Oana Kovacs

corporatie-home-office-lucru-acasa
4

Cum e să lucrezi de acasă

Pentru că am fost cuminte și meritam pușcat o răceală și nu voiam să o agravez, ieri am decis să dau corporația pe home office, concept pe care eu nu-l agreez deloc, dar azi, la ora 7:55 eram cu ochii și nasul în monitorul de acasă, în loc de monitOARELE (din-ăia suntem, da) de la lucru .

Evident, dacă atunci când mă duc la 8 la birou îs în picioare la cel târziu 6:30, acasă m-am trezit la 7:50 și direct m-am aruncat la calculator. În pijama, cu un ceai fierbinte cu lămâie, ghimbir și miere sub nas (cine zice că trece răceala ușor fără pastile minte!) și cu căștile pe urechi, pregătită să fiu sunată sau să sun (deși pare, nu lucrez la call-center, trebuia să testez niște funcționalități de acasă).

Doar că n-aveam cine să mă sune că nu era nici naiba înainte de 8 în birou, deci nici pe cine să sun eu. Apoi mi s-a făcut foame și mi-am făcut senviciuri și le-am trântit lângă mine pe masă (încă nu mi-am amenajat spațiul de lucru), mâncând tacticos. Nu au trecut 5 minute de când am terminat de mâncat că a apărut la geam motanul ud. I-am dat drumul în casă, m-a sunat cineva, am răspuns, timp în care pisoiul s-a gândit că ar fi ok să lingă resturile din farfuria mea, după care să încerce să mă iubească agresiv dându-mi și cu coada peste căști și microfon când în sfârșit aveam o discuție cu ”mătușa” lui de mâț.

corporatie-home-office-lucru-acasa

Apoi o ședință de jumate de oră s-a făcut de două jumătăți, m-am trezit că am 15 minute ca să închei activitatea și să-mi setez mailul pentru că îmi iau vacanță o săptămână, dar evident m-am întins și după ce ziceam că-s out of office cu trimis mailuri.

Și cum tot compuneam așa duios, primesc sms de la Fan Curier, pe telefonul meu, singurul, care stătea lângă mine, cu sunetul dat la maxim, cum că am fost contactată și n-am răspuns, să fac bine să sun curierul dacă îmi vreau coletul. Am pus mâna pe telefonul care mi-era alături de la 7:55 și înainte să apuce să răspundă curierul minune am urcat și-am coborât niște sfinți de-mi venea să-i zic omului că îl biciuiesc de rămân fără pachet. După ce m-a prostit să închid că mă sună el și hă, hă, hă, evident nu m-a sunat (!), l-am sunat să-i zic că nu-l mai biciuiesc, îl strâng de gât (stau prost cu hormonii și după cum se vede, starea asta merge mână-n mână cu violența excesivă) dacă nu vine.

Evident când a venit era tot spășit spunându-mi că el de fapt sunase o altă doamnă. Și un al nu-știu-câtelea ”evident”, evident, suma scrisă ca fiind pentru colet în sms era diferită de cea trecută pe el, așa că m-am dus din ploaie în casă în pijamale, cu cizmele de gumă-n picioare (așa stăm noi ăștia de la țară, eleganți non-stop) să iau diferența de bani că oricum uitasem suma exactă din momentul în care mi s-a resetat creierul când și-a dat seama că livrare de 24 de ore prin Fan Courier înseamnă, cu puțin noroc, decât 8 zile.

Bun, dacă cu jobul am terminat, coletul l-am luat, am sărit în duș să merg la consult la oftalmolog. Ajunsă din Semaforișoara dupa 40 și ceva de minute direct la MedLife, pe un drum care în era pre-Robușoara semaforizată dura maxim 20, am constatat că ajung la țanc să parchez și să urc. Doar că un bou tânăr angajat la Cargus blocase intrarea în parcare, așa că 10 minute am claxonat (de câteva ori, că nu asta era soluția) așteptând să iasă fragedul bovin ca să urc la consult. Evident, iar, mi-am pierdut programarea, și am stat după alții.

Într-un final glorios și aproape 30 de minute mai târziu luam și eu loc pe scaunul tinerei doctorițe care s-a cam ofticat că endocrinologul meu m-a pus să fac un anume consult, pe motiv că ea crede că e mai bine să fac un tomograf, la un doctor bun tare, prieten cu dânsa. Că nu înțelege ea ce are prolactinomul meu cu una-alta, deși nu știe ea exact care-i treaba cu astfel de tumori (a doua deșteaptă care-mi zice că nu știe ce e ăla prolactinom dar sigur nu are de-a face cu problema X sau problema Y… oameni de încredere și pregătiți). După încă 10 minute în care i-am ascultat elucubrațiile ca vițelul la poarta nouă, am plecat acasă. Complet nelămurită și cu o grămadă de timp pierdut.

Îs în casă, azi nu mai ies, că nu se știe niciodată peste ce oameni mai dau. Așa mi-a trebuit dacă nu m-am dus la lucru. Morala: mai bine la corporație! :))

Comments

Oana • October 21, 2016


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Larisa October 25, 2016 - 15:10 Reply

    Eu lucrez de acasa de vreo 3 ani. Avantaje si dezavantaje, dar parca la corporatie si la program fix nu m-as mai intoarce😂

  2. Bookish October 25, 2016 - 18:24 Reply

    Eu prefer sa merg la birou, acasa nu am deloc chef sa lucrez si ma enerveaza fiecare mail :)) Bine, acum am si avantajul ca fac doar 15 minute pana la munca, asa ca nici nu pierd multa vreme pe drum.

  3. balbarau November 14, 2016 - 17:46 Reply

    unul din avantajele lucratului de acasa este ca poti lucra in pijamale :))

    • Oana November 16, 2016 - 09:29 Reply

      Da… dar nu musai pentru mine :)).
      Mie imi trebuie ordine si disciplina si a more office-ish approach :D.

Leave a Reply