Oana Kovacs

Old friends & jazz (#jazztm)

Ce mă frapează când vine vorba de jazz e că mulți nu înțeleg că pentru a asculta cu plăcere muzica asta și pentru a te bucura de ea nu e nevoie să stai cu browserul deschis pe YouTube și cu ochii-n clipuri. Nu e Inna, nu e nimic cu 30 de grade, ochii nu-s musai pentru a simți jazzul.

Eu tocmai m-am întors de la Al Jarreau și continui să-l ascult. În casă e (aproape) liniște, întuneric, doar eu stau și scriu la 1 noaptea, cu același domn care m-a încântat acum o oră cântând iar încet. Nu scriu din simțul datoriei (care nu prea există la mine, fie fac ceva de drag, fie deloc), ci pentru că am fost în a doua seară la Jazz TM și m-am bucurat iar de experiență. Am prins parțial Neil Cowley Trio în timp ce stăteam cu fetele la povești și m-am dus aproape de buza scenei pentru Al Jarreau. Mi-e greu să vă descriu în termeni muzicali experiența pentru că nu-s expertă. N-am studii, n-am luat o lecție de canto de ani de zile și nu știu teorie muzicală. Asta nu înseamnă că nu m-am bucurat să aud ”un jazzman adevărat”, așa cum Anca l-a descris pe Jarreau. Omul a făcut și show, pentru cei care l-au privit, a umplut piața Operei și a ridicat oamenii în picioare. Chiar și vremea a ținut cu jazzul în seara asta (și m-am echipat degeaba – inclusiv cu umbrelă luată din start după mine – umbrelă cu care nu-mi amintesc ce am făcut – habar nu am dacă am plecat de acolo cu ea sau fără ea, semn că am nevoie de somn).

Mărturisesc că n-am fost 100% dedicată muzicii, dar m-a legănat foarte bine cu ritmul ei în timp ce mă puneam la zi cu poveștile, dramele și bucuriile prietenelor mele și făceam ture între zona de bilete plătite și piața plină ochi de oameni care au început să aplaude frenetic când Jarreau a început să cânte ritmat numele orașului nostru.

M-aș bucura să văd și mâine, dar și la anul (și-n toți anii ce vor urma), și mai mulți oameni la Jazz TM. Participarea ca spectator, dar în primul rând ascultător, nu necesită vreo desfășurare de forțe, iar ăsta este unul din cele mai faine evenimente la care se poate participa într-o seară de vară în Timișoara.

Mâine: Teo Milea și The Cat Empire (n-am degete suficiente ca să număr câți oameni pe care eu îi cunosc personal așteaptă ziua de 11 iulie, ora 21 cu sufletul la gură) pentru mine.

P.S. Dacă nu știți cine e Al Jarreau (eu special pentru el am mers în seara asta) și ce cântă, urmați clasicul click aici.

Comments

Oana • July 11, 2014


Previous Post

Next Post

Leave a Reply