Oana Kovacs

6

”Lupul de stepă” de Hermann Hesse

 sursă foto

De Herman Hesse auzisem cam de 39847520483190438574584 de ori până să îmi intre cartea asta pe mână. Și s-a întâmplat total neașteptat, povesteam cu o colegă de cărți și direct mi-a spus ”Ți-o aduc!” și mi-a adus-o. 🙂

Cartea e… ăăăăăăăăăăăă, nu știu cum să o numesc. Mai bine vă povestesc ce-i cu ea.

Începe într-un mod foarte straniu, pentru că ”Nota editorului” e de fapt parte din roman, nu e o notă reală a editorului.

Henry Haller e un ”lup de stepă”. Așa se consideră el. Privește viața într-un mod ciudat, pare a visa la un trai banal și totodată îl respinge. De aceea, consideră că singura lui soluție de a-și încheia traiul mizerabil e sinuciderea. Într-o seară dă de un ”teatru magic, doar pentru nebuni”. Culmea, și acela e adresat tot lupului de stepă, despre care primește un mic tratat în care se regăsește complet.

Într-o seară, petrecându-și timpul într-un bar, Harry o cunoaște pe Hermina. Ea e un fel de Harry Haller feminin. Ea îl înțelege complet, dar în același timp îl și ironizează. Tot ea îi găsește o iubită și îl introduce în lumea strălucitoare a petrecerilor. La un bal mascat, Harry îl cunoaște pe Pablo, un saxofonist, care îl duce într-un teatru magic. Teatrul magic reprezintă practic toate gândurile lui, tot ce se află în interiorul lui, toate temerile și speranțele.

Cartea mi s-a părut un coșmar pus în propoziții. Efectiv mi-a produs anxietate. E foarte bine scrisă, dar nu mi s-a părut frumoasă, ci captivantă, delirantă, chinuitoare. Abia am așteptat să termin, ca să mă simt de parcă m-aș fi trezit dintr-un vis lung și neplăcut. Dar, paradoxal, mi se pare o carte bună.

Hesse și-a transcris perfect sentimentele în carte, iar după ce am citit-o am aflat că este în mare parte inspirată din viața lui zbuciumată.

Comments

Oana • April 16, 2012


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Ana Q. April 16, 2012 - 15:21 Reply

    Am citit-o in primul an de facultate tot asa, recomandata de un tip. Citisem inainte Narcis si Gura-de-Aur si mi se paruse la fel…obositoare, chinuitoare, dar parca Lupul de Stepa mi-a placut mai mult si la fel si Jocul cu margele de sticla. As mai citi Hesse, l-as mai recit si multumesc ca mi-ai adus aminte de el caci am in plan sa citesc Knulp*Deminan.

    • Oana April 16, 2012 - 23:19 Reply

      Eu repede nu stiu daca m-as avanta sa citesc altceva, dar pe termen lung nu zic nu.

  2. Monica April 18, 2012 - 20:03 Reply

    Eu il iubesc pe Hesse:)

  3. Monica April 18, 2012 - 20:03 Reply

    Incearca “Jocul cu margele de stica”

  4. ”Cartea norilor” de Chloe Aridjis | Oana Kovacs
  5. Topul cărților din 2012 | Oana Kovacs

Leave a Reply