 2012 - 18:10 Reply

        Mother of books
        Nu am mai citit de secole o carte de peste 600

  4. Oana S. August 21, 2012 - 10:51 Reply

    Ce mă bucur că ai scris şi că ţi-a plăcut! 😀 În licenţa mea am pornit de la concepţia (proprie) că romanul e o scenă şi am vorbit de simboluri, recuzită, etc., toate folosite de the mastermind Conchis, pe care l-am văzut ca un regizor 😀
    E o nebunie cartea asta, eu nu cred c-aş putea să încep să scriu despre ea şi să fiu obiectivă… sau să mă opresc :))

    • Oana August 21, 2012 - 11:19 Reply

      Mastermind Fowles, he played with my mind :D.

  5. Miss I. August 21, 2012 - 16:23 Reply

    Ah, cât mi-a plăcut și mie cartea asta! Exact ca tine, cu fiecare pagină pe care o întorceam mă simțeam și mai frustrată și abia așteptam să aflu adevărul, iar în dimineața în care am terminat-o nu m-am mișcat din fotoliu trei ore :))
    A fost o experiență tareee plăcută, în orice caz 😀

  6. adizzy August 22, 2012 - 20:38 Reply

    want! unde e my to read list 😀

    • Oana August 22, 2012 - 21:19 Reply

      Trebuie! 😀

  7. Topul cărților din 2012 | Oana Kovacs
  8. Alice January 19, 2013 - 10:27 Reply

    Am terminat-o. Da,nu prea stiu ce pot sa spun despre ea, adica este mult prea complexa. Cert este ca nu m-a enervat nicio carte in halul asta:)).
    Intrebare pt tine, tu crezi ca Nicko s-a schimbat dupa toate experientele?

    • Oana January 19, 2013 - 12:19 Reply

      Alice, asa m-am simtit si eu. Nici nu stiam de unde s-o apuc, ca sa zic asa. Si mie imi venea sa dau cu ea de pereti.
      Eu zic ca Nicholas suntem noi. Si Conchis e Fowles. As zice ca l-a schimbat, pe mine m-a marcat cartea. Manipulare pe fata si tot nu ma puteam dezlipi de ea :).

      • Alice January 19, 2013 - 13:39 Reply

        Credeam ca sunt eu nebuna ca ma enervez pe o carte si o injur si vb cu paginile si cu …Conchis!!

  9. raluka January 16, 2014 - 07:50 Reply

    Magicianul e ca un drog. Ce bine ai scris. Mi-a placut mult si mie si visez sa o recitesc intr-o zi pe o plaja pustie din Grecia..

    • Oana January 16, 2014 - 08:00 Reply

      Sa stii ca drog e. Cred ca nu m-am mai lovit de senzatia aia la nici o carte.

  10. Eduard March 20, 2014 - 11:30 Reply

    Hmm… Primele 400 de pagini le-am citit fiind foarte prudent, incercand sa nu imi o parere, incercand sa fiu obiectiv, avand o perspectiva larga asupra actiunii. Dupa 400 de pagini m-am lasat in vraja ei. Cartea te formeza, te initiaza, te acuza. Nicholas reprezinta cititorul.

    • Oana March 20, 2014 - 23:12 Reply

      Exact!
      Curată manipulare. 🙂

  11. Eduard March 22, 2014 - 20:33 Reply

    Nu este manipulare… absolut deloc, te schimba, te formeaza, incearca sa te schimbe, vrea sa iti puna pe buze zambetul care il avea Conchis, Lily & Co. 🙂 Succesuri!

Leave a Reply