Oana Kovacs

fraiera-bani-carti
15

Fraieră

Dacă tot zicea Roxi de etichete, am simțit și eu nevoia să-mi pun cenușă-n cap.

Nu de alta, dar îs câteva situații în viață în care oamenii îmi pun eticheta de fraieră și eu, ca să mă ridic la înălțimea așteptărilor lor, o comit fix cum își imaginează ei în cele mai dosnice și jegoase vise.

Cred că e evident că aproape toate fazele în care pic de fazan îs legate de bani. Da, după ce că mă dau banii afară din casă, mai îs și naivă, ca să nu zic proastă.

fraiera-bani-cartisursă foto

Una din problemele mele e că-s harnică. Pe bune. Mă agit, muncesc, fac, dreg, mă-ntorc pe dos doar de dragul de a avea bani pentru tot ce-mi doresc. Să nu credeți că îmi doresc să merg la manele să arunc cu banii sau să-mi iau pantofi cu 3000 de euro (da, sunt judgemental). Nu, mi-am dorit vacanțe, să merg la nunțile prietenelor mele și să le ofer cadouri frumoase, mi-am dorit mașină și ca tot omul am de plătit o chirie, o întreținere… mărunțișuri. Așa că de aproape fiecare dată când mi s-a cerut ajutorul la un proiect, hop și eu cu un răspuns pozitiv, cu un zâmbet și multă încredere. Vrei să mă plătești prost, fără contract și abia după ce muncesc? Cum să nu?! Că eu îs bună la suflet și te cred că o să facem să fie bine. Ia ghiciți după niște faze din-astea cine a învățat să ceară bani pe bune pentru munca prestată, avansuri și contracte la semnat? Întâmplător sau nu, chiar eu! :))

Altă problemă de-a mea e că-s ușor impresionabilă. Din categoria you can buy me with a coffee. Adică, ai nevoie de ajutor în bani sau muncă, scoate-mă la o ciocolată caldă, fă puppy eyes și spune-mi ce cool o să fie și ce bine o să meargă și cum îți salvez viața prin ceea ce fac pentru tine și a ta-s!

Vă vine să-mi trageți două cu o tigaie în cap??? Stați că mai am!

Țin la prietenii, alt cusur de-al meu. Doar că unii așa-ziși prieteni își aduc aminte de mine fix, dar fiiiiiiiiiiiix, când au nevoie de ceva. Cu o săptămână înainte de nuntă, când au un copil de botezat, când n-au cine să le țină câinele o săptămână sau când au nevoie de aspirator. Na, să zicem că stau mai bine în ceea ce privește cererile astea. Adică le ignor dacă eu chiar cred că nu merită persoanele în cauză susținerea mea. Oricum mă plac până le trece hopul și apoi uită de mine așa că nu-mi bat capul.

Hai că vă mai zic una și mă-ntorc în viața reală, poate mai dau de cineva dornic să mă ia de fraieră și-mi mai polishez abilitățile: m-am pus să împrumut cărți, că știți că am multe. Am ținut liste cât am ținut, ca să am evidența lor, dar la un moment dat, din lipsă de timp, am pierdut ritmul. Acum îmi lipsesc câteva, care, incredibil, dar nu-s la nimeni (!) și una care am dat-o unei singure persoane, dintr-o colecție mică și rară. Evident, cea din urmă nu e la respectivul, pe motiv că n-a fost niciodată cititor pasionat.

Acuma să mă mai mir că în categoria frustrări s-au adunat așa de multe? :)

Comments

Oana • November 27, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. iri November 27, 2013 - 08:41 Reply

    asta cu muncitul pe bani putini (chiar deloc) fac si eu cu tot dragul cand sunt proiecte misto (si se pare ca doar in proiecte misto ma obosesc sa ma implic) si acum ma chinui din rasputeri sa renunt la obiceiul asta, tocmai ca sa nu ma mai ia lume de fraiera :))

    • Oana November 27, 2013 - 09:17 Reply

      Pai ma mai implic si eu in proiecte faine de dragul de a ajuta, dar ma enerveaza cand cer implicare profesionala gratuita oameni plini de bani sau care se aleg cu foarte multi bani de pe urma muncii mele.

  2. Ochiul babei November 27, 2013 - 10:54 Reply

    a spune “nu” la timpul potrivit este o mare abilitate dar ea se poate invata, chiar daca “the hard way” uneori…

    • Oana November 27, 2013 - 11:01 Reply

      Ideal ar fi sa invatam din greselile altora, dar parca nu ne potolim pana nu ne ardem chiar noi.

  3. roberts November 27, 2013 - 11:01 Reply

    eram si eu in acelasi club cu tine:) am avut asa -zis prieteni care apelau la mine ori de cate ori aveau nevoie, iar eu nu ezitam deloc sa-i ajut. si tot asa, apoi nici macar un telefon, o cafea din cand in cand, nimic, pana iar ma gaseau si-mi dadeau ceva de facut…in timp, i-am eliminat din viata mea. si a fost foarte greu pentru ca ma leg de oameni (chiar daca ei nu merita). cat despre carti, imprumut rar si n-am patit sa nu le primesc inapoi. te rog, fii mai reticenta si nu vei mai avea parte de dezamagiri! o spune un om patzit….

    • Oana November 27, 2013 - 11:04 Reply

      Pai ma autoeduc si eu acum. :)

  4. bloodie November 27, 2013 - 19:56 Reply

    Io ți-aș zice să dai cu pumnul în masă. Then again, ce drept am eu să predic ceea ce practic? :)

    • Oana November 27, 2013 - 20:02 Reply

      Tu si datul cu pumnul in masa :))

    • dam167 (dam ăla) November 28, 2013 - 10:29 Reply

      Numai să nu fie la Sabres, că cad oasele de pește pe jos.

  5. Andra C (@AndraC4) November 28, 2013 - 00:22 Reply

    Oana, eu m-am uitat dupa Magazinul de sinucideri si chiar nu e la mine :-S

    • Oana November 28, 2013 - 08:01 Reply

      Stiu! A aparut la cineva care sustinea ca sigurrrrrrrrr nu o are. Fara sa se uite, evident. :)

  6. Savoir Faire November 28, 2013 - 09:40 Reply

    Ultima faza mi-a facut nervi pana si mie.
    Persoane de nimic, nu te merita.

    • Oana November 28, 2013 - 10:07 Reply

      Tuturor ni se intampla. Invatam. :)

  7. adizzy November 28, 2013 - 23:26 Reply

    eu ti-am dat toate cartile inapoi nu? 😀

    • Oana November 29, 2013 - 09:16 Reply

      Cred ca da. :))) Am pierdut sirul, sincer. 😀

Leave a Reply