Oana Kovacs

3

La fix un an dupa, povestea cazarii olandeze

Anul trecut pe vremea asta respiram aer olandez.

Cum sotul meu drag e nascut primavara, am decis in 2016 sa-l sarbatorim intr-o calatorie in doi, ca o perioada tot insotiti am fost plecati. Si-am facut planul sa mergem in Cehia si Slovacia, intr-un tur in care sa vizitam mai multe orase, dar ne-am razgandit brusc intr-o noapte si am luat bilete sa zburam in Olanda.

Tara lalelelor. Pe naiba. Atatea narcise ca-n Olanda si asa putine lalele rar mi-a fost sat sa vad. Si-un friiiiiig ca-mi inghetau si gandurile. In fine, ajunsi in Amsterdam ne-am uitat frumos pe harta printata cu ajutorul airbnb si am luat-o catinel spre cazare. Calatorim light, asa ca eram cu un troller si un rucsac si am luat-o frumos pe jos, ca nu era graba.

Trei ore, o masa de pranz, sapte apeluri disperate de la gazda (care ne scrisese pe whatsapp ca ne asteapta cu “clean sheets and towels” – sa retineti detaliul asta!), putine grade si multi kilometri (zic io!) mai tarziu am ajuns intr-o zona mai putin populara a Amsterdamului, genul ala cu reprezentante auto. Conform hartii mai era mult oras, conform oboselii mele, credeam ca am ajuns la capatul lumii.

Ne-am invartit buimaciti dupa adresa pana ne-am prins ca era intr-o cladire tip container de care era plina zona. Am ajuns. Am sunat. A venit tipul cu apartamentul si ne-a deschis. Toate bune pana aici.

Am urcat. Scarile inguste si inalte, tipic olandeze, care scartaiau ca dintr-un film de groaza ne-au dus dintr-un spatiu comun intr-o bucatarie cu o canapea care arata ca de pe un santier de constructii. In res… bucatarie deschisa, un miros infernal de gretos de gatit si resturi de legume folosite la mancare. Pe o tava cu sapte degete de praf – pahare. Lesinam de sete. Eram asa insetata ca l-as fi vandut si pe Alex de sete. :))

Asa ca in meciul scarba – sete, scarba a invins rusinea de a spala paharul teoretic curat, sub ochii gazdei, pentru a potoli setea.

Bucataria ne-a lamurit rapid ca vom manca doar in oras/camera si din holul care o prelungea am fost condusi in camera noastra. Pe hol DUHNEA a iarba.

Camera imensa, pat de dormitor + o canapea (puteam sta linistiti patru oameni acolo), un birou si tot felul de schite dubioase pe pereti. Langa pat o biblioteca cu titluri in diverse limbi. Peste tot, in afara de asternutul de pat si prosoapele de pe pat – PRAF GROS (v-am zis sa retineti mesajul de pe whatsapp :))).

Pe bune, parca omul s-a dus cu lopata sa stranga praf si sa il reverse in camera aia.

Si un friiiiiig ca ma intrebam ce mama naibii o sa fac patru nopti acolo. Sa respir nu puteam de la praf, frig era, de mirosit mirosea ca naiba… in fine, ne-am prins ca era caloriferul inchis si dupa ce l-am deschia am stat intr-o mizerie calda care mirosea puternic a marijuana.

Am uitat sa mentionez, ca o gazda primitoare ce a fost, tipul ne-a asteptat cu o camera infecta si un biletel cu cele mai bune locuri pentru cumparat iarba. :))

Daca v-am speriat cu scarile, bucataria si camera, stati asa! Urmeaza cireasa de pe tort. BAIA!

Surpriza a fost ca baia era comuna cu toata cladirea cred ca… :)) Era la parter, in fundul cladirii, cu toaleta si chiuveta separat de dus. Nu e asta mare problema.

Dusul. Dusul!!! Stiti filmele americane in care interogatoriile au loc intr-o camera mica si intunecata, cu un bec palid care se balangane?

Na, imaginati-va o camera si mai mica, la fel de intunecata, cu un bec care se balangane si unde va puteti invarti doar in jurul axei voastre. Si e si umed acolo. Si dubios rau de tot. Va e scarba? Si mie mi-a cam fost. :))

Noroc ca is umblata in tabere, cu cortul si am stat in tot felul de conditii, ca am experienta necesara pentru a face dus rapid si fara sa lesin de teama ca o sa vina ceva din intuneric sa ma muste de fund. :))

Asadar, epic airbnb fail, motiv pentru care mi-am jurat in barba ca booking sau alte surse de cazare ma vor ajuta din aprilie 2016 inainte.

In rest a fost fain in Amsterdam, am mers pe jos de-am capiat, am stat la povesti cu oameni faini, cunoscuti si ne, am mancat dulciuri pana am pocnit, am facut poze cu un aparat foto, poze nedescarcate pana azi, ne-am relaxat si ne-am bucurat de fiecare moment petrecut in orasul libertatii totale.

P.S. Un review de pe airbnb lasat pentru “large room near Westerpark” la o luna dupa noi. 🙂

Comments

Oana • April 8, 2017


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Malin April 8, 2017 - 10:57 Reply

    Asa de curiozitate intreb, dar voi nu v-ati uitat la poze si detalii via AirBnb? N-ati considerat ca poate totusi e nevoie sa cereti mai multe poze si detalii. OK cu mirosul si curatenia inteleg ca e discutabil fiindca nu te ajuta pozele, insa cu locatia, marimea si baia va lamureati doar din poze.
    Si eu am luat prin AirBnb si primul lucru pe care l-am facut a fost sa bag adresa in Google Maps si sa vad un pic cum e imprejur.

    • Oana April 8, 2017 - 13:36 Reply

      Avea doar review-uri bune atunci si stiam aprox unde e. Distanta nu a fost o problema. Mizeria si mirosul da, iar alea nu se vedeau in fotografii. 🙂

  2. Mihai April 8, 2017 - 11:06 Reply

    Horror :)) Probabil de la prea multa MJ proprietarii aveau impresia ca apartamentul e divin. Complete with unicorns.

Leave a Reply