Oana Kovacs

doddy-lora-bine-mersi
5

Doddy feat. Lora – Bine Mersi

No, așa-i că ați crezut că m-am zăbunit când ați văzut titlul? Stați așa că vedem acuma din părerile voastre oneste dacă any publicity is good publicity că bag seama că această doină plină de dor va trezi sentimente puternice în voi.

Dacă vă-ntrebați cum am ajuns eu să ascult așa minunăție, o să arăt (vorba vine) cu degetul înspre doi colegi de-ai mei, specializați pe diverse felii din lumea financiară și sustenabilă, dar și în muzică românească de mare angajament. Așadar, oamenii ăștia m-au pregătit, there is more to come, nu mă opresc aici. Dar să purcedem la o scurtă analiză a minunăției.

Deci, băiețică ăsta de-și zice Doddy începe cu ”E clar… is ca un bibelou!
Toata noaptea m-am gândit la tine şi la corpul tău” pentru că-n viziunea lui artistică bibelourile gândesc. Trebuie să gândească și-n casa lui cineva, de ce să judec?

Dar, urmează niște versuri explozive, de-o logică de geniu, așa ”Te-am văzut pe la metrou
Sau undeva pe la birou… ooo…
Dar nu mai pot… no…
Sa te tot întâlnesc fără ca eu să nu ştiu care-i numele tău.
(alte bla-bla-uri în multe rânduri și)
Până ai apărut tu, profesoara de karate”. Mmmmmbbbuuuuuuun, de unde să încep? Dodolino nu știe cum o cheamă pe pisi, dar știe că e profă de karate. Aceste rime divine sunt ca un puzzle cu piese lipsă, poate suferă de vreo boală cel care-a scris cântecul și se resetează și pierde firul logic în timpul actului de creație. Nu-i bai, nu se știe de unde sare următorul Eminescu.

Dovada că o problemă la mansardă există vine din versurile pe care nu le-am citat mai sus, din care extrag următorul, neprețuit ”Să te plimb ca Zorro, pe cal, aşa natural…”. Natural, pe cal, ca Zorro. Pentru că Zorro e genul ăla de personaj pe care-l întâlnim peste tot, iar oamenii pe cai îs easy to spot la tot colțul în orașele civilizate din dulcea noastră țărișoară. Bine, adevărul e că eu n-ar trebui să comentez, ci să încurajez ce e natural și sustenabil și să-mi iau și eu un cal. Oare ce ar zice colegii mei când aș parca animalul în fața firmei?

”M-ai făcut cât ai clipi
Să trăiesc ca-n poezii”
adică în pădure? Că eu direct la ”Fiind băiet păduri cutreieram” m-am gândit. Avem și noi un poet național și ăla e non-stop în fanteziile mele rimate, deci clar așteptam să apară-n viața mea cineva ca Dodo, să mă smulgă din rutină.

”Ca aş vrea să fiu acela cu care te trezeşti dimineaţa,
Care-ţi vede faţa, primul cu care-ţi bei cafeaua”
pentru că e nașpa să fii al doilea cu care-și bea cafeaua fata. Dar să nu uit de văzutul feței – fața – acest cuvânt atât de elegant și romantic, ușor de înlocuit cu moaca. Mai știu un cuvânt, dar e licențios și mi-e frică să nu vadă tata sau mama lu’ Alex că scriu prostii pe blog. Dar dacă căutați pe net cuvinte vulgare sinonime cu față să știți că m-am gândit la ăla care începe cu m.

Dar să ajungem la cea mai frumoasă alăturare de vorbe din acest când. Una plină, da’ plină de sens și profunzime, că mă unge la suflet, nu alta: ”când te schimbi şi vrei sa tragem canapeaua” – pentru că nici o fată nu se schimbă până nu trage canapeaua, evident!!! D-apăi nu te schimbi în văzul lumii, pisi, tragi canapea, dai jos țoala, tragi alta, ieși de după canapea și pui canapeaua la loc. Un proces natural ca mersul pe cal.

Ultimele versuri gândite de ceea ce bănuiesc că e o echipă care lucrează la un proiect urmează aceeași logică de fier forjat a întregii operei muzicale, ca un fir roșu care leagă compoziția artistică ”Dar cine aş vrea să ştie că eşti prima
Care m-ar putea modela ca plastilina.
Dupa care m-aş căra pana în Palestina
Indiferent ca pe jos sau cu maşina…”
– mi se pare mie sau undeva lipsește un semn de întrebare? De mersul în Palestina cu mașina nu mai zic nimic, așa-i când recunoști de la ora de geografie de clasa a patra câte un oraș și ai impresia că-i ceva hipsteresc și cool, că doar Parisul, Londra sau Barcelona îs aaaaaaaaaașșșaaaaaaaaaaaa 2013, fatăăăăăă! Să mai zic că plastilina nu modelează, ci e modelată?

Nu mai zic nimic că am făcut destul pe deșteapta. :)

Comments

Oana • November 25, 2014


Previous Post

Next Post

Comments

  1. bloodie November 25, 2014 - 10:40 Reply

    Well, coverul asta e mai bun :)) https://www.youtube.com/watch?v=hgtz1KkhnSo

    • Oana November 25, 2014 - 10:44 Reply

      Ahaha, da 😀

  2. dam167 November 25, 2014 - 11:14 Reply

    Nu știu ce aș putea să spun despre versuri. În Palestina, cu mașina, jucându-te cu plastilina – trebuie să fii la un astfel de nivel ca să înțelegi, probabil.

    Dragi copii, neuronul nu e o chestie super deșteaptă ce produce deșteptăciune, ci e o celulă care face conexiuni. E un fel de PR, așa, mai pe limba voastră. Cu cât ai mai multe conexiuni (sinapse, cum zic ăia la școală și la discovery) cu atât e mai bine. Dacă e să moară, neuronii ăia mor de la alcool, maică, nu de la muzică proastă. Dacă mor neuronii, legi mai greu lobul temporal de ăilalți și mai uiți una, alta. E ca și când vrei să umpli o găleată cu apă, dar ai o gaură în furtun – asta înseamnă că se umple mult mai greu găleata.

    Tu, Laura, cu tine vorbeam.

  3. Anne December 8, 2014 - 16:25 Reply

    Linia melodica nu e aiurea. Doar versurile.
    Asa ca … :)

    • Oana December 9, 2014 - 10:33 Reply

      Am auzit si aia :))

Leave a Reply