Oana Kovacs

jazztm-andreya-triana

Jazz în ploaie (#jazztm)

A început festivalul de jazz de la Timișoara. Cred că de prin februarie îl aștept și am avut o seară așa frumoasă că stau și tremur de frig ca să scriu acum, noaptea, nu mâine, nu altădată, ca să știți cum mi s-a părut mie dacă ați fost sau ce-ați ratat dacă nu v-ați prezentat.

Să vă explic. Am plecat ca o pisi-miți fără bluză și n-am cărat umbrela după mine prin centru. Pe la 8 jumate când am ajuns, am avut noroc să găsesc destul de rapid un loc de parcare ca să mai prind o parte din JazzyBIT (fain au cântat oamenii ăștia!) și o Anca suficient de repede încât să-mi iau acreditarea și să intru. Timp în care înainte-menționații au încheiat și-a-nceput să cânte Andreya Triana, cea pe care o așteptam eu de fapt.

Mi-a plăcut. Nu, nu că mi-a plăcut, mi-a foarte plăcut, mi-a mega plăcut, mi-a plăcut la nebunie și mi s-a părut că a trecut mult, dar mult prea repede concertul său. Acuma să nu vă imaginați că a cântat Andreya Triana un cântec și-a dat bir cu fugiții. A început să cânte, mi s-a făcut pielea de găină, am făcut o poză, mi s-au umezit ochii și curând mi s-a umezit și bluza și m-am trezit leoarcă de sus până jos. Recunosc că m-am gândit de două ori dacă să stau în ploaie (în ideea că nu ține mult și odată ce-s murată nu mai contează) sau să fug la mașină după umbrelă. Am fugit, că și așa îs nevăzătoare de fel, apăi cu ochelarii plouați și mai rău era. Până să-mi iau umbrela eram ciuciulete, dar măcar am restabilit vederea undeva între HD și aragaz cu patru ochi uitat în ploaie după ce am renunțat cu o strângere de inimă la ochelari. Andreya Triana tot acolo, tot cu muzică zbuciumată, deci mi-a plăcut. Așa de mult mi-a plăcut că m-am dus în față de tot. Până a făcut ceva poc și ceva s-a scurtcircuitat și s-a făcut aproape liniște și-am rămas în față de nevoie, pentru că eu nu doar că nu văd, dar nici cu auzul nu stau extraordinar. 

jazztm-andreya-triana

Singura poză făcută de mine, după ce a fost udat cu apă, nenorocitul de telefon n-a mai dorit să răspundă la comenzi, trag concluzia deci că ploaia asta i-a dat a will of its own

Ploaia a continuat să cadă, eu udă până la piele, umbrela aproape degeaba, muzica – o minune – s-a rezolvat și problema cu sunetul imediat. Și s-a terminat. Prea repede. :)

În pauză am tras o fugă cu Richie la Lucas, că doar după kangoo veneam la Jazz TM și n-am dat degeaba jos caloriile sărind 45 de minute. Mi-am mai revenit după frig și ploaie și-am zis că numa’ bine stau până la finalul recitalului Terri Lyne Carrington’s Mosaic Project 2 feat. Lizz Wright. Doar că… hainele nu erau baș uscate pe mine și-am început să tremur, ceea ce fac și acuma, în timp ce vă povestesc eu vouă cum a fost prima zi de jazz (în ploaie).

Mâine mă duc echipată corespunzător.

Comments

Oana • July 10, 2014


Previous Post

Next Post

Leave a Reply