Oana Kovacs

9

În gară

sursă foto

Urăsc să merg cu trenul. Absolut urăsc asta. Și merg doar când îs ultra-extra-mega nevoită. Vineri am fost. Așa că m-am interesat din timp de ce tren voi avea nevoie, la ce oră e, cât durează drumul, detalii din-astea. Și m-am pregătit psihic.

Și m-am dus la gară cu vreo 40 de minute înainte de plecarea trenului ca să-mi iau bilet și să fiu sigură că prind/nimeresc trenul. Că deh, născută, crescută și facultată în Timișoara, n-am avut timp de prea multe plimbări prin patrie cu acest mijloc de transport minunat. Și la ghișeu am avut o mare supriză. Deși înaintea mea era o singură persoană, doamna aveaaaaaaaaaaaa tiiiiiiiimppppppppppp. Că să mă-nțeleeeeeeeeegețțțțțțți că nuuuuuuuuuuu se grăbeaaaaaaaaaaaaaa niiiiiiiiciundeeeeeeeeeeeeeeeee. Și după ce am așteptat aproape 15 (!!!) minute ca să-mi vină rândul și mi-am făcut 1000 de scenarii apocaliptice în cap că pierd trenul meu, am început să dialogăm.

Să ne-nțelegem, eu am un ritm destul de rapid de a vorbi, dar tanti avea tiiiiiiiiiiiiiiiimp:

– Bunăăăăăăăăă ziiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuaaaaaaaaaaaaaaa. Ce dorrrriiiiiiiiiiiiiiiiiiiți?

– Un bilet pentru trenul de 15:50 la Oradea și unul pentru duminică la 17:10 Oradea – Timișoara Nord.

– Aaaaaaaaaaaaaaah, da… Știți ce trenuri sunt aaaaaaaaaaaaaastea?

– Numerele lor?

– Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.

– Păi nu. Că știu orele.

– Bineeeeeeeeeeeeee, nu-i probemăăăăăăăă. (Zâmbet.) Staaaaaaați, caut.

– Stau. (Deja aveam rădăcini așa că 30 de secunde în plus erau deja irelevante.)

– Da…. Sssssssssssssssssuuuuuuuuunt trenurile.

– Știu. Dați-mi biletul.

– Știiiiiiiiiți că vă pooooooooooot da reducere?

– Dați-mi.

– Zeeeeeeeeeeeeeeeeeeeece la sutăăăăăăăăăăăăăăăăăăă.

– Aham.

– Că știiiiiiiiiiiți, trenul de duminicccccccccccccă e geamănulllllll celui cu care mergeți acumaaaaaaaaaaaaa. Hahahahahaha.

– Ok. (Straight face.)

Și toată conversația a continuat și a durat cam 7 minute (chestii care le puteam vorbi REPEDE în maxim 40 de secunde) pentru niște porcării de bilete la niște mizerii de trenuri pentru care i-am dat pe tavă informațiile. Că ea vorbea raaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaar. Și avea tiiiiiiiiiiiiiiiimp.

Și în Manazuru, o carte de la All citită de mine recent apar trenuri. Dacă o vreți, scrieți până vineri la ora 24 o întâmplare funny din gară sau din tren cu link spre postarea asta și cu mențiunea că postarea voastră e scrisă special pentru a primi Manazuru. Subiectivă cum sunt, o să aleg eu ce mi se pare mai amuzant, ha! :))

So, make me laugh! 😛

Comments

Oana • September 18, 2012


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Vero September 18, 2012 - 10:16 Reply

    Eu din fericire nu am avut ocazia sa intalnesc astfel de “tanti” la bilete, desi am circulat foarte mult cu trenul pana acum. Dar de intamplari funny am avut parte.
    Mergeam mai demult la Bucuresti si am avut ca si colega de compartiment o pitzi (pitzi in toata regula, cu buze roz bombom, tocuri mult prea inalte si care se uita din 5 in 5 minute in oglinda). Si cum admira ea peisajul frumos de afara, vede un camp galben, intins de rapita. Si se intoarce spre mine si imi zice: “Cata floarea-soarelui si ce frumoasa este!” Eu abtinandu-ma sa nu izbucnesc in ras i-am raspuns ca eu credeam ca asta e rapita, dar daca ea zice ca e floarea-soarelui, asa trebuie sa fie :))
    Stiu ca asta nu se pune pt concurs 😛 Doar mi-am amintit de intamplare si am vrut s-o impartasesc.

  2. Andra September 18, 2012 - 10:52 Reply

    Pentru Manazuru scriu asta Oana :))
    Cand eram mici, frate-miu avea o manie: oriunde mergeam, el trebuia sa verifice daca avem sau nu toate bagajele. Si, intr-o vara, mergeam la mare. Pe vremea aia nu aveam masina, mergeam ca toti oamenii cu trenul. Si era atat de aglomerata gara din Timisoara in vara aia, incat nu puteai efectiv sa te urci in vagon. Si tata-miu, ce s-a gandit? ca sa fie sigur ca nu se pune nimeni pe locurile noastre, l-a bagat pe Andrei pe geam. Pur si simplu l-a ridicat si l-a parasutat in vagon. Si Andrei, foarte senin zice: Sa nu uiti bagajele :)). Eu eram… cum l-ai bagat pe geam? Si Andrei, abia ajuns in compartiment, se uita disperat, mai un pic si sarea pe geam, ca sa fie sigur ca nu lasam nici o valiza 😛

  3. Alexandra. September 18, 2012 - 13:13 Reply

    Ooh, vreau si eu Manazuru!!

    Am avut si eu cateva experiente tragi-comice cu trenurile noastre, chiar de curand.
    Eu ador sa merg cu trenul, imi aminteste de copilarie si de verile petrecute la munte la unchiul meu. De cativa ani obisnuiesc sa merg cu prietenele mele in Bacau (eu locuiesc in Roman) la cinema (pentru ca la noi nu este :(). Asta am facut si asta-iarna, prin ianuarie. Toate bune si frumoase, am luat trenul din gara, am ajuns in Bacau, am vazut filmul si am decis sa ne intoarcem acasa cu trenul de 4. Zis si facut, am ajuns la gara, ne-am luat bilete si am asteptat trenul in cladirea garii, uitandu-ne mereu pe geam daca ajunge..

    Si stam noi si dardaim caci era un frig de crapau pietrele.. Trebuia sa asteptam cam 10-15 minute.. Si stam..5.. 10.. 15.. jumatate de ora. Ce se intampla?? Inghetate bocna mergem la ghiseu sa intrebam de tren.. Si la ghiseu.. SOC! Trenul fusese mutat pe linia 3 si l-am pierdut! Iar urmatorul era peste 3 ore!!

    Noroc de doamna de la ghiseu ca ne-a schimbat biletele fara sa platim altele, insa am stat in gara intr-un frig crunt 3 ore! S-a innoptat, in jur erau doar oameni dubiosi.. A fost o experienta groaznica insa am invatat ceva din ea: trenul se asteapta Afara, nu in cladirea garii, caci de afara se aud anunturile!

    Insa, in ciuda experientei acestea traumatizante, tot nu m-am lecuit si merg de cate ori pot cu trenul. 🙂

  4. ch3815h September 18, 2012 - 21:03 Reply

    in timp ce ma-ntorceam de la maruta de la emisiune acum vreo cativa ani buni, era iarna, trenurile pe care le asteptamau fost prinse la tanc, dupa ce tvr-ul si buzele lor au facut posibila prinderea lor. n-am avut mult de asteptat, doar de facut vreo cateva poze cu alti colegi de emisiune ce plecau tot asa pe noapte din capitala-nspre provincie. in tren am terminat de citit ulisele joycean (tom apreciabil) si nu am avut timp si ganduri pentru plictiseala, mirosuri, frig sau altele.
    daca ti-a placut, poate-mi place si mie cartea, ca e de la tine, musai!
    hai raaaaaazzzzzii! :))

  5. Oana September 19, 2012 - 00:18 Reply

    Am citit tot ce-ati scris… Nu zic nimic inca :)).
    Mai vreau!

  6. Ela September 19, 2012 - 16:07 Reply

    In urma cu 5-6 ani, studenta fiind, mergeam saptamanal acasa, la Buzau, cu trenul. In fiecare vineri seara, acelasi tren, pleca pe la 20:45 din Gara de Nord Bucuresti, spre Buzau. Teoretic, in jur de ora 22:30, eram in frumosul meu oras. Teoretic zic. Dar mie imi place sa dorm.

    • Ela September 19, 2012 - 16:13 Reply

      Si continuarea, ca am dat send, tot din cauza somnului probabil:) Cum spuneam, imi place sa dorm. In tren. In avion. In masina. In autobuz, in drum spre birou. Pot dormi lejer in orice conditii.:) Si plec eu cu bagaje, caserole, haine, spre Buzau. Nici nu parasesc bine Gara de Nord si adorm. Si ma trezesc intr-o gara. Intreb o doamna din compartiment: “Gara Ploiesti, nu?” Eu adormita, dar foarte sigura pe mine. Raspunsul ei m-a daramat: “Nu, d-soara, Ramnicu Sarat”. Trecusem de Buzau. Era trecut de ora 23:00. Am coborat acolo si l-am sunat pe tata sa ii spun ce a facut odorul lui preferat… De atunci, de cate ori ma urc in tren pun telefonul sa sune cu 15 min inainte de ora la care, potrivit biletului, ar trebui sa ajung la destinatie. 🙂

  7. Laura September 20, 2012 - 16:21 Reply

    Eu am mers o singura data cu trenul, eram destul de mica. Eu imi imaginam ca ar fi o actiune cumva boema… e pe wishlist-ul meu, la un moment dat. 🙂

  8. Povestea din gara « Legaturi primejdioase

Leave a Reply