Oana Kovacs

academia-romana-filiala-timisoara-biblioteca
4

O lecție despre oraș

Una din problemele (#firstworldproblems) de care mă lovesc eu în viața de zi cu zi e legată de faptul că nu am mașină cu număr de Timiș și toată lumea presupune automat că-s din alt județ. Ba mi se mai și spune că nu am deloc accent și că știu foarte multe despre Timișoara. Evident, atunci se activează bănățanul fălos din mine (născut și crescut aici) și încep cu o lungă (și foarte plictisitoare, simt eu) serie de explicații. În fine, n-am să le scriu aici, că poate citiți de la lucru și n-aveți timp de polologhii ca să nu vă prindă șefii.

academia-romana-filiala-timisoara-biblioteca

Am vrut să vă zic că inclusiv mie, care cunosc cât de cât Timișoara, mi s-a dat o lecție zilele trecute când am fost întrebată despre Biblioteca Academiei Române (eu cititoarea, da?) și eu am răspuns deloc la subiect povestind despre Biblioteca Județeană. Adevărul e că nu-s eu prea dusă la bibliotecă, pe motiv că ai mei nu mi-au refuzat niciodată nici măcar o carte, însă tot e un pic ciudat rușinos că am trecut prin școală și-am terminat-o fără a avea o idee foarte clară despre mai-sus-menționata. Căci o licență am avut de scris și eu, și, absolventă de Poli fiind, m-am îndreptat spre biblioteca de la Vest, neștiind pe atunci de cea a Academiei Române, care găzduiește, țineți-vă bine, peste 370.000 de materiale (inclusiv ziare și brevete de invenție) pentru studenții și profesorii (și presupun că nu doar ei) care au nevoie de ele pentru cercetare.

cladirea-ormos-fosta-welauer-timisoara

Și aflând eu de ea, am zis să sap un pic să văd ce mai aflu. Pentru cei ce au deschis televizoarele mai târziu sau s-au rătăcit pe blog, Academia Română este cea mai importantă instituție de cultură, știință și cercetare din România și a apărut în aprilie 1866 ca Societatea Academică Română. Revenind în prezent, cum e și normal, Timișoara are o filială, și filiala are o bibliotecă, cea de care eu nu (prea) știam.

biblioteca-academiei-romane-piata-unirii

Dacă eram mai atentă când mergeam la sucuri și cafele în piața Unirii, aș fi remarcat de mult că pe clădirea verde și frumoasă cu o statuie sus e pusă o placă pe care scrie ce-i cu ea. Casa bibliotecii se numește acum Ormos (în trecut a purtat numele Welauer), iar stilul construcției aparține curentului eclectic-secesionist. Clădirea e din 1891, a fost împodobită în trecut cu o serie de basoreliefuri (cu care n-am înțeles ce s-a întâmplat), însă în prezent a rămas drept decor doar statuia Minervei (zeița înțelepciunii – makes sense, huh?).

zeita-minerva-cladirea-ormos-timisoara

În prezent, la bibliotecă mai lucrează doar două persoane, pentru că instituția a ajuns în prag de criză, ca să etichetez cumva situația. Există o problemă cu sistemul informatic, baza de date este momentan inaccesibilă și din acest motiv se lucrează tot pe sistemul clasic (vi-l amintiți?).  În plus, din cauza lipsei de fonduri nu se fac nici achiziții deocamdată, iar profesorii și cercetătorii care o frecventau au cam rărit-o, lăsând deocamdată loc doar studenților și elevilor, care de cele mai multe ori sunt interesați de materiale publicate înainte de anul 1989. Doamna Adriana Luican, angajată a bibliotecii, cu care eu am discutat, mi-a spus însă că ”există sprijin pentru rezolvarea situației” și că se referă nu doar la a pune pe picioare biblioteca în sine, ci și la a reda clădirii strălucirea de altădată.

biblioteca-academiei-romane-timisoara

De ce am dorit eu neapărat să-mi pun cenușă în cap și să vă povestesc despre această bibliotecă? Pentru că așa timișoreancă get-beget cum sunt, tot îmi lipsesc o mulțime de piese din puzzle. Nu am suficientă cultură în ceea ce privește orașul meu, iar asta nu e bine, pentru că e normal să cunoști locul pe care-l numești acasă dintotdeauna. Mai mult, e frumos să le povestești non-timișorenilor, români sau străini, ce-i cu clădirile din oraș, nu doar să le arăți cu degetul și să le zici că-s frumoase, că doar au și ei degete să arate spre ele și ochi să le vadă. Și, fiind nevoită să mă interesez ce-i cu Biblioteca Academiei Române, am citit câte ceva și am mai aflat niște informații de împărtășit cu voi: Timișoara e orașul (din țara noastră) cu cele mai multe clădiri istorice/cap de locuitor – avem peste 14.500 în total (clădiri, nu capete), iar în prezent se lucrează la un demers pentru a declara Timișoara oraș istoric (primul din țară). Ce visez eu? O carte mare și generoasă, cu pagini lucioase și fotografii de calitate despre arhitectura orașului (studenți, absolvenți și profesori de arhitectură, poate mă auziți), plină cu poveștile clădirilor din el. Așa m-aș documenta și eu și aș avea mai multe de povestit atunci când fac pe ghidul pentru prietenii mei care-s noi pe-aici.

Până la carte însă, e un drum lung, care nu scuză necunoașterea.

Acest articol face parte din campania Timișoara în orice colț de Românie, venită în sprijinul candidaturii orașului la titlul de Capitală Culturală Europeană 2021. Pe același subiect mai puteți citi în postarea despre #TMbrandstour și în cea despre Duminica rețetelor tradiționale din Banat. Pentru a scrie articolul de față am mers personal la bibliotecă, am discutat cu doamna Adriana Luican (angajată) și am citit informații despre Timișoara pe site-urile: http://www.digi24.ro/, http://www.pressalert.ro/, http://adevarul.ro/, http://romaniaisinteresting.blogspot.ro/, http://www.welcometoromania.ro/, http://www.academiaromana.ro/ & http://www.looms.ro.

Comments

Oana • December 4, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Ioana December 4, 2014 - 11:33 Reply

    Interesant. Ia să mă documentez și eu în acest sens să văd cum stă treaba cu Clujul.

    • Oana December 4, 2014 - 21:14 Reply

      Am văzut niște piețe superbe la Cluj într-o ”plimbare” în 2009. Evident, nu-mi amintesc numele lor.

  2. dam167 December 4, 2014 - 15:03 Reply

    Legat de carte. Nu e o idee rea, dar nu știu cine ar fi dispus să finanțeze așa ceva, și ar prezenta un interes comercial așa o carte – nu de alta, dar ar fi ceva extrem de stufos. Mai mult, ai avea nevoie de tot felul de documente din arhive, documente la care nu prea ai cum să ajungi. Partea financiară cred că poate fi acoperită accesând programe europene de cercetare. Spun ar putea fi, pentru că tendința este de a se acorda fonduri proiectelor de cercetare cu rezultate comerciale și practice. Proiectele de cercetare se pot întocmi în centre universitare, dar ai nevoie de mult interes și competență pentru așa ceva. Poate există deja astfel de aspirații, doar că eu n-am auzit.
    Cu toate astea, asemenea resurse nu vor ajuta turismul. Pentru turiști trebuie să existe infrastructură și materiale ușoare. Ai o bibliotecă, dar nu prea sunt angajați. Că era criză. A, nu merge sistemul informatic. Era criză. A, pică tencuiala de pe pereți. Na, criza. A, nu e nimic nou, nu poți accesa jurnale științifice internaționale, că de, criză. Cea mai nouă carte o fi din ’75 că na, asta e situația, citim teoria lui Darwin. În lumea civilizată nu mai merge cu scuze de genul ăsta. Oricine a făcut 4-500 km a descoperit că lucrurile funcționează, că există fonduri, că se pot face drumuri, că există infrastructură, că iarba e mai verde.

    Ideea e că ar trebui să o luăm încet și să facem fiecare lucru cât de bine se poate. De ce în Timișoara pavajele din piatră cubică (astea care se fac acum) nu îndeplinesc anumite criterii de performanță? La Sibiu se poate, la Timișoara nu. De ce? pentru că pavajul e făcut de un nene care nu se pricepe. Vrem să fim capitală culturală, că doar avem cultură. Infrastructura se face ea singură, probabil.

    În rest, campanii și povești de 3 lei – mă scuzi, dar ăsta e adevărul. Nu scoatem un material ca lumea, nu ajutăm la rezolvarea problemelor reale dar, dacă spunem de câte o statuie, poate descoperă cineva frumusețile. E ceva, nu?

    • Oana December 4, 2014 - 21:08 Reply

      Nu cred că ar da năvală nimeni să cumpere o astfel de carte. Eu mi-am cumpărat una în genul ăsta din Barcelona, cu clădirile locale făcute de Gaudi, dar pentru că am prins-o la un târg de carte la un preț de nimic, altfel nu mi-o permiteam și nu mi-o luam pentru că nu aveam în mod deosebit am nevoie de ea. Dacă ar fi una cu Timișoara probabil aș lua-o, dar câți ar face asta? Cred că puțini, deci succes comercial nu prea.
      Și dacă pe tine nu te încălzește că află cineva două-trei detalii despre ce avem prin oraș, pe mine da. Avem așteptări diferite de la un simplu blog.

Leave a Reply