Oana Kovacs

copil-abuzat-mama-abuziva
4

Ce faci când te întâlnești cu abuzul?

Am citit duminică, dis-de-dimineață, postarea asta. Aș fi vrut să las un comentariu acolo, dar nu se putea, așa că am decis să trag spuza pe blogul meu. Pe scurt, pentru cei care n-au nervi să citească: într-o școală, o fetiță de clasa a doua (fiica autoarei), ”conviețuiește” în aceeași clasă cu un băiețel care e ”înpoiat la carte” și face o groază de tâmpenii (a dat foc la tablă, le-a arătat colegilor o poză cu organele lui genitale etc.). Cum mama fetiței e supărată (și pe bună dreptate), a luat decizia de a face o listă cu tâmpeniile plodului pentru a propune exmatricularea lui. Și s-au făcut comiții și comitete de capete luminate, care au constatat că mama copilului îl bate de-l usucă (copil abuzat, deci), dar aceasta nu va fi exmatriculat, ci consiliat (la fel ca mumă-sa). Așa că autoarea articolului își mută fata din școală (decizie pe care oarecum o înțeleg, am să explic imediat de ce oarecum).

De ce mi-a sărit mie muștarul? Să o iau pe puncte?

1. Copilul are 9 ani și e abuzat. Împotriva lui luptă cu toate armele și argumentele un adult educat, căruia i se pare că soluția e să-l dea afară din școală pentru că face tâmpenii. Și deși adultul vaccinat știe foarte bine că minorul crește într-o familie catastrofală, ce face? Comisii și comitete să-l scoată din școală, din peisaj, să nu strice educația odraslei ei (din nou, înțeleg că pune pe primul loc progenitura proprie). Nu se gândește că și copilul ăla are nevoie de o creștere sănătoasă, de o viață normală. Nu, e stricat, să ne scăpăm de el. Din punctul meu de vedere, dacă așa va fi tratat, comportamentul lui va fi tot mai negativ (trageți-mă de urechi dacă greșesc). Nu de alta, dar de ce să-și schimbe atitudinea în bine dacă e marginalizat permanent? Ce motiv ar avea?

2. Mama e supărată că nimeni nu ia atitudine, direcțiunea e nașpa, ceilalți părinți îs fricoși, învățătoarea e de cocos. Am dedus eu că e supărată că domnul problemă (ăla de 9 ani) nu e exmatriculat. Păi de ce și-ar asuma direcțiunea asta dacă părinții nu se plâng (alții), psihologul promite să lucreze cu el și cu mumă-sa și teoretic ar trebui să îl aducă pe calea cea dreaptă? Oare conștientizează și ea că dacă băiatul rămâne într-un mediu abuziv, unde primește bătaie la fel de des ca hrană, nimic nu se va schimba? Atunci de ce nu face nimic?!

3. Drama unui copil e foarte importantă. Atâta timp cât e al tău. Dacă nu e al tău, un șut în cur și marș din peisaj. Cam așa am interpretat eu articolul. Andreea mi-a atras atenția că-s foarte vehementă împotriva mamei care a scris postarea. Sunt, pentru că e în aceeași oală cu toți cei care-s nemulțumiți de copilul ăla care face numai belele. Arată o problemă cu degetul și nu face NIMIC să o rezolve pentru binele tuturor. S-a plâns școlii, dar nu direcțiunea e responsabilă să scoată copilul din familia abuzivă în care e (se pare că direcțiunea e responsabilă doar cu închisul ochilor, ca toată lumea din jur).  Teoretic, nu e nimeni, așa că probabil băiatul de 9 ani (e în clasa a II-a, nu-mi spuneți că la vârsta asta nu mai poate fi educat că iar îmi sare țandăra) va ajunge un delicvent, pentru că la o vârstă la care e recuperabil nu face nimeni nimic. Că nimeni nu se simte responsabil, nimeni nu ia atitudine.

Cum îi spuneam și Andreei, întotdeauna îi așteptăm pe alții să facă ceva, să ia problema în mână. Alții mai puternici, alții cu mai mult timp, cu mai mulți nervi etc. Și stăm într-un cerc vicios plin de probleme pe care nimeni nu ni le rezolvă.

Și dacă avem energie să luptăm împotriva a ceva (în cazul ăsta pentru exmatricularea copilului), de ce nu avem să luptăm și pentru ceva (la modificarea mediului său familial mă refer)?

Așa că evident că mă întreb: ce facem când întâlnim o situație clară de abuz, mai ales dacă ne atinge și pe noi? Stăm să se rezolve (deși să știți că de la sine nu se rezolvă nimic), dăm un telefon autorităților competente (da, o să ziceți că nici ele nu fac nimic, dar dacă nu știu de caz că nu au de unde SIGUR nu fac nimic, că nimeni nu visează noaptea pe unde-s copii abuzați), ne plângem altora în speranța că rezolvă ei?

copil-abuzat-mama-abuziva

sursă foto

Eu sunt genul care pune mâna și face atunci când ceva o afectează direct, însă de așa ceva nu m-am lovit încă (sper nici să nu mă lovesc, dar you never know), așa că nu pot să zic ce-aș fi făcut eu în situația dată. Pot însă să-mi dau cu părerea (mi-aș fi dat direct acolo la postare, că din punctul meu de vedere, rolul unui blog e și să incite la dialog) legat de cum s-a acționat însă, dacă întâmplarea a devenit publică…

P.S. Cum s-a nimerit și postarea asta, fix de ziua copilului.

Comments

Oana • June 1, 2015


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Nevasta lu’ Bunicu’ June 1, 2015 - 11:33 Reply

    Pentru a nu sta cu mana in san in situatii de genul acesta, daca tu (sau alti cititori ai blogului tau) aveti informatii despre situatii de abuz, neglijare, exploatare sau orice alt gen de rele tratamente aplicate unui copil, serviciul de urgenta al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis poate fi sesizat telefonic la numarul 0256983 (persoana care face sesizarea isi poate pastra anonimatul daca considera ca pot exista repercursiuni asupra sa) sau la sediul din Piata Regina Maria, nr. 3, Timisoara (vis a vis de Spitalul de Copii Louis Turcanu). Toate Directiile au un serviciu similar care are competenta sa intervina in situatiile de abuz etc.

    • Oana June 1, 2015 - 11:52 Reply

      Ma gandeam sa te rog sa lasi un numar de telefon, dar… great minds think alike. 😛

  2. Ana June 2, 2015 - 17:48 Reply

    Copilul in cauza este frustrat! Cauta sa atraga atentia asupra lui. Avand in vedere atitudinea parintilor fata de el, impresia pe care o are, este ca el nu are niciodata sansa de a deveni cineva bun, ca este un om rau… Parerea mea este ca acel copil are nevoie de cineva in care sa aiba incredere, cu care sa discute si care sa ii redea stima de sine… Desigur, fie trebuie scos din mediul familial nociv, fie trebuie ca si parintii sa beneficieze de sedinte de consiliere… Ceea ce doreste a face mama fetitei in cauza… sa il exmatriculeze, este GRESIT !!! Nu pot crede ca exista oameni pentru care conteaza doar ei si familia lor… ca mama ai tendinta de a te pune in locul copilului respectiv… de a incerca sa intelegi ce se intampla… Copilul in cauza are nevoie de afectiune si sunt sanse sa se schimbe.

    • Oana June 2, 2015 - 19:04 Reply

      Cred totusi ca mama se pune in primul rand in locul copilului ei, iar de-acolo… pa, ratiune!

Leave a Reply