Oana Kovacs

gradina-uitata-kate-morton
12

“Grădina uitată” (The Forgotten Garden) – Kate Morton

O aveam de luni bune pe lista mea de citit pe Kate Morton, însă am tot evitat să mă opresc la ea, nu știu de ce. Iar zilele trecute nu știu ce m-a apucat, dar am deschis Grădina uitată (The Forgotten Garden, că am citit-o în engleză) și m-a prins atât de tare că n-aș mai fi lăsat-o din mână. Evident, timpul nu e de partea mea și nici contul meu bancar, deci să stau non-stop să citesc nu e o alegere bună pentru mine.

gradina-uitata-kate-morton

sursă foto

Grădina uitată e un roman scris pe mai multe planuri: trei principale, între care se mai strecoară câteva secundare. Practic, firul roșu al cărții nu e redat liniar, doar prin acțiunea din prezent (anul 2005 în cazul acesta), ci și prin redarea unor întâmplări din alte timpuri (1976 și 1909-1913) și alte locuri, ceea ce face povestea mult mai interesantă.

Bulgărele pornește de la aniversarea lui Nell, ziua în care aceasta face 21 de ani, ocazie cu care tatăl său alege să îi spună adevărul despre originea sa: că nu este fiica biologică a părinților și că nici măcar nu a fost adoptată, ci pur și simplu… luată în familia lor. Cum se poate așa ceva? Să spunem că acum 100 de ani legea era mult mai ușor de păcălit. În orice caz, Nell reacționează foarte prost la veste și decide să rupă legăturile atât cu tatăl său și surorile sale, cât și cu logodnicul său, angajându-se într-o luptă continuă și frustrantă pentru a afla adevărul despre locul din care provine și adevărații săi părinți.

În 2005 Nell moare, iar cea care îi este alături în ultima clipă este nepoata ei, Cassandra, care află abia după dispariția bunicii sale de trauma pe care aceasta o ascundea. Cassandra începe să sape după informații și pleacă din Australia în Anglia, acolo unde moștenește o casă de existența căreia habar nu avea. Firul poveștii începe să se desfășoare mai alert atunci când Cassandra își dă seama care e legătura dintre Nell și casă și pune totul în mișcare pentru a se lămuri cine i-au fost părinți lui Nell și cum a ajuns ea din Anglia tocmai în Australia, singură la 4 ani.

Romanul e plin de detalii, Morton redă foarte frumos și romantic timpul și culoarea locală și documentează bine stilul de viață și modul de a gândi al personajelor din diverse părți ale lumii de-a lungul anilor. Chiar dacă misterul predomină în carte, nu luați Grădina uitată ca pe un roman polițist, ci mai degrabă ca pe unul despre o viață, istoric și poate și un pic romantic (no sex here, sper să nu fiți dezamăgiți). Mi-ar plăcea să vă dau mai multe detalii, poate chiar sper că o să conving pe cineva să-l citească, însă mi-e teamă să nu stric acțiunea cu vreun spoiler – Morton desface foarte frumos toată viața lui Nell și e foarte diafană în exprimare, așa că recomand lectura cărții cu mult drag.

Comments

Oana • April 4, 2015


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Raluca April 4, 2015 - 09:49 Reply

    M-ai convins pe mine sa o pun pe lista de “must read” (o lista lunga, de altfel, pentru care sper sa am timp inainte de pensie 😀 )

    • Oana April 4, 2015 - 15:27 Reply

      Si eu am peste 60 de titluri pe lista aia. 😀

  2. Bookish April 4, 2015 - 20:14 Reply

    Si eu am citit-o si mi-a placut pt ca m-a tinut in priza. Aduce un pic cu romanele gotic-victoriene de tipul “Femeia in alb”, “Marile sperante”, etc. E posibil daca citesti si alte romane de Kate Morton sa te dezamageasca pt ca in mare se repeta aceleasi teme. Mie cel putin asa mi s-a intamplat cu “Orele indepartate”.

    • Oana April 4, 2015 - 21:27 Reply

      De asta mi-e un pic teama, sa nu fie repetitive cartile ei. Dar oricum inainte sa ma apuc de citit, studiez muuuuuuuuult pe Goodreads, ca sa fiu sigura de alegerile mele.

  3. loreleijade April 6, 2015 - 07:48 Reply

    Si eu am citit “The forgotten garden” si am mai citit si “Casa de la Riverton” si “The secret keeper”. La momentul respectiv mi-au placut toate, The forgotten garden cel mai putin pentru ca a fost ultima citita si deja ma cam plictisisem de stilul ei. Dintre toate, cea care m-a impresionat si de care imi mai amintesc si acum este “The secret keeper”. Mi-au placut mult si stilul si temele abordate, in special partea care se desfasura in Londra in timpul Blitzului. Iar finalul…trebuie citit :)

    • Oana April 6, 2015 - 08:59 Reply

      Oh, m-ai facut curioasa acum cu blitzul. Si in Life after Life sunt faze din timpul blitzului si mi s-au parut fascinante.

  4. Poveştile Mele April 6, 2015 - 16:29 Reply

    Ce bine ca mi-ai (re)amintit de Kate Morton! Stau si la mine in asteptare, in biblioteca, Casa de la Riverton si Gradina uitata… cu atatea oferte de lectura si cu atatea recomandari din partea bloggerilor, o sa ajung la o lista lunga de la Bucuresti pan’ la Ploiesti…!
    Apropo de ce scriai la inceput – cand faci ce-ti place, contul bancar nu mai e asa important… :)
    Ioana

    • Oana April 6, 2015 - 18:07 Reply

      Nu e ASA de important, dar tot e… :)
      Iti recomand cu drag Gradina, de Casa inca nu ma pot pronunta.

  5. Madame Giulia April 15, 2015 - 14:06 Reply

    O am cu mine din octombrie si nu am indraznit sa o citesc. dar daca tu zici ca-i faina, o sa ma apuc de ea (n-am citit decat introducerea atricolului :D)

    • Oana April 15, 2015 - 15:01 Reply

      Este, este :)

  6. Anca January 14, 2016 - 08:56 Reply

    Cel mai mult mi-a placut prima carte citita de Kate Morton, Orele indepartate, desi finalul m-a cam dezamagit. Apoi am citit Gradina uitata, dar nu m-a prins decat pe la sfarsit. Nu ma prea incanta romanele pe mai multe planuri, iar aici parca sarea prea repede de la o perioada la alta si la inceput eram in ceata, incurcam personajele la greu si mi s-a parut obositoare lectura pana am intrat in subiect. Acum citesc Casa de la Riverton, imi place mai mult pentru ca nu sare atat de repede in timp, dar nu pot spune ca nu o pot lasa din mana. Am tendinta sa compar cartile lui Morton cu Femeia in alb, care mi s-a parut interesanta de la inceput si muream de curiozitate sa vad ce se intampla in continuare.

    • Oana January 14, 2016 - 11:09 Reply

      Mie mi-e teama ca-s prea similare cartile ei, asa ca inca le mai tin deoparte.

Leave a Reply