Oana Kovacs

adopta-un-caine-nu-il-cumpara
17

Cumpărăm sau adoptăm?

Când vine vorba de pui de animale, parcă toți ne topim, exact cum vă spuneam și mai devreme. Și dacă tot e subiectul deschis, am decis că e bine să abordez și problema expusă în titlu și să-mi spun punctul meu de vedere personal, că de aia scriu pe blogul meu propriu și nu pentru un ziar.

Eu nu sunt o simpatizantă a pet-shop-urilor. There it is! Am zis-o clar! Am auzit, informație neverificată, că animalele din pet-shop-uri sunt destul de bolnave și de prost îngrijite. Indiferent dacă asta e adevărat sau nu, sincer cred că  angajații nu prea au timp de animăluțele alea. Ei sunt plătiți ca să lucreze, nu să le smotocească. În plus, oamenii de acolo lucrează maxim 12 ore pe zi, în rest cățeii sau pisicile stau fără companie și indiferent că se simt rău, că li s-a terminat mâncarea, că le este frig sau că se lovesc nimeni nu observă imediat. Ca să nu mai zic că stau închiși în spații mici și strâmte, de multe ori puși într-un geam ca să impresioneze, ca niște cerșetori care-și expun cu nerușinare nou-născuții ca să impresioneze până la lacrimi pentru bani.

Da, știu și realizez că argumentul meu se bazează pe milă față de animăluțele comercializate în magazine și nu pe informații clare, dar oricum stă situația rămân în echipa adversă.

Eu sunt pro adopție. Sunt atâtea organizații care iau sub aripa lor animale abandonate că nu e greu de găsit un suflețel necăjit cu nevoie mare de casă și dragoste multă de dat (în Timișoara e Pet Hope de care am auzit de extrem de multe ori – știu că-s tare implicați și dedicați). Mai mult, animale se pot lua direct de pe stradă și duce la veterinar pentru deparazitare și tratament, în caz că au probleme de sănătate. În plus, sunt și oameni care au pui de la animalele lor și îi oferă gratis celor care-și doresc.

Ideea-i că adopția oferă o șansă frumoasă unui animal care are nevoie de o casă și dragoste. Nu se cer bani sau bunuri în schimbul lor, ceea ce mi se pare foarte frumos, având în vedere că animalele pe care le creștem ne devin prietene. Și nu ne cumpărăm prietenii în mod normal, nu?

Dorința mea e să adopt un cățel cândva. Nu îmi doresc unul cumpărat, nu visez o rasă anume. Tot ce-mi doresc eu e să iau acasă un câine pe care să-l cresc și care să fie al meu, al nostru. Să stau bot în bot cu el. Să se joace cu mine. Să-mi fie alături. Să-mi permită să-l smotocesc și să-i cumpăr bunătăți. Să se uite la mine și să facă puppy eyes și să pic ca fraiera. Vreau un câine de când mă știu. Nu-l vreau cadou, vreau să-l găsesc eu, să-l văd și să știu că-i al meu.

Cred că v-ați lămurit cu ideile mele. Îs curioasă dacă sunteți de acord sau dimpotrivă. Ideea de a scrie despre asta mi-a venit de la Claudiu, care a scris pe Facebook că se pregătește să save a life.

P.S. După ce am terminat postarea și am căutat poză am descoperit una potrivită perfect convingerilor mele:

adopta-un-caine-nu-il-cumparasursă foto

Comments

Oana • March 7, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. cojia March 7, 2013 - 12:53 Reply

    ioi…. da, intr-adevar sunt chinuite animalele din pet-shop-uri. nu stiu cum am ajuns sa fiu la mall intr-o seara la ora inchiderii si in drum spre parcare, am trecut pe langa un pet shop. cateii din vitrina erau lasati liberi in magazin, si in timp ce vanzatoarea inchidea usa, cateii vroiau sa iasa, iar ea ii impingea cu piciorul inapoi in magazin, sa ramana singuri in intuneric :(

    • Oana March 7, 2013 - 13:35 Reply

      Off, saracii de ei. :(

  2. alaxandra March 7, 2013 - 13:00 Reply

    Total de acord cu ideile tale.

    Animalele din pet-shopuri de multe ori sunt si bunuri de larg consum, si sunt “produse” ca atare: de mame care sunt fortate la gestatii succesive, care nu au timp sa isi refaca organismele, sistem imunitar varza, etc.

    Sunt si proprietari de animale care isi inmultesc animalele cu cap SI cu inima, dar sunt putini.

    In pet-shopuri si pisicile si cainii si restul animalelor sunt stressate de galagie, lumina, curent si tone de oameni care le bat in geam:
    Am vazut urechi murdare, burtici umflate (nu e normal!, asta inseamna viermisori), ochi infectati. Si asta in pet-shopuri “de calibru”. Mai mult, angajatii de pet-shop nu stiu sa se poarte cu animalele: trosc, pleosc, bum!
    Sunt tratate ca saci de cartofi sau ca obiecte de inventar: Moare? E scazut din gestiune si gata. Si fac la fel cu ele indiferent ca sunt: mamifere, pasari, reptile sau pesti. Trist si revoltator.

    Ce nu am vazut in articolul tau este insa altceva: de ce sa cumperi un catelus/pisicutza (un pui), cand poti adopta un animal deja crescut (adult) care are mai putine sanse sa fie adoptat?

    E deja educat (orele de iesit afara sunt mobile), inteligent si are muuuuulte de oferit. Sunt cazuri in care cresterea si educarea unui animal de casa pot fi un proces care sa te razgandeasca de la adoptie. Luand un prieten gata matur langa tine sari direct la “partea cea mai buna”. 😀

    • Oana March 7, 2013 - 13:37 Reply

      alaxandra, total de acord cu tine. Sa stii ca m-am gandit si la animalele mature, dar tare mi-e teama ca intai trebuie deschise mintile pur si simplu spre ideea de adoptie si apoi incet-incet ”push-uite” si celelalte animalute, nu doar puii.

  3. Micaela March 7, 2013 - 13:35 Reply

    Subscriu la ce spui, toti cateii si pisicile pe care i-am avut si ii avem “au venit” ei la noi.Chiar unul din minunatii motanei care ne-a tinut companie timp de 6 ani (a plecat dintre noi din pacate acum 2 ani)a poposit la noi in casa venind pe geam, cu toate ca era un ghem mic iar noi la vremea aceea locuiam la etajul 1. Descoperise el vita de vie a vecinului si a strabatut 2 balcoane pina la noi unde a sarit tacticos pe geam inauntru. :)

    • Oana March 7, 2013 - 13:38 Reply

      Ce poveste frumoasa! A avut noroc ca a dat de voi.

      • Micaela March 7, 2013 - 21:31 Reply

        Norocosii am fost noi, deoarece acel motan a fost o permanenta incintare, un tip discret si totusi sugubat de felul lui,Bosco ne-a bucurat sufletele.

  4. Andra March 7, 2013 - 18:06 Reply

    Eu una am cumparat doar hamsteri si 2 broaste testoase, dar un catel nu as cumpara. Toti cateii pe care i-am avut (si care au vietuit sau vietuiesc la Salas) i-am primit de la cineva, iar in cazul lui Azorica, pe el l-am gasit si l-am salvat noi pt ca era lovit de un om rau si a trebuit sa il ingrijim ca sa se faca bine.

    • Oana March 7, 2013 - 20:03 Reply

      Acuma sa stii ca oricum broaste testoase comunitare repede nu cred ca vom avea :)).

  5. olivia March 7, 2013 - 18:07 Reply

    Imi place la nebunie subiectul “catei”, as putea vorbi o zi intreaga despre asta. Si eu mi-am dorit unul foarte mult, iar, de cand o am pe Contesa, nu mai concep viata fara catel. Nu stiu daca o sa adopt sau nu in viitor pentru ca am niste rase preferate si as vrea cate un exemplar din fiecare. Dar, cine stie, poate o sa ma aleaga si pe mine un catelus plouat in strada si atunci nu o sa am de ales. :)))

    • Oana March 7, 2013 - 20:04 Reply

      Poate o sa se uite unul cu puppy eyes intr-o zi la tine si nu o sa rezisti. Noi avem un prieten cu mai multi catei, toti luati asa. 😀

  6. Savoir Faire March 7, 2013 - 21:57 Reply

    tind spre adoptie, dar oamenii sunt egoisti in ceea ce priveste animalele.

    • Oana March 7, 2013 - 22:10 Reply

      Ma bucur ca tinzi spre adoptie.

  7. Aniela Deby March 8, 2013 - 04:43 Reply

    Eu mi-am dorit un cățel de când mă știu. Și mi-am cumpărat unul. Sunt de acord cu ideile tale, dar în locul tău decât să aștept mai bine mi l-aș cumpăra:D

    • Oana March 8, 2013 - 07:46 Reply

      Aniela, eu aș avea de unde să ”fac rost” de câine imediat, dar nu am unde să îl țin acum.

      • Aniela Deby March 16, 2013 - 04:49 Reply

        Off..off:P Tu draga mea eu îmi țin în apartament și câinele și pisica:)))

        • Oana March 16, 2013 - 15:06 Reply

          Eu stau in chirie. Bine, nu asta ii cel mai mare bai. Ci ca lucrez mult si departe si stau foarte putin acasa…

Leave a Reply