Oana Kovacs

cornuri-brutar-laura-laurentiu-dallas
8

Gospodina și lumea lui TREBUIE

Mama, ca aproape orice femeie care a început să crească un copil-fată în comunism, a încercat să mă educe în spiritul lui trebuie.

Trebuie să ai grijă cum te îmbraci, trebuie să faci curățenie în casă, trebuie să-i gătești bărbatului, trebuie să pui murături, trebuie să fii gospodină, trebuie să faci gem, trebuie să faci o mie de feluri de mâncare de sărbători. Trebuie. Drag? Să faci cu drag? Mmmm… faci pentru că trebuie, mai departe nimănui nu-i pasă.

Așa am ajuns să urăsc cuvântul gospodină și întregul concept pe care îl reprezintă. Uram ideea de a găti, de a face chestii prin casă, de a face prăjituri, diverse… Deși o aveam pe mătușă-mea exemplu, care gătea din toată inima și prăjiturea cu drag și spor, mie mi se părea ceva de neimaginat așa ceva, că doar cu soră-sa creșteam în casă, și nu o vedeam vreodată încântată de ideea de a face de mâncare.

Lucrurile au început să se schimbe odată cu apariția lui Alex în viața mea. El aprecia mâncarea bine făcută și știa o grămadă de chestii despre gătit, unele doar la nivel teoretic, altele și practic. Când ne-am mutat împreună după 4 ani de relație, maică-mea era îngrozită că nu-i gătesc bărbatului. Păi cum să-i gătesc dacă URĂSC să fac asta?! N-am murit de foame, vă informez! 🙂

Eu am deprins diverse legate de gătit și mi-am deschis orizonturile, iar el și-a lărgit meniul. Plus că mâncam și-n oraș și testam una-alta. Sau mâncam pe la alții din familie, care găteau din pură plăcere.

Așa că încet-încet m-a cuprins și pe mine microbul gătitului. Zicea profesoara mea de română din generală că pe lângă toate ingredientele, la mâncare trebuie să pui și dragoste, că se simte dacă nu pui. Poate vouă vi se pare ridicol, mie nu.

Nu m-am omorât cu gătitul cât am stat în chirie, că aveam un aragaz cu cuptor vechi de 30+ ani, prea puține gadgeturi, spațiu sufocant de mic și cumva, o lipsă acută de libertate. Am visat la bucătăria NOASTRĂ. La plită, la cuptor, la diverse aparate care să ne ajute, la spațiu mare, la mașină de spălat vase, la o masă mare, la un blat pe care să fac diverse chestii, la o hotă bună, la un frigider mare unde să depozitez toate prostiile (v-am zis că frigiderul pe care l-am folosit cât am stat în chirie a fost frigiderul pe care tatăl meu și l-a cumpărat când s-a mutat el singur? :D), la cutii de metal pentru prăjiturele, la borcane pentru biscuiți, forme pentru aceeași biscuiți și așa mai departe.

Câțiva ani și-un credit mai târziu, când toată lumea credea că eu doar bat câmpii când zic că o să gătesc ca nebuna când o să am posibilitatea, I proved them wrong. Aparent nu semăn chiar așa tare cu mama și nu o fac pentru că trebuie, ci pentru că îmi place să fac tot felul de rețete, mai ales de dulciuri, deși încă lucrez la a descoperi secretul mousse-ului perfect și încă nu am reperat frișca ideală de pe piață (mă rog, smântâna pentru a o produce).

Nu debordez de talent, stați relaxați, iar când o fac strict de nevoie iasă numai tâmpenii. Dar când o fac de nevoie PLUS plăcere și relaxare, iasă lucruri delicioase și din mâna mea. Nu prea mă dă afară din casă nici darul plating-ului, dar mă străduiesc și eu cât și cum pot.

Cum înainte de Crăciun și acum am beneficiat de mai mult timp am avut ocazia să testez diverse rețete, așa că vă împărtășesc și vouă ce-a ieșit și ce nu (și de ce, acolo unde am descoperit de ce!). Poate vă simțiți și voi inspirați! 🙂

Fursecuri cu cremă de caise – http://www.retetecalamama.ro/retete-culinare/prajituri-torturi/fursecuri-paleuri-cu-crema-de-ciocolata-reteta-video.html – ȘTIU că scrie ciocolată în link, însă eu căutam rețeta special pentru a regăsi gustul fursecurilor cu gem de caise de la cofetăria Dallas – timișorenii vor înțelege – aia de lângă piața Aurora, cu ce cele mai bune prăjituri din lume, care încet-încet s-a dus naibii după primii ani de la revoluție (adică personalul și-a bătut joc de rețete și a folosit cele mai de cocos ingrediente până au devenit așa proaste produsele că nu mai cumpăra nici naiba și s-a închis). Rețeta asta e ușor stupid proof, deci recomand deși ale mele nu au fost nici pe departe așa frumoase.

Biscuiți cu unt – http://www.laurasava.ro/2011/04/10/fursecuri-cu-unt/ – am făcut porție dublă că am simțit eu că asta e o rețetă câștigătoare. A fost! I-am tăiat cu paharul și ștampilat cu ștampile de la borcanele de la Nutella, iar unii i-am și colorat cu creioane din-alea de zahăr de la Dr. Oetker. De făcut, se păstrează excelent în cutii de metal și nu necesită vreo facultate de bucătărie pentru a-i realiza cu succes.

Biscuiți cu banane și ciocolată – http://www.lauraadamache.ro/2016/06/biscuiti-cu-banane.html – nu vă luați după informația aia cu bobițele de ciocolată, ci folosiți liniștiți ciocolată adevărată tăiată bucățele. Ies DELICIOȘI, oh my God!

Tort cu ganache de ciocolată și cremă de lapte – doar crema de lapte am luat-o de aici – http://www.lauraadamache.ro/2013/06/tort-de-ciocolata-cu-crema-de-lapte-si-o-lansare.html, în rest am combinat diverse din ce știam eu. Am cam făcut praf crema că i-au ieșit cocoloașe, aparent îs expertă la a face cocoloașe. 🙁 În rest, a fost surprinzător de bun tortul, deși aveam o tonă de dulciuri în casă și vreo două zile nu ne-am atins de el, că eu una cel puțin credeam că e nașpa. N-a fost deloc rău! :))

Cam asta a fost de sărbători. În rest MUSAI să vă zic că asta e prăjitura mea preferată din lume, în formă de tort, asta mi-o doream și la nuntă, dar cine naiba să o facă, în afară de nașa mea (care a descoperit rețeta) și căreia nu-i puteam cere să facă în mijlocul lunii lui cuptor acasă un tort pentru mai bine de 20 de oameni… că nu ne batem joc – ce naiba!? => http://www.laurasava.ro/2008/02/06/prajitura-snickers/

Ador să mai gătesc și să mănânc paste carbonara și bolognese, Anca se plânge chiar că de fiecare dată când îi zic că gătesc eu fac de fapt paste. Nu e chiar așa, dar nici pe departe. 🙂

cornuri-brutar-laura-laurentiu-dallas

Zilele trecute am trecut la categoria aluaturi și, visând la cornurile de la cofetăria Dallas (da, am niște nostalgii grave cu cofetăria asta!) am descoperit rețeta Laurei Laurențiu de cornuri de brutar (http://www.retetecalamama.ro/retete-culinare/patiserie/cornuri-de-brutar.html – nailed it!!! – alea din poză-s) și le-am executat de două ori (din aceeași cantitate de aluat am făcut o dată 8 și o dată 16, cred că 12 e cantitatea perfectă pentru coacerea ideală, textura aia și aspectul frumos). Și pentru că Alex leșina de poftă mi-am încercat talentul și pe pogăcele, tot rețetă a Laurei Laurențiu (procesul nu prea a decurs cum scrie în link, dar rezultatul a fost gustooooooooos) – http://www.retetecalamama.ro/retete-culinare/patiserie/pogacele-cu-jumari.html – am încredere în ea și tot fac rețete de-ale ei, după ce la evenimentul cu mâncarea din Banat am mâncat cea mai bună plăcintă cu dovleac ever făcută de ea și-am rămas mută de admirație văzând cum face foile alea mai subțiri ca alea de hârtie. Așa că am devenit #fandemic și-i urmăresc postările și articolele și tot salvez linkuri cu rețete.

Am încercat zilele trecute și lapte de pasăre după rețeta asta – http://www.laurasava.ro/2007/05/19/lapte-de-pasare-bulinuta/ – a fost un mega epic fail. Cantitatea mea enormă de albuș s-a restrâns la o mânuță după fierbere (nu știu de ce…), iar crema de gălbenuș s-a tăiat (trebuia să o opresc înainte de punctul de fierbere, ceea ce nu am făcut).

Acum aș vrea să fac o super delicioasă friptură de vițel, că avem ceva carne spectaculoasă de vițel, doar că Alex s-a uitat foarte lung la mine când am zis asta. Lipsește încrederea între noi când vine vorba de subiecte tabu gen carnea de vițel , văd. :)) Dacă aveți rețete testate și relativ sigure îndurați-vă cu un link.

Și înainte să închei (dear God, cât am putut scrie despre MÂNCARE – eu care uram gospodinitul și care totuși am ajuns să mă gândesc la a face bulion și murături sub deviza ”planuri de viitor”), să nu uit să menționez că la noi în casă există o nou-descoperită pasiune pentru risotto. Nu avem o rețetă anume pentru el, însă nu lipsesc din el supa, untul, vinul alb și brânza (parmezan, dar nu musai dacă nu avem în casă), la care nu ne zgârcim. Cred că după ani de zile de orezuri proaste și rare (rare pentru că ne ieșeau prost), o să mâncăm risotto până o să vorbim italiană toți din casă, inclusiv motanul. 🙂

Și gata. Cred că încep să nu mai fiu așa supărată pe termenul ăsta mult-hulit. Gospodină. Pot să fiu și eu uneori, și nu pentru că trebuie, ci pentru că vreau și-mi place rezultatul muncii mele.

 

Comments

Oana • January 25, 2017


Previous Post

Next Post

Comments

  1. CristinaTM January 25, 2017 - 19:50 Reply

    Wow! Ce de rețete delicoase ai făcut! Și eu sun fană Laura Laurențiu, tot gătesc rețete de pe blogul ei. Mai încearcă cu laptele de pasăre. Rețeta Laurei Sava o folosesc și eu și după a doua încercare mi-a ieșit. Să nu fac cocoloașe folosesc un tel și de obicei pun făina ”în ploaie”, indiferent de rețeta pe care o gătesc.

    Și, pentru că întrebai de rețete cu vită la cuptor, recomand asta: http://www.retetecalamama.ro/retete-culinare/retete-mancare/friptura-de-vita-marinata.html. Mie îmi place maxim, se gătește ușor (doar marinatul ei durează ceva vreme) și e foarte fragedă. Recunosc că eu nu o las 48 de ore la marinat, o bag la cuptor dupa 24 de ore și tot iese foarte bună.

    Gospodărit plăcut în continuare 🙂

    • Oana January 26, 2017 - 20:24 Reply

      Pfoai, merci. Nu apucasem sa caut si cu proxima ocazie o incerc.
      De cand am scris am mai facut placinta banateana de la sat si gogosi de la Laura Laurentiu. Ambele au iesit perfect, placinta nu e bas stilul meu, dar gogosile… mi-nu-na-te. Sa vad cand mai am timp de facut chestii ca mai fac gogosi, am fost fascinata de ele.

  2. Andreea B January 25, 2017 - 19:50 Reply

    Cornurile acelea mi-au adus aminte de copilarie :).

    • Oana January 25, 2017 - 23:16 Reply

      Au si gustul ‘ala’. 🙂

  3. Bookish January 26, 2017 - 16:50 Reply

    Să știi că și eu am speranțe că atunci când ne vom muta la un apartament mai mare și vom avea bucătăria mult visată voi găti. Deocamdată la garsonieră, aragaz fără cuptor, fac prăjituri din alea fără coacere, mai mult raw. Soțul nu e chiar mulțumit de lipa mâncării gătite, dar, ce să facă? :)) De foame nu a murit, vorba ta.

    • Oana January 26, 2017 - 20:24 Reply

      Mmm, merg o gramada de cheesecake-uri daca nu ai cuptor. Yum!

  4. Articole interesante de citit pe bloguri #37 | Iote Blog
  5. trenda February 21, 2017 - 11:26 Reply

    Ah!!! Nici mie nu imi place sa gatesc… Niciodata nu mi-a placut, dar nevoia m-a invatat ca trebuie!!! 🙂 Asemenea tie, urmaresc retete pe net si incerc sa le respect cu strictete pentru a obtine efectul scontat 🙂 ! In plus, trebuie sa recunosc ca mancarea mea este mai gustoasa decat cea de la restaurant 🙂 .

Leave a Reply