Oana Kovacs

ce-inseamna-grow-apart
20

To grow apart

ce-inseamna-grow-apartsursă foto

Am citit de 1000 de ori și am auzit de și mai multe ori expresia engleză ”to grow apart”. Și știam că-n țările vorbitoare de limba lui Shakespeare ”growing apart” ăsta e chiar motiv de divorț. Și până de curând (luni, poate niște ani, puțini) am crezut cu tărie că e o chestie semi-inventată pentru a da un nume motivelor de nespus altora atunci când doi oameni se despart.

Dar am aflat cu timpul că des-întâlnitul ”growing apart” nu e o problemă exclusivă a cuplurilor de îndrăgostiți. Legăm relații cu ceilalți și apoi ne schimbăm. Evoluăm în direcții diverse, creștem cu alte gânduri, valori, principii sau idei. Ne dorim lucruri diferite.

Nu ne dorim ce-și doresc părinții pentru noi și nu comunicăm cu bunicii. Nu vorbim suficient de des cu prietenii și ne ignorăm verișorii. Nu discutăm cu acei oameni din familie care chiar țin la noi și ignorăm sfaturile amicilor. Cunoștințele nici nu le luăm în seamă pentru că apar în fața ochilor noștri ca niște stăini.

Și ne trezim după mult, mult, mult prea mult timp față în față cu niște necunoscuți pe care nu îi știm și nu ne știu. Și ne întrebăm de ce.

Comments

Oana • January 30, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. O Oană January 30, 2013 - 09:19 Reply

    Mai bine growing apart uneori decât împărțirea unor rădăcini care nu hrănesc suficient ambele vlăstare. Degeaba se insistă cu unele relații când e clar că nu aduc nimic benefic.

    • Oana January 30, 2013 - 20:23 Reply

      Si asta-i adevarat.

  2. bloodie January 30, 2013 - 09:35 Reply

    Desi nu inseamna, nici pe departe, un lucru bun… mi s-a parut intotdeauna foarte frumoasa expresia asta. :) Un mod foarte elegant de a exprima o realitate nu foarte roz.

  3. Ana Q. January 30, 2013 - 11:26 Reply

    Cred ca am scris si eu la un moment dat un post “Growing old, growing apart”in care tratam acelasi subiect.
    Ia stai sa-l caut…
    *pause*
    http://questioare.ro/growing-old-growing-apart/
    yep, there it is.

    • Oana January 30, 2013 - 20:24 Reply

      Ah, mi-l amintesc! :)

  4. vienela January 30, 2013 - 11:45 Reply

    Uneori chiar nu mai avem ce sa ne spunem pentru ca viata ne schimba si atunci relatiile se racesc incet, incet, pana la ruperea totala. Este ceva absolut normal si ne intalnim cu astfel de situatii de sute de ori pe parcursul vietii.

    • Oana January 30, 2013 - 20:24 Reply

      Da, dar cand te rupi de persoana care erau foarte apropiate… e greu de acceptat.

  5. Bia January 30, 2013 - 12:02 Reply

    Deci “growing apart” asta e un fel de “nu m-am schimbat, doar că nu îmi mai doresc ceea ce ne doream odată împreună’? Hmm… da, se întâmplă să am acest sentiment vis a vis de niste prieteni… și nu ma simt confortabil cu acest sentiment, oare de ce?

    • Oana January 30, 2013 - 20:26 Reply

      E si ”m-am schimbat” si ”nu mai imi doresc ce ne doream impreuna”. Cel putin asa-l percep eu. Si ma simt ca tine, de asta am si scris.

  6. dunia January 30, 2013 - 14:12 Reply

    Mie mi se pare firesc să creștem așa. Numai puțin, un rezumat. Primii prieteni, vecinii de pe stradă sau de bloc. Urmează, generală, liceu, facultate. Ne despărțim de toți, dar de la fiecare păstrăm câte ceva, de la ăia care au contat pentru noi. Drama stă în faptul că oamenii își impută schimbările, pe care le simți mai ales când întâlnești foști prieteni, foști colegi. Când ți se spune că te-ai schimbat într-o notă de reproș, se iscă conflictul. Conflictul duce la drama și prea puțin la acceptare. Dacă am accepta că fiecare are alte obiective am putea să zâmbim mai mult și cu oameni cu care părem să nu avem nimic în comun. Mie îmi place să respect alegerile fiecăruia și să mă despart de oamenii care mă fac prea mult să plâng.

    • Oana January 30, 2013 - 20:27 Reply

      Asa-i cum zic cu evolutia lucrurilor. Dar cand un coleg devine un prieten extrem de apropiat pe termen lung si apoi se pierde undeva in neant e cumva dureros.
      Nu cumva, chiar e (m-am mai gandit).

      • dunia January 30, 2013 - 21:12 Reply

        Eu am pierdut asemenea prieteni, am suferit, încă mai sufăr, o să mai sufăr. Dar sufletul meu e mai important pentru mine.

  7. Savoir Faire January 30, 2013 - 17:07 Reply

    banuiesc ca este un concept profund, dar astazi sunt prea vesel ca sa il apreciez la adevarata calitate

    • Oana January 30, 2013 - 20:28 Reply

      Foarte bine ca esti vesel.

  8. Andra January 30, 2013 - 18:27 Reply

    Si mie mi s-a intamplat sa… grow-apart de oameni… in special fete cu care am fost la un moment dat prietena. E o chestie foarte greu de evitat pentru ca oricat de mult s-ar asemana la un moment dat 2 persoane, atata timp cat trec prin experiente diferite, ajung sa se schimbe, vor nu vor, devenind incompatibili. Asa e viata.

    • Oana January 30, 2013 - 20:29 Reply

      Asa mi s-a intamplat si mie, ca si tie. Invat sa accept. :)

  9. olivia January 30, 2013 - 22:48 Reply

    Cred ca toata lumea trece prin asta la un moment dat. Si mie mi s-a intamplat. Ce mi se pare si mai complicat e ca nici nu se mai poate face nimic. Odata produsa ruptura, asa ramane.

    • Oana January 31, 2013 - 00:34 Reply

      Te cred. Desi uneori tot sper.

  10. Cu ce mi-am umplut borcanul | Oana Kovacs

Leave a Reply