Oana Kovacs

copiii-adolescentii-de-la-bloc
12

Cum se educă adolescenții de la bloc

Ca să nu vă plictisesc două zile la rând cu povești nemuritoare despre cum m-am tuns eu singură și-s tare mândră de isprava mea, am decis să vă povestesc despre altcineva azi. Despre prietenul meu. Nu vă dați ochii peste cap, jur că e de 1000 de ori mai interesant decât cum m-am tuns eu în baie.

copiii-adolescentii-de-la-blocsursă foto

Dar să încep cu începutul: blocul în care stăm noi are niște scări și un fel de băncuțe de beton la intrare, propice pentru babe bârfitoare și plictisite. Că or fi și din-astea, că n-or fi, nu știu, că în fiecare seară o gașcă de 10-15-20 de adolescenți de 15-18 ani ocupă tot spațiul posibil. Problema nu-i că îl ocupă, ci că mănâncă semințe, beau suc și rod toate rahaturile de chipsuri și lasă o cocină în urma lor.

Lăsau.

Am încercat să ne certăm cu ei (noi și vecinii). Să îi luăm cu dojane, cu povești la sentiment, cu altele în care să-i facem să se simtă prost. Nimic nu a funcționat. Eu chiar le-am zis că aș vrea să știu dacă așa fac și acasă și o fătucă de vreo 16 ani mi-a spus nonșalant că da. Îmi vine greu să cred, dar am pus revolta ei pe seama vârstei. Mă rog, ajunsesem cu toții la limita răbdărilor pentru că zi de zi făceam slalom printre gunoaie când plecam undeva sau când veneam acasă.

Până acum vreo două săptămâni.

Cred că s-a trezit spiritul educativ în Alex iar, altfel nu îmi explic cum de s-a oprit la o discuție cu ei. Cert e că a ajuns acasă cu un zâmbet larg spunând că se duce să dea cadou mătura și fărașul nostru.

Wait! What?

Ce făcuse el de fapt? A vorbit cu copiii. I-a întrebat dacă stau la noi în bloc. Un cor de nu-uri. I-a întrebat dacă fac curățenie. Alt cor de nu-uri. Le-a explicat frumos că pot face câtă mizerie vor cu condiția să nu o cărăm noi sus pe papuci, până în casă. Deci, dacă vor să aibă parte de locație vor trebui să se și îngrijească de ea. Cumva, nu știu cum, ce i-o fi lovit și pe ei, dar i-au dat dreptate. Și-au zis că ei ar face curat, dar n-au cu ce.

Și așa am ajuns la partea în care am donat mătura și fărașul. De atunci în fiecare seară răspundem la interfon ca să intre copiii să ia mătura. Și încă o dată ca să o pună la loc înainte să o ia înspre casele lor unde cică scuipă semințe pe covor, ca-n povești. :)

Comments

Oana • April 23, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Lorelei April 23, 2013 - 08:00 Reply

    :))) your boyfriend in awesome.

    In alta ordine de idei, vroiam sa te rog sa ne mai povestesti despre experienta ta cu smoothie-urile de la micul dejun. Daca observi efecte benefice, ce retete folosesti, ce mananci in rest. Vreau si eu sa trec la o alimentatie mai sanatoasa (ca am mare nevoie mai ales pt sanatate :p) si postarile tale m-au impulsionat cel mai mult.

    • Oana April 23, 2013 - 08:27 Reply

      Merci, Lorelei, he is!
      Am sa mai scriu de experienta cu smoothie-urile, pentru ca am observat schimbari. Chiar acum notez in draft, ca sa nu uit. :)

  2. cotos April 23, 2013 - 08:46 Reply

    :) Sa stii ca la noi, este un parculet si se aduna acolo la o ciuperdcuta. Mizerie destula, o sa ma gandesc si eu sa le inmanez matura si farasul :)

    • Oana April 23, 2013 - 09:18 Reply

      Inmaneaza-le. 20 de lei (sau cat costa matura si farasul – nu stiu, ca noi le-am cumparat de ceva timp si inca nu am apucat sa le inlocuim) si multa liniste sufleteasca. 😀

  3. Savoir Faire April 23, 2013 - 08:58 Reply

    Eu in Romania stateam intr-un asa zis “cartier vesel” unde nu puteai sa educi pe nimeni cu vorba buna, matura sau faras.
    Pe meleagurile respective nu se aruncau chestii pe jos numai din reflex, ci si de placere.
    Asa cum am mai spus, in cartierul respectiv gaseai de la betivi, barfitori, camatari, pana la curve si paranoice, oameni ratati si tot felul de gunoaie ale societatii.
    In zilele de vara fiecare se ducea pe unde avea treaba, dar seara, obositi, se strangeau toti pe cele 8 banci grupati in functie de varsta si se apucau sa consume diverse (printre care zeci de cutii de bere, cateva kg de seminte, cutii de inghetata, s.a.m.d)
    si era tot o barfa si o voie buna care dura pana la doua noaptea.
    Daca era meci important se scotea un tv afara si 20-30 de insi incepeau sa huiduiasca.(nu se punea problema sa vrei sa dormi)
    Nu lasau mereu mizerie, de obicei femeile mai tinere veneau cu cateva maturi si curatau toata zona, apoi udau, ca doar nu era sa o lase pe madam popescu de 90 de ani sa isi rupa spinarea.
    Apropo de udat, cum nu se intelegea de voie buna, se facea uz de forta bruta, fapt pentru care exista cel putin un scandal monstru pe saptamana din cauze banale.
    Cand zarva de pe banca devenea insuportabila, se arunca pe geam cu pungi de apa, ori sticle.
    Daca aveai noroc, nimereai apa rece, nu fiarta.
    Si asa cu zarva de timp de seara-noapte….
    Pe timp de zi era alta veselie, se udau copii cu apa timp de cateva ore, jucau football si se auzea ecoul hitului,fapt pentru care, tu de la schimbul 3 nu puteai sa dormi.
    In fiecare capat de strada existau familii de tigani (care simteau nevoia sa fie protagonistii fabulei) si asa se face ca puneau muzica in cartier la boxe
    de un metru si jumatate.
    In spatele blocului sau in gradinile care trebuiau sa fie strict ornamentale se juca remi, barbut, poker, babaroase si alba neagra… Alt scandal, alta voie buna.
    Cand si cand li se nazarea sa faca curatenie generala si ca niste vecini cu spirit civic ce erau, te chemau si pe tine la curatenie: “Iesi fai curvo afara in p…..a mea sa facem curat” , asta daca erai femeie, sau “iesi ma puscariasule/betivule afara in p….a mea sa facem curat” daca erai barbat.

    P.s oamenii normali erau priviti precum extraterestrii, cu scepticism si cu o doza de mister. de obicei nu se discuta despre ei, dar cand erau mentionati se foloseau expresii de gen “uite mutu’ ala”, “uite proasta aia”, “cumintelu”,”fata mare”, etc.
    Deci te poti considera norocoasa cu al tau cartier.

    • Oana April 23, 2013 - 09:18 Reply

      In ce oras ai stat? :)

  4. Savoir Faire April 23, 2013 - 09:34 Reply

    Campina se numeste.
    In perioada interbelica a fost un oras care atragea oameni de cultura din toate colturile tarii; ulterior a devenit oras industrial.
    Acum se deosebeste prea putin de o comuna mai mare.

    • Oana April 23, 2013 - 10:58 Reply

      Nu am fost niciodata.

  5. Paula April 23, 2013 - 09:43 Reply

    Eu stau intr-un bloc cu multi batrani, daca se apropie un copil de usa primeste o matura in cap

  6. Irina Radu April 23, 2013 - 09:53 Reply

    Este foarte tare prietenul tau ca a reusit sa se inteleaga cu ei. Am avut si noi o problema similara, dar la noi s-a rezolvat cand vecina de la parter nu le-a mai suportat hlizelile si a chemat politia. Happy end :))

    • Oana April 23, 2013 - 10:24 Reply

      La noi nu s-a ajuns la politie ca vecinilor inca nu le-a dat prin cap. Dar acum l-au felicitat pe Alex pentru masurile luate. 😀

Leave a Reply