Oana Kovacs

Donatii Timisoara
1

Lucruri VREM

Nu știu dacă vă amintiți sau dacă v-a interesat vreodată detaliul, însă eu lucrez la o companie care are de-a face cu sustenabilitatea. Și înainte eram eu econoamă și atentă să nu fac risipă, că așa am fost educată, însă de când lucrez aici și mă lovesc o mulțime de informații, am devenit și mai grijulie cu tot ceea ce ține de resurse, dar și de… lucruri.

Donatii Timisoara

Și cum în viața mea personală tai și spânzur pe grupul Donez în Timișoara, nu poate să nu mă uimească faptul că multe persoane care nu au diverse lucruri care le-ar ajuta, lucruri pe care nici nu și le permit măcar, fie se supără când primesc sfaturi de bine, fie refuză ce li se oferă din motive… stupide. Nu pot să nu fiu sinceră, unele refuzuri mi se par prostie curată și mă fac să mă întreb ce e în capul unora care cer ceva și apoi fac figuri.

Vă dau un exemplu: persoana X cere un scaun de masă pentru bebe pe motiv că începe diversificarea. Cere pentru că nu are și nici nu-și permite (am dat și eu un search pe Google și am constatat că e vreo 120 de lei minim unul – dacă părinții au venituri de 800 lei/lună fiecare, 120 de lei pe lună e o sumă mare, deci achiziția sare din schemă) sau pentru că ar fi fain să găsească unul de care cineva nu mai are nevoie și dorește să-l dea (ceea ce e super ok, un părinte se scapă de un obiect în plus de prin casă, altul folosește unul care nu-i musai să fie nou și e util pe termen destul de scurt, totul gratis).

Totul bine și frumos, eu sunt pro-folosit lucruri la maxim, cât duc să se facă utile, că doar sunt obiecte, trebuie să profităm de ele. :)

Dar, un foarte mare dar, mă super enervez în una din următoarele situații:

  1. I se oferă mămicii în cauză un scaun și refuză pe motiv că e de fetiță și ea are băiețel, sau invers. Adică are un (scuzați limbajul) căcat de perină plăsticoasă roz sau albastră scaunul ăla și gata… nu e bun, că lezează feminitatea sau masculinitatea plodului. Păi puii mei, înainte să faci copil gândește-te bine dacă îți permiți asemenea figuri. Dacă n-ai bani să îi cumperi tu unul roz sau bleu sau încrustat cu diamante sau spălat cu lacrimi de pui de panda și vrei unul moca, mai lasă pretențiile, că un grup de donații nu e o piață. Poate o să ziceți că-s rea, dar eu sunt foarte calculată tot timpul și când nu îmi permit ceva (financiar vorbind), nici mofturi nu-mi permit să fac dacă am noroc să am parte de acel ceva.
  2. Mămicii i se sugerează să facă o improvizație – să pună copilul rezemat pe pat, încadrat de perini sau ce știu eu ce alte soluții și ea începe să comenteze că a cerut un obiect, nu sfaturi. Am s-o întreb pe mama cum fras m-a diversificat în comunism fără scaun special, că încep să mă mir că nu am ajuns la 28 de ani să trăiesc doar cu lapte. Ce să mai zic de familiile din anul de grație 2015 care poate au bani de scaun, dar spațiul din casă (sunt și apartamente tare mititele în oraș, să știți) nu le permit și scaunul ăla special. Oare ăia își vor diversifica pruncii? :))

Na, că am mai exorcizat niște demoni, că m-am umplut de ei în 2015. Adevărul e că grupul nostru de donații e un bun vad de observare al oamenilor și comportamentelor, mai ales că forțăm educația acolo; sper să aibă și efect eforturile noastre.

Comments

Oana • December 29, 2015


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Roberts December 30, 2015 - 15:05 Reply

    oameni nebuni! te face sa te-ntrebi daca esti zdravan la cap sau ei au o problema…mai fac si copii:P

Leave a Reply