Oana Kovacs

teatrul-maghiar-csiky-gergely-gardenia
12

Gardenia maghiară

Dacă vă așteptați să citiți despre floarea din fotografie, mai aveți de așteptat.

teatrul-maghiar-csiky-gergely-gardeniasursă foto

De data asta, e vorba de teatru. Cum nu m-am culturalizat de ceva timp și consideram că e cazul, am zis că o vizită (sau mai multe) la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely n-ar strica. Am împărtășit ideea mea și Ancăi și cum a fost și ea de acord, aseară am făcut prima incursiunea în lumea teatrului în limba paternă (a mea :D) la piesa Gardenia.

Cum nu mai călcasem de ceva timp pe la teatru și pe la cel maghiar, cu rușine zic, niciodată, eram foarte curioasă de căști (nu, nu înțeleg maghiară din păcate), de locație, de atmosferă. Sala Studio, în care am fost noi la Gardenia e mică și intimă. Am primit căști și așa am ascultat traducerea, care sinceră să fiu, nu m-a dat pe spate (pentru că jocul actoricesc și vocea actorilor nu suferă comparație în nici un caz).

Dar să vă povestesc ce-i mai important, piesa! Gardenia prezintă patru generații de femei cărora pe rând inocența le este furată de cei din jurul lor, fie că e vorba de părinți, soți, iubiți sau bunici. Povestea se desfășoară în Polonia și începe prin anii ’40 cu străbunica, jucată de Andrea Tokai. Viața ei nu este ceea ce se așteaptă ea să fie și toate necazurile ei se răsfrâng asupra fiicei, jucată de Emilia B. Borbely, care la rândul său suferă și își varsă frustrările asupra copilului ei, din nou o fată, interpretată de Rita Lorincz. Dependentă de băutură, și aceasta îi face viața un calvar fiicei ei (Monika Tar) născută în anii ’80, până când ea reușește să iasă de sub cuvântul mamei.

Nepoata are o gândire total diferită de celelalte femei din viața ei – mama, bunica și străbunica ei, cărora le vine greu să înțeleagă stilul ei de viață și relația pe care și-o construiește cu bărbatul pe care îl iubește.  Finalul piesei m-a lăsat un pic în ceață (v-am zis că pe partea de teatru am mari minusuri), dar per total, experiența a fost una care mi-a plăcut foarte mult.

Dacă la începutul și pe parcursul piesei pare a fi vorba de o familie nefericită și blestemată, finalul relevă faptul că cea mai tânără femeie reușește să rupă firul tristeții și să-și creeze viața pe care și-o dorește.

Am apreciat foarte tare că la final ni s-a cerut părerea despre piesă. Nu știu ce-ar zice alții, dar mie mi-a plăcut la nebunie cum au jucat Emilia B. Borbely și Rita Lorincz. Și cum am de gând să mai merg (vă recomand și vouă, am impresia că 10 lei e un bilet – e nimic față de ceea ce primiți în schimb) am să continui cu piesele în care apar ele probabil (depinde și de programul meu asta).

Singurul meu regret legat de piesa asta e că singura persoană care ar fi fost super mega extra bucuroasă să audă că am început să merg la Teatrul Maghiar nu mai e printre noi.

Comments

Oana • March 14, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Andra March 14, 2013 - 23:12 Reply

    Oana, i-am scris si eu fetei. Daca ma primeste, data viitoare ma iei cu tine? 😀

    • Oana March 15, 2013 - 07:59 Reply

      Andra, eu cu Anca am rezervat deja pentru 26. :) Daca te primeste, vezi daca ai timp sa vii atunci si rezerva si tu si mergem.

  2. Monica March 14, 2013 - 23:29 Reply

    ce ma bucur ca ai mers la teatru. Parca am fost si eu cu tine, asa ma bucvur. >:D<

    • Oana March 15, 2013 - 07:59 Reply

      Sa stii ca mi-a prins foarte bine.

  3. Marinus March 14, 2013 - 23:48 Reply

    Eu imi amintesc cu drag de primele si putinele piese de teatru, ma intreb in fiecare zi cum ar fi fost daca teatrul ar fi jucat de un singur actor…

    • Oana March 15, 2013 - 08:00 Reply

      Eu din pacate nu am fost foarte mult la teatru, dar cam visez sa recuperez.

  4. dunia March 17, 2013 - 14:42 Reply

    Hei, când mai mergi la teatrul maghiar mă poți anunța și pe mine?

    • Oana March 17, 2013 - 15:13 Reply

      Da. Să știi că next time e în 26 martie. 😉

  5. dunia March 17, 2013 - 17:30 Reply

    Ce se joacă?

    • Oana March 17, 2013 - 19:45 Reply

      Vremuri de pace

  6. Vremuri de pace | Oana Kovacs
  7. Operă țărănească | Oana Kovacs

Leave a Reply