Oana Kovacs

idealurile-noastre
11

De ce nu luptăm pentru idealurile noastre?

idealurile-noastresursă foto

Ca să nu dau cifre sau să fac statistici, am să spun că în jurul meu am destul de puțini oameni hotărâți. Eram tentată să scriu că am lângă mine puțini oameni care știu ce vor de la viață, dar m-am gândit mai bine și mi-am dat seama că ar fi o exprimare greșită. Aproape toți știu ce vor de la viață, doar că unii stau și-așteaptă să se-ntâmple fără ei tocmai ceea ce-și doresc ei. Mai precis, în loc să fie activi, să dea din coate și să răzbată, stau drept martori pasivi ai destinului propriu și-așteptă.

Sincer, nu m-am lămurit nici eu ce așteaptă, deși mi-am făcut curaj și i-am întrebat pe câțiva.

Unele fete îl așteaptă pe Făt Frumos pe cal alb. Închise în casă, stând pe Facebook. Le-am spus că din punctul meu de vedere e destul de greu să se facă remarcate de Făt Frumos și că ar fi cam greu să circule și el cu calul, că nu prea are voie să-l lase oriunde (calul).

Alții așteaptă un job mai bun. Așteaptă. Doar că joburile nu cresc în copaci și nu pică din ei ca fructele prea coapte, să-i lovească drept în moalele capului. Așa că le iasă fire albe așteptând oportunități.

Alții așteaptă să le dea părinții. Bani, mașină, casă. Mizilicuri din-astea, că doar toți am crescut în puf, nu?

Unele femei așteaptă un copil ca să se maturizeze. Copilul vine, dar nu mai trece, și maturizarea e tot nicăieri. Așa că se bucură de copilărie cu cel mic, el crește și ele rămân tot acolo.

Bătrânii, nu toți însă, așteaptă faimosul pahar de apă de la bătrânețe. Se trezesc într-o dimineață, decid că le-a ajuns cu greul și că așteaptă să le aducă pruncii lor un pahar cu apă, că doar de aia i-au făcut. În cele mai multe cazuri, așteaptă până se usucă.

Adevărul e că toți avem idealuri, dorințe, speranțe. Toți facem planuri, doar că nu ne deranjăm toți să le punem în practică. Făt Frumos ar putea fi la colț, dar e greu de observat dacă Facebook-ul acaparează toată toată atenția fetei. Jobul e probabil postat pe internet, doar că nu strigă, banii se pot face și de ei se pot cumpăra mașini și cu un pic de strădanie, chiar și case. Copilul vine, maturizarea nu, mai ales atunci când unii-l educă și alții doar îl distrează. Iar paharul cu apă… e o viață întreagă de trăit până la acel pahar de apă, care, fie vine cu drag, fie, de foarte multe ori, nu vine deloc.

Problema, din punctul meu de vedere, e că uităm să trăim acum. Problema e o să-ul ăla care ne nimicește planurile. Pentru că nu putem să avem ceva peste două zile, o lună sau 3 ani dacă nu începem acum să facem ceva în direcția aia.

Nimic nu e gratis. Mă rog, putem visa gratis, dar ca să și realizăm ceea ce am visat trebuie să luăm atitudine. 

Comments

Oana • November 12, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Hapi November 12, 2013 - 09:30 Reply

    Uneori apare cate un vis ori o lupta in care pui foarte multe resurse si pentru care trebuie sa te zbati in fiecare zi. In acelea cred eu. Ca trebuie sa faci tot ce e legal, corect ca sa iti castigi drepturile ori demnitatea

    • Oana November 12, 2013 - 10:22 Reply

      Sunt de acord, trebuie sa te zbati tot timpul pentru unele chestii. Dar cand vad unii ca stau si asteapta sa le pice tot mura-n gura… mor. :))

      • Hapi November 13, 2013 - 18:34 Reply

        Si eu. Fac alergie la ei!
        Pentru ca stiu cat muncesc eu ca sa-mi permit unele lucruri si altii care au cate 24 de ore libere la fiecare 2 zile , freaca menta. Si daca-i rogi sa te ajute cu ceva nu stiu sau nu pot sau te taxeaza de nu mai apelezi la ei a doua oara

        • Oana November 13, 2013 - 23:34 Reply

          Sa stii ca pe aia cu 24 de ore libere la doua zile mi de-a dreptul ciuda! Iti dai seama cat as citi?

  2. Andra C (@AndraC4) November 12, 2013 - 10:30 Reply

    Oana, sunt total de acord cu tine, desi eu cred ca sunt omul ala care nu o sa se maturizeze complet niciodata :)).
    totusi, in weekend am ajuns la concluzia ca e foarte greu sa pleci din punctul de siguranta. sa stai si sa visezi la o sa fie si o sa fac e simplu, e safe. nu ai cum sa dai gresi. sa incerci chiar sa faci lucrul respectiv te pune in fata posibilitatii esecului si cred ca teama de esec ii sperie pe multi.

    • Oana November 12, 2013 - 12:54 Reply

      Stiu ca exista si esecul. Dar si daca te multumesti cu visele si atat, ramai doar in punctul 0.

  3. O. November 12, 2013 - 11:30 Reply

    Problema e că mulți așteaptă să le pice mărul ăla în cap… doar că la un moment dat mai trebuie să te și urci după el, să-l culegi singur. Pe mine mă cam scârbesc cei dintr-o categorie menționată de tine, cei care așteaptă să le dea părinții chestii. Mi se pare rușinos și strigător la cer să stai să primești și să nu ridici un deget ca să meriți ceea ce ai.

    • Oana November 12, 2013 - 13:00 Reply

      Si mie mi se pare jenant sa tot astepti sa-ti faca parintii. Dar sunt mult astia. Foarte multi.

  4. Savoir Faire November 12, 2013 - 15:53 Reply

    Ai dreptate Oana, nu toti oamenii sunt dispusi sa puna umarul la treaba, sau daca il pun, nu il pun bine, sau daca il pun bine, nu il pun destul.
    Tot se merge pe ideea ca iti va da familia, ca iti va da Dumnezeu, ca iti va da X si Y.
    Are si datul asta o limita.
    Daca nu pui burta la treaba, selectia naturala te va marginaliza instantaneu.

    • Oana November 12, 2013 - 17:14 Reply

      Asa cred si eu. Pe principiul ”La munca, nu la intins mana!”, daca vorbim de bani.

  5. anca November 12, 2013 - 18:49 Reply

    asa este.. este foarte greu sa parasesti zona de comfort si sa incerci si altceva, sau alta cale.. cred ca de asta multi par ca stau si asteapta … ca nu fac nimik.. dar cred ca au ajuns intr-un impas, din care ar iesi numai daca ar schimba ceva, uneori radical.. si cred ca asta este cel mai greu de facut.. cat despre oamenii pe care ar trebui sa ii atingi uneori.. din proprie experienta va zic ca in 70% din cazuri nu se merita… oricati nervi mi-ar face cineva cu un comentariu din senin sau spus pe un ton nu prea placut.. ma enervez de zeci de ori mai mult daca incerc sa arat omului respectiv ca nu si-a avut locul.. pentru ca majoritatea sunt prea batuti in cap sa realizeze asta.. sincer, pentru ca daca i-ar duce capul, sau ar avea un minim de bun simt (de care au nevoie si ca sa realizeze ca au deranjat fara motiv), nu ar vorbi gura fara ei de la bun inceput :)

Leave a Reply