Oana Kovacs

ce-imi-doresc-sa-fiu-cand-cresc-mare
14

Ce-aș fi fost dacă n-aș fi fost

ce-imi-doresc-sa-fiu-cand-cresc-maresursă foto

Postarea asta e un exercițiu de imaginație pentru voi. Pentru mine e un fel de ”dicționar” în care adun ideile (pe care mi le amintesc) de joburi pe care mi le-aș fi dorit de-a lungul vremii. Bine, și acum 5 ani jobul de copywriter mi se părea încă unul existent doar în filmele americane și credeam că aș putea fi așa ceva doar dacă lovește vreun asteroid sau ceva (și s-a întâmplat și asta).

Să le iau în ordine:

  • Când eram mică ziceam că voi fi profesoară sau doctoriță. Nu de alta, dar alte meserii nu știam.
  • Profesoară de engleză visam să fiu din cauza Danei, profesoara de engleză de la grădiniță. Bine, tot pe atunci mă visam blondă și creață, deci aș zice că am depășit momentul cu totul.
  • Mă rog, l-am depășit și când am renunțat să-mi doresc să fiu actriță, cântăreață sau dansatoare.
  • Am trecut printr-o perioadă în care joaca mea preferată era de-a librăria. Îi vindeam la vară-mea cărțile și caietele ei într-o veselie. Și ea mie.
  • Apoi am vrut (sper să nu leșini când vezi că scriu din-astea :D) să fim prezentatoare. Radio, tv, nu conta. Aveam și emisiuni. Și invitați. Pe care îi serveam (oh doamne, cred că ai mei copii vor fi foarte jenați de blogul ăsta și postarea asta) cu… rahat și apă rece. N-o să uit niciodată reacția bunică-mii când a văzut cu ce o așteptăm în emisiune. Priceless!
  • Mi-am dorit să fiu translator, așa ziceam. De fapt, visam să fiu interpret la conferințe de presă, dar nu știam cum se numește treaba aia.
  • Prin a șaptea sau a opta ziceam că o să fiu profesoară de română. Că a mea era o doamnă absolut minunată. Dacă sunteți pe aici foști colegi care nu-mi dați dreptate, pe subiectul ăsta chiar nu mă interesează. I know I am right.
  • În liceu știam că viața mea se va dedica în mare parte contabilității. Prin clasa a 10, după ce renunțasem să-mi doresc să devin psiholog, evident.
  • Doar că la doi ani după asta mi-am dat seama că viața de contabilă cu ochii-n cifre nu-i de mine. Un semn era faptul că lucrările de control mă plictiseau maxim și vroiam să ies din clasă când știam că am făcut de 8-9, dar colega de bancă mă mai pocnea discret ca să înțeleg că trebuie să stau până fac de 10, că dă bine la medie. Atunci am știut că un mare viitor în jurnalism mă așteaptă.
  • Doar că bursa de la Comunicare a avut greutate și m-am hotărât să fiu mare piaristă. Nu-s, că uneori i-aș da pe unii consumatori cu capu’ de ceva și nu-i prea bine, conform cunoștințelor mele în domeniu. Asta nu înseamnă că nu voi lucra niciodată în PR.
  • Am vrut să fiu content writer – în sfârșit o chestie realistă. Îs. Am vrut să fac copywriting, conform Facebook0ului, fac. Am vrut să învăț SEO, învăț.

Nu știu ce va aduce viitorul. Dar de aria comunicării mă cam țin cu dinții, că simt că aici mi-e locul.

Nerealist vorbind, mi-ar plăcea să fiu ceva gen chirurg gastro-enterolog sau profesoară de română sau cercetătoare ca să lucrez în laborator.

Comments

Oana • February 26, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. O Oană February 26, 2013 - 08:45 Reply

    Măi, da-s multe! :)) La mine n-au fost atâtea, visam doar să mă fac doctoriță (până m-am prins că mi-e greață de sânge), poetă (mda), avocată (mi-a trecut când mi-am dat seama că dacă n-am argumente n-am voie să urlu) și profesoară (sunt). Which is great, in so many ways.

    • Oana February 26, 2013 - 09:42 Reply

      Chiar ma gandeam ca avocata n-am vrut niciodata sa fiu. In schimb as vrea acum, daca as avea bani, dar nu am, sa fac un curs de mediere si sa practic.

  2. cojia February 26, 2013 - 09:23 Reply

    hahahahaaaaa, da, ce amintiri faine :)) ne aranjam studioul TV in camera la bunici, si la un moment dat l-am avut ca invitat pe tigrutz-motanul, care a facut cateva surprize in pat 😀 😀 😀

    PS: dar stii ca la un moment dat faceam pe coafezele? nah, termenul de hair-stylist nu exista pe atunci :)))

    • Oana February 26, 2013 - 09:40 Reply

      De hair-styling uitasem :)))

  3. crinutza February 26, 2013 - 09:42 Reply

    Eu imi doream sa fiu actrita, pana prin clasa a 3-a. In clasa a 3-a m-am hotarat sa fiu programatoare, ca mi se pareau smechere de tot calculatoarele.
    De mica stiam eu ceva 😛

  4. Larisa February 26, 2013 - 11:13 Reply

    Chiar ca-s multe :)!
    Eu cand eram copil visam sa fiu pictorita. Desigur ca n-am ajuns :)) si nici macar nu mai pictez de ceva vreme. Apoi arhitect, avocat, controlor de trafic aerian, astronom :)) …si lista poate continua pana cand am ajuns sa studiez finantele si cam acolo m-am oprit :)).
    Sau nu m-am oprit, inca mai visez ca intr-o zi o sa fiu fotograf :)))

    • Oana February 26, 2013 - 12:23 Reply

      Am avut si eu cateva luni de “pictoreala”. Prea putin ca sa conteze.

  5. Ana Q. February 26, 2013 - 14:10 Reply

    Eu profa de romana si engleza nu mi-am dorit nicidoata sa fiu. Dovada ca am terminat facultate de litere, am modulul pedagogic facut, dar nici macar o clipa nu mi-a trecut prin cap sa ma fac profa.
    Cat despre ce vreau sa fac…inca incerc sa descopar.

    • Oana February 26, 2013 - 14:30 Reply

      Pe mine nu m-au tinut dorintele alea pana in facultate.

  6. Andra February 26, 2013 - 19:55 Reply

    :)) eu zic ca ti-ai gasit locul 😀

    • Oana February 26, 2013 - 21:57 Reply

      Acum da. Ca eu cercetator in medicina sigur nu ajung, oricat as vrea.

Leave a Reply