Oana Kovacs

interviu-de-angajare
27

Interviu de angajare

Am ajuns la concluzia că e foarte greu să-ți formezi o opinie obiectivă despre un coleg de muncă atunci când managerul face pe dracu’n patru să divide and conquer. Zic asta pentru că m-am întâlnit zilele trecute cu o fostă colegă care-mi era superioară la jobul pe care-l aveam în studenție și mi-am zis Da’ fata asta e chiar simpatică!. Ea o fi fost simpatică și la vremea respectivă, dar era prea multă luptă în sânul multinaționalei ca să meargă lucrurile bine pentru cei care nu rămâneau cu profit după ce se scădeau cheltuielile din venituri. Sau cu cei înzestrați cu putere. Și de aici încolo urmează o poveste/parabolă/istorioară pe care sunteți liberi s-o luați de bună sau nu, dar din urma căreia am să vă rog să trageți niște concluzii indiferent dacă sunteți proprietari de firmă sau angajați și/sau indiferent de poziția voastră din cadrul companiei. Nu e vorba de relațiile dintre colegi (doar că întâlnirea cu fata de care vă zic m-a făcut să-mi amintesc de această întâmplare), ci mai degrabă despre cum ajung unii oameni colegi cu alții, pe ce criterii.

interviu-de-angajaresursă foto

La un moment dat am avut un șef de echipă, să-i spunem George, un băiat foarte religios. Religia sa nu are nici cea mai mică importanță, pentru că nici un cult nu poate fi tras la răspundere pentru inepțiile emise de cei care aderă la el. Problema era că el încerca să ne demonstreze nouă, celorlalți, că ne este superior, tocmai prin prisma credinței sale. Ok, să zicem că noi, colegii, mai suportam, mai ignoram, mai treceam peste. Problema e că el a ajuns un fel de mini-șef de HR: a ajuns în postura de a face interviuri șiiiiiiiii, nu doar că a primit acest rol important, doar că a început să ne spună ce măsuri are de gând să ia pentru a se asigura că angajează cei mai buni oameni: să-i întrebe ce religie au și să-i descoase în legătură cu orientările lor sexuale – luându-i prin învăluire. Mă gândeam inițial să nu vă zic reacția mea la auzul acestor bombe, dar nu mă pot abține, pe scurt: mă mir că nu mi-a explodat vreo venă la tâmplă, că a început să-mi pulseze capul când am auzit.

Mă mănâncă degetele și să scriu concluziile mele și învățăturile pe care le-am tras în urma circului gratuit pe care l-am făcut când am auzit ideile sale, dar am încredere în voi, știu că sunteți capabili să procesați singuri ce e bine și ce e rău, ce e corect și ce nu e.

Comments

Oana • January 13, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Alexandra January 13, 2014 - 08:03 Reply

    Oana, eu am fost întrebată, cândva, la un interviu de angajare, dacă am de gând să mă mărit și să fac un copil. M-am simțit discriminată, dar nu m-a afectat, eram prea tânără cred. Oricum, dacă răspundeam că da, probabil că mă tăia de pe listă. N-am stat decât în perioada de probă în acea firmă. Dacă m-ar întreba un potențial angajator despre religie sau orientările mele sexuale, aș ști din start că nu avem un viitor împreună și aș rupe ușa.

    • Oana January 13, 2014 - 10:48 Reply

      Alexandra, aceeași întrebare a primit-o și o prietenă de-a mea. Alta a fost întrebată dacă nu cumva e însărcinată…

      • Mărgeluţa January 13, 2014 - 21:14 Reply

        Si mie mi s-a spus la un interviu ca la 28 de ani sunt prea batrana (fata de celelalte 2 contracandidate de 22 si 24 ani), iar faptul ca eram deja casatorita prezenta un dezavantaj in plus. Ca daca bag in functiune the baby machine si-l las balta pe angajator? Nu m-am simtit niciodata mai batrana ca-n ziua aia. Mi-a lasat un gust amar…

        • Oana January 13, 2014 - 21:36 Reply

          Asa au ajuns si prietenele mele sa pateasca pentru acelasi motiv.

    • Razvan January 15, 2014 - 09:03 Reply

      Alexandra, eu sunt de parere ca de la valorile proprii nu e bine sa abdici in nici o circumstanta, nici macar la un interviu. Ii spuneam clar da am in plan sa fiu mamica pana la varsta x, si chiar voi simti nevoia fireasca, umana pana la urma de a ma retrage si de a deveni mama. Ma bucur ca va intereseaza atat de mult persoana mea si ca v-am facut o impresie atat de buna. Ce ar fi sa schimbam rolurile si sa trec eu pe scaunul d-voastra? :)

      • Oana January 15, 2014 - 09:12 Reply

        Razvan, sincer mie mi se pare ca e foarte usor de zis. Incearca sa si faci asta. Cand ai nevoie de un job ca sa ai bani de paine si utilitati si ai face aproape orice, renunti la accesele de sinceritate. Daca nu stai in jobul ala da, dar sa nu uitam ca traim in tara in care traim si in timpurile in care traim (contextul economic e varza, ca s-o zic asa).

  2. roberts January 13, 2014 - 09:00 Reply

    ce legatura are jobul cu orientarea mea sexuala sau ce gandesc, simt vis-a-vis de religie??? trebuie sa-i spuna cineva lui George ala ca-i total deplasat.

    • Oana January 13, 2014 - 10:51 Reply

      I-am spus eu. Drept urmare, mi-am anulat toate șansele de promovare, care nici promovarea nu era cine știe ce, dar așa, ca idee. :))

  3. CristinaTM January 13, 2014 - 09:03 Reply

    Pe mine m-a întrebat un angajator daca vreau contract de munca sau putem lucra si fără. Am vrut. Au ales pe cineva care nu voia. Daca ar fi fost vorba despre o firma foarte mica as fi inteles o propunere de metode de plata alternative. Angajatorul asta nu doar ca voia sa lucram fără niciun fel de contract, mai voia si sa se asigure ca nu părăsesc compania doi ani. Cred ca este si vina angajatilor, ca stau sa înghită tot felul de gunoaie. Omul asta avea o firma cu peste 20 de oameni, iar public avea 4 angajati.

    • Oana January 13, 2014 - 10:52 Reply

      Eu m-am ars cu contractul de muncă odată, și încă urât de tot. Am plătit cu câteva sute bune de euro prostia mea. Asta ca să îmi fie învățătură de minte.

  4. Marian January 13, 2014 - 09:14 Reply

    Scrie, Oana, scrie tot! 😉

  5. Irina Radu January 13, 2014 - 09:36 Reply

    Unele lucruri pot fi trecute cu vederea, asta nu e unul din ele…

    • Oana January 13, 2014 - 10:55 Reply

      Chiar nu e. Păcat că nu mi-a dat nici mie atunci prin cap să spun unui superior ce se întâmplă pe la interviuri. Doar m-am certat cu “șeful” și evident pe el în durea undeva de morală sau opinia mea. :)

  6. crinutza January 13, 2014 - 10:08 Reply

    Cineva ar fi trebuit sa ii explice colegului ca legile pe la noi nu permit chestia asta…
    Si ca oamenii pot si minti 😀

    • Oana January 13, 2014 - 10:56 Reply

      Crina, nu cred că pe el îl interesa prea mult legea. Adică… omul avea o licență cumpărată și o facultate terminată cu 10 într-un domeniu despre care habar nu avea.
      Și da, oamenii pot minți, dar nu au de ce să ajungă să li se pună asemenea întrebări ca să fie forțați să spună detalii așa personale.

  7. dam167 (dam ăla) January 13, 2014 - 11:12 Reply

    Observ că nu are nimeni nimic de zis despre cel/cea care l-a pus pe George în postura respectivă. În rest, dacă nu o spuneți voi, o spun eu:
    Cu cât e mai corporație și mai multinațională, un individ are responsabilități mai reduse.

    • Oana January 13, 2014 - 12:06 Reply

      Mai reduse în ce sens?
      Firma de care zic eu nu era ceva foarte mare, de asta am zis multinațională, pentru că termenul i se potrivește într-un mod destul de ironic. Și nu știu cum funcționează o corporație cu sute de angajați.

      • dam167 (dam ăla) January 13, 2014 - 13:28 Reply

        Atunci când numărul oamenilor crește, dar producția rămâne în mare la fel, fiecare rotiță din angrenaj are o pondere mai mică.
        Cu cât semnează mai mulți, cu atât e mai greu să găsești un vinovat.

        În cazul de față, cel care face/recomandă angajări nu va fi tras la răspundere în mod direct pentru eventuale scăderi ale productivității din cauza unui angajat slab. Primul care va răspunde e cel ce conduce echipa care dă rateuri. Practic George e acolo să facă ce crede el, alături de mulți alții.

        • Oana January 13, 2014 - 14:31 Reply

          Aham, merci de explicație. Mă întreb cum poate funcționa o firmă în care fiecare face ce-i dă prin cap și nu respectă un fir roșu.

  8. O Oană January 13, 2014 - 13:01 Reply

    Wow! N-aș fi crezut că cineva i-ar putea permite unui asemenea individ să angajeze pe criteriile care-i răsar lui dis de dimineață în cap. Chestia asta zice multe de firma respectivă. E oare firma la care mă gândesc eu? :))

    • Oana January 13, 2014 - 14:30 Reply

      Nu, Oana, asta e alta. La asta am lucrat cât încă eram studentă. 😀

  9. Monica January 13, 2014 - 19:56 Reply

    Ce urat. Mie mi se pare ca majoritatea omenilor religiosi, dar religiosi extrem au ceva … au ceva lipsuri! Ma abtin. Nu am nimic impotriva in a practica un cult, dar cand vezi ca oamenii se cred mici dumnezei doar pentru ca se duc mai mult decat mine la biserica … mi se pare o lipsa de… creier. Nu mai vorbim despre smerenie, un concept pe care ei il utilizeaza precum utilizez eu apa zilnic! 😀

    • Oana January 13, 2014 - 21:48 Reply

      Cred ca asta cu ideea de mic Dumnezeu ma agaseaza si pe mine. Dumnezeu e cine e, oamenii-s oameni.

  10. Andra January 13, 2014 - 20:28 Reply

    Doamne… eu nu inteleg cum a ajuns el in pozitia sa intervieveze viitorii angajati. adica… un om atat de limitat, nu are cum sa se ascunda prea mult timp. chestiile astea se observa. dar, dupa cum spunea bunica mea, mare e gradina lui Dumnezeu si multi nebuni au sarit gardul!

    • Oana January 13, 2014 - 21:42 Reply

      Eh, uite ca un astfel de om a ajuns. Pentru ca nu-si arata “ideile” de gen in fata superiorilor, ci doar in fata… plebei.

Leave a Reply