Oana Kovacs

dezbatere-pro-contra-avort
34

Despre avort

dezbatere-pro-contra-avortsursă foto

Eu am o părere destul de complexă legată de subiectul ăsta. Totuși, mi se pare că e uber complicat de dezbătut și m-au mâncat degetele să scriu și altădată pe blog despre asta, dar m-am abținut. Până acum, când subiectul mi-a fost iar servit la fileu de Tion, care a scris o știre despre cele 500 (aproape) de persoane participante la un marș împotriva avorturilor. Am o grămadă de idei personale (deci nu-mi săriți în cap, ci combateți-mă într-o manieră educată, că așa-i frumos), așa că le scriu cu liniuțe (gen proces verbal, cum mă acuza mai mereu fostul meu învățător că scriu):

Nu susțin avortul, dar cred cu tărie că fiecare femeie trebuie să poată decide asupra corpului ei – nu-s de acord cu avortul ca metodă de contracepție, nici într-un caz, dar să nu uităm că fătul este totuși ceva care trebuie purtat de mamă timp de 9 luni. Dacă viitoarea mamă nu dorește asta, nu văd de ce ar trebui să o facă. Asta nu înseamnă că îndreptățesc femeile care uită de prezervative, anticoncepționale, spermicide sau altele și aleg avortul.

Nu sunt împotriva avortului pentru că am ceva noțiuni de istorie. Și în România femeile mureau pe capete din cauza legii comuniste tâmpite care interzicea avortul – decretul 660 din 1966 (Google it). Întrebați-vă mamele, mătușile și bunicile de femeile care au murit făcând avorturi empirice de teamă să nu mai aducă încă un muritor de foame pe lume. Posibilitățile de a folosi metode contraceptive erau extrem de limitate și educația în domeniu se apropia vertiginos de zero. (Timișorenii și timișorencele și-ar putea aminti că ani buni după revoluție, în piața 700 din Timișoara se vindeau folii de pastile galbene de către țigănci care strigau cât le țineau puterile: Antibebiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii. Nu o făceau ca să se distreze, ci pentru că știau că femeile au nevoie de așa ceva și vor să cumpere.)

– În unele cazuri, avortul e singura soluție. Vorbesc de copii care aduc pe lume alți copii, sarcini provenite din violuri sau avorturi terapeutice. Probabil mai sunt și alte situații, doar astea îmi vin în minte în acest moment. Un copil care aduce pe lume un copil nu se descurcă ci suferă o traumă. De o fată sau o femeie violată mi-e și greu să mă gândesc cât de oribil trebuie să se simtă după așa o experiență, nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva. Iar avortul terapeutic e de multe ori necesar, atunci când fătul nu e viabil sau când viața mamei e în pericol.

Marșurile astea (pentru că nu mă voi referi strict la operațiunea avortului) mi se par niște tâmpenii. Mi se pare că acolo se strâng niște oameni care știu că nu e bine să ucizi dar nu au habar de perspectivă. Cred că acolo merg oamenii care n-au călcat niciodată într-un orfelinat de stat, oameni care n-au auzit de Cighid, oameni care nu știu ce înseamnă să mori de foame sau oameni care nu pricep că sunt femei care pur și simplu NU vor un copil și nu au instinct matern.

– De asemenea cred că că 99% din cei care apar la asemenea marșuri nu se implică în a face educație sexuală sau a ajuta mamele care doresc să aducă un copil pe lume dar vin dintr-o familie destrămată și nu își permit un bebeluș. Pentru ei e doar o crimă și atât. Doar că… viața reală are multe nuanțe de gri.

Copiii nu au ce căuta la asemena marșuri. Nu au informația necesară să filtreze singuri informația care le trece pe la urechi. De asemea nu realizează ce traumă e fie o sarcină nedorită, fie un avort.

– Cei care cred că pro-choice = pro-avort sunt niște ignoranți. Îi invit pe ei să crească pruncii care mor de foame pentru că niște mame la rândul lor muritoare de foame i-au adus pe lume. Sau să șteargă lacrimile unui copil persecutat de o mamă care nu l-a dorit. Sau să ia de pe stradă un copil lăsat într-o cutie de carton. Parcă nu e chiar așa simplu, nu?

Argumentul cu alte femei vor să facă și nu pot și altele pot și-i aruncă e invalid. Alea care nu pot să facă, pot să adopte. Legal. Nu trebuie să le oblige pe cele care pot să aducă pe lume copiii pe care nu-i pot doar pentru că-s funționale.

Așa cum spuneam, nu sunt pro avort. Dar vreau să am putere de decizie asupra corpului meu. Sunt informată și sunt educată. Nu am recurs niciodată la avort și sper din suflet să nu fiu vreodată în situația asta. Îmi doresc copii, dar la momentul potrivit.

Totuși, nu toate femeile sunt ca mine și unele o pățesc sau unele o caută cu lumânarea. Nici unora, nici altora nu le-aș lua dreptul la avort, dar le-aș oferi educație (în trecut am și făcut-o, ca voluntară).

Un copil nedorit suferă. Și un copil flămând la fel. România e departe de a fi o țară adoption-friendly așa că haideți să ne dedicăm informării. Să lăsăm religia și poveștile vânătorești cu crimele deoparte și să revenim cu picioarele pe pământ. O sarcină neplanificată poate avea ca rezultat un copil dorit și iubit, dar un copil nedorit râmâne un copil nedorit întotdeauna. Gândiți-vă la asta. Nu mai scriu nimic că am scris deja romane și mă aștept la fel de fel de reacții. Deși de zis mai sunt. Multe.

Comments

Oana • March 26, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. O Oană March 26, 2013 - 07:47 Reply

    Atunci când avortul e ultima soluție, da. Atunci când unul din parteneri (sau ambii) au impresia că trăiesc în cea mai bună din lumile posibile, vorba lui Voltaire, și ”uită” de contracepție, așa, în euforia momentului, nu. Mi se pare cea mai mare tâmpenie din lume să vrei să scapi de un copil doar pentru că ai fost suficient de tont/toantă să crezi că ”n-are nimic” dacă nu te protejezi. Și mi se face scârbă să văd că pentru unii avortul e un mijloc normal de contracepție. Unora le-ar trebui interzis dreptul de a reproduce.

    • Oana March 26, 2013 - 07:58 Reply

      Așa cum am zis, și mie mi se pare oribil să fie luat drept contracepție, de asta la noi, în România, trebuie insistat pe educație.
      Dar la chestia asta cu euforia momentului eu zic că e cu dus și întors. Ar putea fi o surpriză care să se transforme în ceva super fain, într-o familie SAU ar putea apărea un copil nedorit și neiubit, deci nefericit. Și eu zic că varianta a doua nu e ok. Cunosc pe cineva care se protejeaază cu mare atenție pentru că nu vrea copii, nu are instinct matern, nu vrea să-și complice viața etc. Dacă ar apărea o sarcină ar face avort pentru că efectiv nu dorește să fie mamă și nici n-ar vrea să aducă pe lume un copil neiubit (cu așa un părinte – pentru că își conștientizează felul de a gândi).

      • O Oană March 26, 2013 - 13:55 Reply

        Mă gândeam la puștanii de la ”16 and Pregnant” când am zis de ”euforia momentului”, sau de ăia de la ”Teen Mom”. Nu pot să zic că la ei nu era vorba de educație, ziceau unii că atunci când simțeau nevoia… BAM!… fără să le mai pese dacă au nevoie sau nu de contracepție, nu că n-ar fi știut că există.

        • Oana March 26, 2013 - 14:21 Reply

          Mda, imi povestea o prietena ca fix asa-i in State. Traiesc momentul si apoi cresc copilul, ca Dumnezeu l-a trimis.

  2. salmi March 26, 2013 - 08:21 Reply

    Eu iti impartasesc ideile, pe deplin. Nu am ce adauga la ce ai scris.

    • Oana March 26, 2013 - 09:39 Reply

      Merci, ma simt sprijinita oarecum, ca ma astept si la reactii negative.

      • salmi March 26, 2013 - 17:50 Reply

        Sunt convinsa, e un subiect controversat in intreaga lume. Eu am trecut print-un avort, acum mai bine de 20 de ani…ma gandesc si acum ce copil mare as fi avut. Sunetul chiuretei, aspiratorul si apoi sentimentul acela de gol si de neant ca ai pierdut ceva ce puteai sa ai…e cumplit. Eram tanara, la noi abia aparusera cabinetele de planning, era la 3 ani de la revolutie. Dar imediat dupa avort(ei, teoria aceea ca mie nu mi se poate intampla…) m-am dus la planning familiar si am inceput sa iau pastile. Mi-am promis ca inca un avort nu fac. Am tremurat ca as putea sa nu mai am copii, fusese prima sarcina…A fost tare greu sa trec peste, dar asta nu ma face contra avortului. Ci cred ca atunci cand e necesar, e necesar.

        • Oana March 26, 2013 - 22:14 Reply

          Salmi, multumesc ca esti asa de deschisa. Si exemplul tau dovedeste ca se poate face educatie si dupa ce exista deja un avort.

  3. roberts March 26, 2013 - 09:21 Reply

    perfect de acord cu tine. nu pricep si pace cum pot unele femei care nu-si doresc (alti) copii, sa dea nastere si apoi sa-si verse nervii si frustarile pe prunc. in egala masura, sunt atatea femei care si-ar dori copii si nu pot procrea. unde-i legea compensatiei? frumos post, felicitari!

    • Oana March 26, 2013 - 09:39 Reply

      Din pacate legea compensatiei nu functioneaza cum ar fi frumos sa functioneze. Merci, Roberts.

  4. roxana March 26, 2013 - 09:33 Reply

    Pentru o perioada nu foarte lunga am lucrat la o maternitate din Buc, Bucur se numea. Intamplarea a facut sa fiu pe sectia de intreruperi de sarcina la cerere. A fost o experienta pe care nu as mai repeta-o niciodata. In fiecare zi imi era rau, un rau fizic si psihic. In fiecare zi am cunoscut femei, de la 16 ani la 40-50, care veneau, plateau suma respectiva, si asteptau sa fie primite. Inaintea cabinetului propriu-zis, unde se petrece operatiunea, era un salon mare, cu multe paturi, unde stateau si asteptau sa le vina randul, sperand cu tot sufletul ca domnul doctor nu o sa zica “gata pentru azi, restul maine”. O singura femeie la primul avort am cunoscut. UNA SINGURA. Si care avea 16 ani. Restul aveau la activ pana la zeci. Nu le pasa. Nu insemna nimic pentru ele. Unele veneau la fiecare 3 luni acolo. Unele minteau in legatura cu varsta sarcinii, ziceau ca e mai mica, sa nu cumva sa le zica dr ca nu se mai poate. Am vazut femei simple, femei educate, femei de etnie, femei de toate felurile. Toate reactionau la fel. Dr le spunea despre preventie, despre cum “asta e ultima data cand te mai vad aici”, despre igiena sexuala, despre cabinetul de planning, despre psiholog, iar ele ziceau “da, da, stiu, asa o sa fac, promit”. Cabinetul de consiliere si informare era pe acelasi palier, usa in usa. Cate dintre ele ieseau de la noi si intrau acolo? NICI UNA…

    Le intrebam pe fiecare de ce sunt acolo. Toate ziceau ca “s-a intamplat”. Iar. Ca nu si-au dat seama. Ca nu au stiut. Ca au x copii acasa, unde x varia intre 2 si 7. Ca nu mai vor unul. Ca omul nu vrea sa foloseasca “plasticul” si ca au auzit ca pun astia in pastile cine stie ce si poti sa te otravesti si sa mori. Ca nevoia le-a impins.

    Pentru mine experienta asta a insemnat mult. A fost o experienta trista. Am tinut in mana furtunul aspiratorului. Cineva a avut “inspiratia” de a-l face transparent. Dr cu care am lucrat avea “curiozitati”, sa se uite sa vada ce scoate, si exprima din cand in cand ce vedea. Uneori aspiratorul se infunda, cand era “unul mare”, si trebuia sa ne oprim si sa il desfundam. Atunci ma rupeam in mii de bucati si nu mai puteam. La fel si cand auzeam sunetul chiuretei, racaitul ala metalic pe peretii uterului, la controlul final, cand trebuie sa te asiguri ca nu a mai ramas nimic in cavitate si ca racai suficient de mult ca sa faci iritatie, sa determini uterul sa se contracte, sa se stranga la loc…

    Da, sunt pro-avort in situatii ca un viol, un fat neviabil, o sarcina ce pune in pericol viata mamei, etc. Dar nu sunt pro-avort ca “drept al femeii de a decide asupra propriului corp”. Nu in Romania. Nu mizand pe educatie sexuala si pe buna-vointa. Dreptul femeii de a decide asupra propriului corp incepe de inaintea contactului sexual, incepe cu decizia protectiei, pilulelor, abstinentei, whatever. Nu cu decizia unui avort ca metoda contraceptiva, asa cum am vazut. Just my 2 cents.

    • Oana March 26, 2013 - 09:38 Reply

      Roxana, te inteleg de ce gandesti asa si iti respect opinia. Poate ca daca as fi lucrat in domeniu as fi avut o gandire diferita, in principiu parerile noastre depind de mediul din care provenim.
      Nici eu nu sustin avortul per se si mi se pare o chestie oribila (desi, asa cum am expus, tin la dreptul de decizie). Problema e ca educatia trebuie inceputa prin clasele mici si continuata. La nesfarsit. Dupa 5 avorturi e prea tarziu.
      Si asa cum spui tu ca ai avut de-a face cu femei care au facut avorturi, eu am avut de-a face ani buni cu copii abandonati. Nedoriti, neiubiti, nefericiti. De care nimeni nu era interesat. Care la 18 ani vor primi un sut in c.r si vor ramane si fara acoperis. Si din pacate si asta tot groaznic e.
      Sa nu crezi ca spun asta ca sa-ti spun parerea, doar ca sa intelegi si tu cum mi-am format eu opinia.

      • Alina March 26, 2013 - 23:23 Reply

        Femeile alea, daca nu ar face avort la medic, ar face prin alte mijloace. Problema e lipsa educatiei sexuale, nu faptul ca avortul e posibil in Romania.

        Subscriu 100% la articolul tau, Oana.

        • Oana March 27, 2013 - 06:56 Reply

          Alina, pai da, avem deja precendetul cu decretul si stim unde a dus.

  5. dojo March 26, 2013 - 10:01 Reply

    @Roxana, pana la urma mai bine ca ‘desteptele’ in cauza nu au facut copiii in cauza. Iti poti imagina ce mame de nota 10 sunt in general, daca nu sunt in stare sa-si asume MATUR conditia de femeie fertila.

    Si eu sunt de acord ca avortul trebuie sa fie legal, dar nu mijloc contraceptiv. Partea proasta este ca educatia sexuala in Romania tinde la zero, pentru ca e ‘rusine’ sa vorbesti de asa ceva. Asa ca sunt destule vite care ajung la 20-30 de ani si inca nu stiu cum functioneaza corpul lor. Si se culca si cu bizoni la fel de bine informati, care nu ‘suporta’ prezervativul si cred ca pastilele te otravesc (sau naiba stie ce prostii mai au in cap).

    Eu sunt pe ideea ca, decat un copil nedorit si cu o viata busita, mai bine un fat ‘aspirat’. Pentru ca nu apuca sa traiasca ani buni de mizerii si de traume. Pentru cei care considera orfelinatele ca o idee buna, recomand niste vizite, va vor iesi ideile pe nas in majoritatea cazurilor.

    Asa cum spui si tu, Oana, daca nu poti avea copil, adopta. Noi chiar intentionam sa ‘incercam’ lunile astea. Daca merge treaba, e OK. Daca nu, gasim sigur un copil care are nevoie de o familie iubitoare.

    Cat priveste marsurile in cauza … as mai spune niste chestii despre persoanele in cauza, dar mi-e ca-i jignesc. Fiecare cu cat il duce capul

    • Oana March 26, 2013 - 10:15 Reply

      Dojo, spor la treaba! :)

  6. cotos March 26, 2013 - 11:26 Reply

    Sustin avortul. In unele situatii chiar e necesara o astfel de interventie. Si vorbesc, din pacate, dintr-o experienta traita pe propria piele. Nu a fost placut sa recurgem la asa ceva, insa am fost nevoiti de circumstante. :(

    • Oana March 26, 2013 - 11:30 Reply

      Cotos, imi pare rau ca a trebuit sa treceti prin asa ceva.

  7. Savoir Faire March 26, 2013 - 16:19 Reply

    Eu tind mai mult spre acceptarea avortului decat spre negarea si combaterea lui (nu stau sa mai mentionez tot tacamul de circumstante pentru ca presupun ca majoritatea avem idee de ele).
    As vrea in schimb sa focaliz atentia asupra unui aspect care de multe ori este mascat si marginalizat, egoismul din spatele acestei alegeri.
    Multi oameni spun ca refuza avortul din cauza durerii provocate copilului si din cauza chestiunilor etice si morale in joc.
    Dar in loc sa se arunce la inaintare argumentul legat de durerea copilului, nu ar fi corect sa recunosti ca tu femeie sau tu cuplu refuzi avortul ca sa iti protejezi propria ta constiinta?
    Argumentul cu durerea fetusului exista, dar factorul principal in “joc” este constiinta parintilor(relativ formata, deci cu un relevant grad de capabilitate si maturitate).
    No bine, dar acest factor este marginalizat la scara mare ca sa poata onorabilii sa faca pe moralistii.
    De ce sa recunosti ca refuzi avortul (si) ca sa iti protejezi constiinta din egoism, cand poti foarte bine sa arunci in “joc” argumente secundare si sa faci pe moralistul/a 😛 (emoticonul nu isi are rostul, dar fie)

    • Oana March 26, 2013 - 17:03 Reply

      Cred ca e vorba de un complex de motive la fiecare alegere.

  8. Diana March 26, 2013 - 17:30 Reply

    Ai scris un articol foarte bun si echilibrat care intamplator reflecta exact parerea mea.
    Doar ca teoria nu se potriveste intotdeauna cu practica si nuantele sunt mult mai multe de atat si situatia este mult mai dificila decat pare din afara.
    Eu as zice insa ca solutia exista dar nu-si bate nimeni capul cu ea…medicii ar trebui sa fie obligati sa recomande consiliere psihologica inainte de avort si nu dupa – consiliere psihologica reala, nu bazaconii, preoti si prejudecati stupide.
    Indiferent de situatie si de motivele din spatele unui avort – femeile ar beneficia de pe urma unei astfel de recomandari. Dar cine sa le-o faca daca medicul nu da doi bani, daca societatea nu da doi bani?!

    • Oana March 26, 2013 - 22:10 Reply

      Diana, is constienta si eu ca ar fi necesara consilierea. Dar fondurile se cam duc intotdeauna pe chesii ”importante” gen trotuare si alte minuni. :(

  9. Mihaela Alexandrescu March 26, 2013 - 22:32 Reply

    Si eu am vrut sa scriu despre asta dupa ce-am vazut stirea cu minunatul mars impotriva avortului. Dar m-am abtinut si bine am facut. Nu mi-ar fi iesit asa bine cum ti-a iesit tie. Ai exprimat exact ce cred si simt si eu.

    As mai adauga doar ca se pare ca unele participante il numeau si marsul impotriva – ATENTIE -contraceptiei. Deci si contraceptia este crima. Stiati asta? Suntem toate niste mici criminale doar fiindca nu nastem cate un copil chinuit din 9 in 9 luni.

    Avortul e crima? Crima e sa aduci pe lume un copil care o sa moara de foame sau de frig. Sau sa-l aduci pe lume ca sa-l omori dupa aia in bataie sau sa-l abuzezi sau sa-l arunci la container sau sa-l lasi sa putrezească spitale si orfelinate fara sa se uite nimeni la el. Asta e crima, nu avortul sau contraceptia. Dar cate nu sunt mintile inguste care nu pot si nu vor sa vada realitatea. Nu stiu decat sa faca panouri cu ecografii cu “mama nu ma omori”. Mi se pare de-a dreptul jenant. Militezi si habar nu ai pentru ce militezi. “Pentru viata”. Pentru viata cui le-as mai intreba. Sau pentru ce fel de viata.

    • Oana March 26, 2013 - 23:15 Reply

      Sincer ma asteptam si eu azi la reactii pe aici in care sa mi se zica de anticonceptionale, ca si ele ucid. Ma bucur ca nu mi-a trantit nimeni asa ceva, ca-mi urca brusc tensiunea. Chestiile cu ”mama nu ma omori” nu le stiu, dar am vazut mini-sicriele din carton si copiii participanti, dar nu mai zic nimic. Si asa imi sopteste ”in casca” prietenul meu ca is prea blanda in exprimare.

  10. ch3815h March 26, 2013 - 22:42 Reply

    iata cu primavara care se lasa asteptata o nominalizare. :)
    http://ch3815h.wordpress.com/2013/03/26/5993/

    • Oana March 26, 2013 - 23:13 Reply

      Multumesc!

  11. Roscata March 26, 2013 - 23:54 Reply

    Total de acord cu tine!

  12. Ianošević Đoka March 27, 2013 - 09:55 Reply

    Buna Oana,
    Am citit toate comentariile si nu am inteles un lucru. Toti spuneau ca este mai bine sa faci avort decat sa nasti un copil intr-o lume unde sa moara de foame, sau sa fie batut de parinti. Nu inteleg, de ce sa moara de foame, de ce sa fie batut? Problema avortului se pune doar in cazul oamenilor fara adapost, sau in cazul familiilor cu probleme financiare sau de alta natura? Eu cunosc doamne/cupluri cu situatii financiare foarte bune, cu o conduita morala impecabila care au decis sa recurga la avort (sarcina 2 luni, de exemplu) pentru ca au considerat ca nu sunt inca pregatiti pentru un copil. Asta inseamana libertatea de a decide?
    Eu am o fetita si mi-as da viata pentru ea, iar daca ar fi sa fie inca un copil pe drum nu m-as gandi sa ,,scap de el,, ci m-as gandi cum sa muncesc mai mult, cum sa realizez mai multe ca sa-i ofer tot ce va avea nevoie.
    Haideti sa ne gandim mai bine, pe cine scutim de fapt prin avort? Pe copil de a veni pe o lume ,,busita,, sau pe noi de o responsabilitate??

    • Oana March 27, 2013 - 10:10 Reply

      Pai toti care spun se refera la copii care vin pe lume in familii muritoare de foame (in care de multe ori parintii nu muncesc, beau si au cate 7-8-9 copii la care le beau alocatiile), nu in familii care isi doresc copii.
      Cat despre cei care au bani dar nu sunt pregatiti si totusi se trezesc cu sarcini, eu i-as numi needucati. Da, e libertate de a decide, oricat de urat ar fi. NU-s nici eu de acord si nu sustin deciziile de genul asta, dar le respect. Ceea ce nu respect e lipsa de educatie si evitarea contraceptiei.
      Ti-am vazut fetita in poze, felicitari! :)
      Tu te gandesti logic, daca ar mai veni unul, ai munci mai mult, dar crezi ca un parinte alcoolic cu inca 8 copii la care le da paine uscata gandeste ca tine?
      Copiii sunt intr-adevar o responsabilitate, dar trebuie asumata. Cand vin pe lume, responsabilitatea asta abia atunci incepe.

  13. Ileana March 27, 2013 - 13:39 Reply

    Nu sunt deloc de acord cu articolul pe care l-ai scris.
    Daca nu altceva, ce am vazut la ecograf cand mi-am vazut copilul nu ma lasa sa cred ca sarcina nu e viata. La 6 saptamani am vazut inima batand. Cred ca multe din femeile care fac avort, daca ar vedea la ecograf ce se intampla nu ar mai face la fel de usor o intrerupere de sarcina.
    Putem sa ne dam cu parerea cat vrem si sa pledam pentru liberatate de tot felul, daca mamele noastre apelau la aceast “drept”, nu mai vorbeam acuma nici una. Si nici una nu cred ca a stat linistita tot timpul ca noi vom ajunge bine si ca vom avea tot ce si-au dorit pentru noi in viata.
    Nimeni nu poate sa imi spuna la ce scoala va merge copilul meu nenascut sau al altuia, ce ii va place sa faca si ce nu, nici ce va ajunge in viata. Sunt copii crescuti in familii cu venituri bune care ajung rau si copii care traiesc groaznic (dupa standardele mele) si reusesc sa traiasca mai cu folos decat multi altii. Deci si motivul asta de a face avort mi se pare nefondat. Viata nu o dau oamenii, ci Dumnezeu.
    Pare usor sa ne scapam de responsabilitati, dar daca am fost destul de capabili si de “oameni mari” sa fie vorba de o sarcina, ar trebui sa avem obligatia sa ne asumam consecintele faptelor si deciziilor noastre.

    • Oana March 27, 2013 - 13:44 Reply

      Ileana, iti respect parerea, dar nu mi-o schimb pe a mea.

  14. Andra March 27, 2013 - 20:57 Reply

    Oana… eu nu pot sa-ti spun acum decat parerea mea: eu una nu as putea face niciodata avort in conditiile in care bebele ar fi perfect normal pentru ca m-as simti criminala. cred ca as prefera sa imi risc eu viata daca ar fi cazul decat sa fac avort. si chiar nu le inteleg pe femeile pentru care avortul e principala metoda contraceptiva. mi se pare ca pur si simplu nu au constinta

    • Oana March 27, 2013 - 21:02 Reply

      Nu au. Si nici educatie.

  15. Alin Ropan April 8, 2013 - 15:55 Reply

    Romania e plina de cre(s)tini care cred in prietenul lor imaginar cu barba, de aceea exista astfel de idei.

    Daca ar fii sa ne luam dupa logica asta, eu ar trebui sa fiu executat la zid pentru ca am facut la*a in WC, si mi-am trimis la canalizare milioane de potentiali copii ?! Hai ma, fiti seriosi, suntem tineri, noi nu suntem retardati mintal ca batranii, nu credem in baliverne ! Sau…?

Leave a Reply