Oana Kovacs

1

FEST-FDR 2014: Bucharest Calling

Am să fiu scurtă și rea obiectivă (zic eu).

Nu v-aș recomanda spectacolul ăsta.

Pornind de la titlu… din punctul meu de vedere, putea să aibă orice alt titlu, nu am simțit Bucureștiul absolut deloc, putea să fie povestea unor oameni oarecare dintr-un oraș anonim.

Nu mi-a plăcut jocul actoricesc. Deloc. Oamenii păreau grăbiți să-și zică replicile și să plece acasă.

Subtitrarea – pentru că am uitat să menționez, dar spectacolul s-a jucat în limba maghiară – sub orice critică. A fost traducere și în română și în engleză. Nu s-au sincronizat nicicum. Permanent, una din subtitrări era înainte și una în urmă, iar cine a tradus… a tradus după ureche. Un exemplu: într-un din scene se vorbea de un personaj care a murit. În română era menționat că s-a sinucis, în engleză doar că a murit, dar detaliul legat de cum s-a întâmplat asta a fost extrem de relevant. La una din scene, traducerea a fost sublimă, dar a lipsit cu desăvârșire.

Povestea: interesantă. Putea ieși foarte bine. Cinci personaje cu destine care se împletesc și formează un puzzle care ar fi putut impresiona până la lacrimi.

N-a fost să fie, nu recomand.

De fapt, eu nici nu trebuia să merg la Bucharest Calling, am mers în locul Ancăi, care a fost nevoită să renunțe la spectacol.

Știu că nu e frumos că n-am început cu ce mi-a plăcut, dar consider că am avut o experiență foarte proastă și nu are rost să mă chinui să salvez aparențele. :)

Comments

Oana • May 17, 2014


Previous Post

Next Post