Oana Kovacs

2

Despre cum mă chinuie talentul

De mai bine de un an ma chinuie talentul.

Cand am ramas acasa, in concediu prenatal, socata de atata timp liber pe langa activitatile mele de freelancer, mi-am zis ca e cazul sa invat ceva ce necesita timp. Asa ca am decis sa invat sa tricotez. Mi-am luat andrele faine, mi-am facut rost de ata alba, deja ma vedeam facandu-i viitorului copil paturici si alti draci. Visul s-a naruit cand dupa maaaaaaaaxim 15 minute mi-am dorit sa arunc laptopul pe geam pentru ca nu reuseam sa trec nici de partea de inceput si dupa ce am dat replay de vreun triliard de ori unei femei over enthusiastic (de pe YouTube) cand vine vorba de tricotaje. Un misto facut de viitorul tata al viitorului copil a pus capat carierei mele de tricotatoare profesionista.

Dupa asta m-am gandit ca am veleitati de brutar. Am facut cornuri, placinte, gogosi si alte cele in cantitati industriale pana cu doua zile inainte sa nasc, cand m-am oprit, de teama sa nu ma apuce nascutul neplanificat (ha!). Nu s-a intamplat nimic care sa imi zdruncine credinta ca-s buna de brutareasa, doar ca dupa nastere a durat 7 ore intr-o zi sa fac o salata, asa ca de aluaturi care trebuie framantate nici nu mai putea fi vorba.

In timp ce copilul dormea intr-o zi, mi-am zis ca sigur is talentata la pictat. Asa ca am luat ceva panza pe care o aveam de cand cu planurile sa fac tablouri pentru camera mostenitorului domeniului regal al comunei S. (planuri care au sucombat prin deces) & am mazgalit un tablou pentru bucatarie. Zace ascuns, carevasazica, nu-s exact o mica Picasso.

cornuri-brutar-laura-laurentiu-dallas

Zilele trecute mi-a intrat in cap ca m-as descurca bine la radio. Nu stiu de ce si cum, ideea a venit brusc. Mai ales ca voce de radio n-am, lipici la gafe cat cuprinde detin & in afara de faptul ca ii mai ascult pe Petreanu, Guran si Mandruta si pe ala care canta obsesiv Despacito nu am nici cea mai mica legatura cu radioul. Probabil subconstientul meu imi spune ca acolo m-as putea certa si avea audienta, ca stiti ca imi place sa ma cert organizat, ca altfel nu imi explic ce e cu dragostea asta subita pentru radio.

Astept sa imi descopar urmatorul talent…

P.S. Diacriticele sunt un lux cand scriu exclusiv de pe telefon, asa ca “bear with me”. Sa zic merci ca dupa 12 noaptea nu is totusi suficient de obosita sa scriu “bare with me” (ba, da’ ce glume inteligente fac! :))).

Comments

Oana • November 21, 2017


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Dana November 21, 2017 - 11:30 Reply

    :)) Bine că măcar ai perseverat. Eu știu din start că nu am talent la chestii hand made. Cu tricotatul am experimentat și eu prin copilărie, mamaie era expertă, lucra ciorapi sau veste cu 3 andrele în același timp. Eu nu am trecut de nivelul ochiuri pe față și făceam fulare sau pături la păpuși. Ar fi interesant să văd dacă m-aș mai pricepe, dar sigur aș mai avea nevoie de un tutorial de la mamaie. Croșetatul, în schimb, nu mi-a reușit niciodată. La ăsta era expertă cealaltă mamaie. Pff e de râsu-plânsu când mă gândesc că eu nu am niciun talent pe care să pot să-l dau mai departe copiilor/nepoților.

  2. Dan November 23, 2017 - 20:41 Reply

    Ma uit la farfurie si salivez :((. Anul asta sunt in Franta si compania mea a reusit sa aduca pranzul la 10.40 Euro per persoana (cea mai ieftina oferta posibila), asa ca mi-e foame mereu. Anul trecut eram prin Belgia si se cheltuiau 15 Euro…deci intelegi unde am ajuns. Si cum sa nu ma gandesc cu jind la cornuri calde si alte bunatati…Offff!!! Asa ca sigur, orice iese din mana ta, chiar si dupa ore de efort, arata bine, bine!!!

Leave a Reply