Oana Kovacs

5

”Insula iubirilor nesfârșite” – Daina Chaviano

Nu îmi vine să cred, dar locul I în topul cărților din 2011 (alte locuri încă nu s-au dat), îl ocupă și ”Insula iubirilor nesfârșite” începând de azi (azi fiind la mine duminică, 13 nov.), alături de ”Golful francezului”.
Pe cartea asta am pus mâna la Schimbul de Cărți din 6 noiembrie, unde am dat buzna pentru prima dată, cu doar o carte la mine și am plecat ca o nesătulă, cu trei! Și până acum două din trei au fost faine (vedeți mâine, pam-pam!).
Dar, să nu mai bat câmpii, vă zic din start că din momentul în care am început să citesc din cartea asta am dezvoltat o nouă obsesie (nu-s deloc ușor de manipulat, delooooooooooooooooooc) – pentru Cuba și am realizat că-s o inaptă fără pic de cultură generală – abia acum am aflat că poporul cubanez își trage originile nu doar din coloniștii spanioli și sclavii negrii ci și din… chinezi! Ei, omu’ cât trăiește-nvață.
Daina Chaviano pune accent pe importanța etnicilor chinezi în rădăcinile cubanezilor și prezintă în paralel mai multe povește magice de iubire pe care Amalia i le povestește tinerei Cecilia.
Cecilia este o tânără jurnalistă nefericită care investighează cazul unei case fantomă care apare și dispare în Miami, orașul ei de adopție. Sentimentele ei față de Cuba, țara natală sunt extrem de confuze, ca toată viața ei de altfel. Ea o cunoaște într-un bar pe Amalia, o bătrână cu care stă de vorbă seri la rând și care îi povestește istoriile mai multor familii, istorii care ajung să se împletească până la momentul prezent, când Cecilia descoperă că Amalia îi spusese defapt povestea vieții ei și a soțului ei.
Dacă nu vreți spoilere, nu insistați de aici încolo. Cartea are elemente de magie – spirite, fantome, spiriduși, premoniții, iar unul din cele mai importante elemente de gen mi s-a părut spiridușul care se ”moștenea” pe linie feminină în familia Amaliei. La sfârșitul cărții, Cecilia o așteaptă în bar pe Amalia, dar aceasta nu apare, în schimb apare Miguel, un nou venit în Miami care e defapt nepotul Amaliei, moment în care Cecilia află că Amalia e defapt moartă… de un an! Și începe să-l vadă pe spiridușul moștenit de la ea, ceea ce îi confirmă că Miguel este bărbatul sortit ei. 
Mie cartea mi s-a părut extraordinară, oricum am o atracție pentru cărțile traduse din spaniolă (îl iubesc pe Marquez și m-au încântat cărțile Laurei Esquivel), cred că și asta ar putea fi inclusă în realismul magic creat de Gabriel Garcia Marquez. Și nu zic că e frumoasă doar pentru că am eu ceva cu genul ăsta de cărți, dar e magică, pământeană, colorată, încărcată de sentimente, de trăiri, de cântec, de patimă, scrisă cu pasiune și plină de informații noi și interesante servite fără vreun cuvânt plictisitor. De când am citit-o nu-mi vine în minte decât un vers – ”Cuba, quero bailar la salsa”. 
Câteva chestii care mi-au plăcut în mod deosebit: la începutul cărții e o schiță cu arborii genealogici ai personajelor, doar că eu mi-am amintit de ea abia pe la pagina 270/~320, la început nu i-am dat atenție pentru că numele nu-mi spuneau nimic, oricum și fără schița aia, e ușor de ținut minte oricare din clanuri.

Cartea are șase părți și pe fiecare din cele șase sunt notițele unui personaj pe care Chaviano îl prezintă abia la final. Toate notițele se referă la zicători cubaneze referitoare la chinezi.

Cele șase părți și capitolele aferente au toate nume de bolerouri. Frumos, nu?

Și finalul e așa frumos, spectaculor și totuși caracteristic întregului roman, pe mine m-a făcut să… cry like a baby! Da, am plâns! Și mi s-a făcut și pielea de găină.
Ok, enought with me! Ați citit cartea? Cum vi s-a părut? Dar alți autori de limbă spaniolă? Ce recomandați?

Comments

Oana • November 17, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Cealaltă Ancuţă November 17, 2011 - 05:35 Reply

    Citeşte cărţile scriitoarei chiliene Isabel Allende, o s-o adori. Începe cu Ines a sufletului meu, apoi continuă cu Despre dragoste şi umbră, Casa spiritelor, Ţara mea inventată, etc. Pun pariu că vei adora cum scrie dar de asemenea şi poveştile ei. În plus, dacă vei căuta ecranizările, vei vedea că Antonio Banderas se află în mai toate (parcă are 3-4 cărţi ecranizate, sper să nu mă înşel). Hugzie!

  2. Oana November 17, 2011 - 17:31 Reply

    Draguto, sa stii ca de mult timp o am in plan, cu bugetul e mai greu :). Si cu piticul care-mi spune sa citesc ce am si sa nu mai cumpar carti pe care nu am timp sa le citesc, doar sa le sterg de praf. Te pup!

  3. Cealaltă Ancuţă November 17, 2011 - 19:28 Reply

    Ştiu cum e cu bugetul, dar mai ales cum e cu vina de a avea în casă atâtea cărţi care aşteaptă citite. Poţi însă încerca la o bibliotecă din oraş, sunt sigură că vei găsi cărţi de-ale scriitoarei, că doar e oraş universitar şi bibliotecile trebuie să fie mari. 😀 Dacă vei citi (când vei putea, vrea, etc), să-mi dai neapărat de veste.
    PS: Eu ţi-am zis de Allende deoarece ai cerut recomandări de scriitori nativi de limbă spaniolă. 😛

  4. Oana November 17, 2011 - 21:15 Reply

    Ancuta, mi-am propus sa le citesc in spaniola :).

  5. Leapșa! Cu și despre cărți. | Oana Kovacs

Leave a Reply