Oana Kovacs

mata-sac-carturesti-traita-mofturi
4

Întâmplare cu un tren pierdut, o traistă și-un grec

În 11 aprilie am plecat în delegație în Germania, ca un om mare. Aveam treabă o zi la Heidelberg și Leimen, dar orarul Wizz-ului mi-a forțat mâna să mă bucur de Frankfurt în rest. Dar până să ajung, dacă ajung, la firul turistic al narațiunii mele, am o poveste amuzantă legată de vizita mea în micul oraș german de pe Neckar.

Se pare că de la ultima mea vizită în Germania, people lost their grip când vine vorba de ore fixe. Precizia nemțească… ia-o de unde nu-i. Mă prezint în 13 dimineața la Hauptbahnhof (ah, dulcele grai german, nu? :D) să iau trenul (ICE – un fel de InterCity) de Mannheim, de unde urma să iau ”personalul” de Heidelberg. Toate bune și frumoase, doar că super trenul de Mannheim a întârziat fix 5 minute, ceea ce n-ar fi fost mare bai dacă personalul meu de Heidelberg nu era și el la fix 5 minute de la oprirea ICE-ului în gara de destinație. Am coborât frumos în Mannheim și ca tot românul descurcăreț am cerut încă din tren explicații legate de ”ce fac io dacă pierd legătura”. Răspunsul era: iei alt tren spre Heidelberg cu același bilet, că se știe de întârziere.

După ce mi s-a confirmat că personalul meu fuse și se duse, am întrebat o doamnă a CFR-ului german ce tren mă poate duce la destinație. Mi-a indicat unul care pleca în fix un minut de pe altă linie și m-am transformat într-un mic Usain Bolt ca să-l prind. Urc, convinsă că urc și pleacă, și stau liniștită… Și trec un minut, două, trei și… panică  trenul stă pe loc! Îmi zic: clar, am urcat ca tuta în alt tren și mă trezesc prin cine știe ce land, întârzii la întâlnirea pentru care am venit cu două zile înainte în Germania și mă toacă ăștia la corporație și mă dau la câini pentru așa o gafă. Tot în gând: hai să-l întreb pe tipul din fața mea, că nu pare terorist.

Ăsta… se uita cam lung la mine, dar io, femeie serioasă și măritată, l-am ignorat. Dar îl întreb: Hi, do you happen to know if this train stops in Heidelberg? Zice că da, respir ușurată, mi-am păstrat jobul, nu mă face corporația victimă pe rugul multinaționalelor, nu plătesc amenzi prin trenuri pe care nu-s valabile biletele mele oricum luate pentru alt tren, ajung la întălnire, sunt un rock star, ce mai!

Și mă întreabă gagiul: Are you Romanian? Mă du-te, mă gândeam io că am un accent cam nașpa, dar mi-a fost teamă să-mi ascult trainingurile ținute de mine și înregistrate (lucrez la corporație, da? :D), bine că-și dă seama și-un neamț get beget ce foaită mi-s.

Și zice… Your bag seems to have a Romanian letter. I know that because my girlfriend is Romanian – what is mata? Contrar a cum mă cunoașteți de pe blog, nu aveam la mine o traistă pe care scria ”mă-ta are cratimă” ci asta din poză, doldora de documente și hârtii și alte belele necesare în întâlnirea spre care mă îndreptam:

mata-sac-carturesti-traita-mofturi

sursă foto

Respir iară ușurată, zâmbesc, zic că da, că ”mata” e mâță, pisică, animal felin, povestesc de zicală, râdem, glumim, și ajungem la politică. Cum mi se pare președintele Iohannis, ce zic de situația din Europa, etc. Nu știu cum de păream mare intelectuală sau informată, că eram în teniși, dar no, vorba lu’ Roxi – ”Îs Converși și toată lumea știe că-s scumpi, deci îs ca și eleganți”. :)) Și tot povestind aflu că gagică-sa e baș din Sibiu și domnul președinte i-a fost profesor de fizică! Lumea-i mică. Și gagiul nu era nici pe departe neamț, era aproape de-al nostru, adică grec din insula Kos, care mi s-a confesat că e dispus să încerce o mutare în Sibiu, că a lui prietenă trage spre casă.

Așadar prosteala asta a nemților cu punctualitatea m-a băgat direct într-o peripeție mișto care s-a și sfârșit cu bine. Am ajuns la timp (am luat în considerare și eventualele întârzieri când mi-am planificat timpul – îs româncă, ce naiba?!) și mi-a și ieșit tot ca la carte în cochetul Heidelberg. Și-n industrialul Leimen, dar acolo n-am ajuns cu trenul. :)

Comments

Oana • April 25, 2016


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Andreea B April 25, 2016 - 09:58 Reply

    Ceee intamplare simpatica :))). Imi place plasa, e foaarte tare.

    • Oana April 26, 2016 - 08:58 Reply

      E de la Carturesti. Acum am descoperit si eu, cautand poza cu ea pe net. :))

  2. Roxana April 25, 2016 - 16:27 Reply

    Mulțumesc pentru citare – feeling famous :))) și mă bucur că porți plasa în țări străine să vadă lumea că ai mâță. 😛

    • Oana April 26, 2016 - 08:59 Reply

      Peste tot o port 😀

Leave a Reply