Oana Kovacs

dialog-cu-mama-povesti-triste
27

Cum se dau veștile

dialog-cu-mama-povesti-triste

sursă foto

S-ar putea să vă mai fi povestit despre asta, dar nu pot să nu revin (în caz că revin) asupra subiectului… maică-mea și modul ei de a da vești și de a povesti noutăți. Ea-i tare sensibilă, vrea să ajute pe toată lumea, să salveze planeta, din-astea, că na, trebuia să semăn și eu cu cineva. Și de fiecare dată când află câte ceva sau descoperă ea tot felul de chestii simte nevoia să împărtășească și cu mine (v-am mai zis că am față de om de încredere, da?).

Și așa ajungem la niște dialoguri tragi-comico-înduioșătoare:

– Mama, mâine cred că vin să mânc cu voi.

– Păi cum așa?

– Alex merge la schi și eu rămân în oraș.

– Da? Hai să-ți povestesc ceva: nepotul unei colege de-a unei  prietene a vecinei lu’ bunică-ta o fost la schi.

– Urmează ceva trist?

– Nu, dragă, lasă-mă să-ți zic!

– Bine.

– O fost la schi și și-o rupt piciorul. Și săracul îi amărât și acuma e-n concediu fără plată și nu are bani nici să-și întrețină familia, îți dai tu seama???

– Mi-ai zis că NU îi ceva trist!

– Ei, am vrut numai să-ți zic câte se-ntâmplă.

Sau… cu animale. După ce că fiică-sa îi o sensibilă care plânge la filme în care mor câini și suferă și bocește și-și pune întrebări, ea pune sare pe rană, bagă un cuțit acolo și învârte.

– Oana, să vezi ce am văzut azi…

– Ce? E ceva trist? Dacă da, nu vreau să aud că tot o să mă gândesc încontinuu la aia.

– Mmmmmnnnnnnuuuu… (și nu se uită în ochii mei!) Era un cățel care s-a ținut după mine când am venit de la lucru. Și șchiopăta…

– Nuuuuuuuuuu, te rog eu, nuuuuuuuuu, nu-mi mai povesti.

– Și… și… părea așa mort de foame (aproape că-i dau lacrimile; la maică-mea, nu la câine). Și nici nu vedea cu un ochi. Și avea blana plină de scaieți.

– Ai zis că nu e ceva triiiiiiiiiiiist!!!

– N-am putut să țin pentru mine.

Cum o educ? :)

Să nu credeți că-s o insensibilă, mă implic să ajut oameni, animale și alte cele, dar prefer să o fac fără să aflu detaliile suferințelor pentru că dacă le știu, mă gândesc obsesiv la ele și sufăr pentru că știu că nu pot ajuta prea mult.

Comments

Oana • January 21, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Savoir Faire January 21, 2013 - 07:48 Reply

    nu e usor sa schimbi mentalitatea unui om dupa o anumita varsta.
    Incearca sa nu o bagi in seama si se va resemna.
    Ori te faci ca o asculti, dar in realitate te gandesti la chestii mai serioase.
    Daca nu merge si nu merge, o sa trebuiasca sa o bruschezi cu niste raspunsuri dure, ceva de baiat rau, ceva de gen:dear mother, ma doare la asshole de cainele tau, etc.

    • Oana January 21, 2013 - 08:01 Reply

      Nu te supara, dar ai luat MULT prea in serios o postare pe care eu o vroiam amuzanta :).

      • andrei January 21, 2013 - 09:15 Reply

        Buna dimineata Oana, a luat el postarea in serios dar credema ca sunt multi care sunt efectiv presati cu genu asta de anunturi si grija de bine. E amuzant chiar foarte nu zic nu dar dupa n repetitii deja de iau caldurile mai ales la anumite faze.
        Ca sa iti raspund – nu poti sa o educi nu ai nici o sansa cat de mica , poti sa nu o bagi in seama si sa privesti cum paianjenu din coltu camerei devoreaza sadic o musca in calduri sau sa “insecezi” un atac de panica sa o sa o sperie de nu ii mai trebuie in veci sa iti zica dastea.Ps vezi cat fortezi nota sa nu fie la tine scena si la ia infart pe bune 😀 O zi faina si multumim pentru postare eu unu am ras cu spume :)

        • Oana January 21, 2013 - 09:41 Reply

          Mai baieti, eu nu vreau sa o jignesc pe mama mea si sa vorbesc urat cu ea… 😉

      • Savoir Faire January 21, 2013 - 17:35 Reply

        greseala mea.
        Expresia cu educarea m-a facut sa cred ca e ceva mai serios.

        • Oana January 21, 2013 - 21:55 Reply

          Era si aia o gluma. Adica fazele astea dintre noi is tragi-comice, dar is alea noastre, is unice si tin la ele :).

    • andrei January 21, 2013 - 09:10 Reply

      =)))) e de nota 25+++++ fraza zilei ” gen:dear mother, ma doare la asshole de cainele tau” bravo

      • Oana January 21, 2013 - 09:27 Reply

        Nope, ca nu ma doare acolo… Eu is genul care sufar pentru cainele ala :P.

  2. Anne January 21, 2013 - 13:54 Reply

    Vai, ce-am mai râs!!! Chiar ai fost amuzantă, zău! Daaaaaaar … n-am nici un sfat, fin’că la mine nu e cazul: poveştile pe care le aud se anunţă dinainte a fi vesele sau triste, deşi presupun că eu fac la fel ca mama ta. 😀 : am nişte instorioare cu animăluţe, de plâng eu când le spun…

    • Oana January 21, 2013 - 15:58 Reply

      Nu vreau sa le stiu :D.

  3. O Oană January 21, 2013 - 17:18 Reply

    Poza îmi aduce aminte de diverse scene în care încerc să-i zic doctorului ce mă doare și mama știe mai bine :))

    • Oana January 21, 2013 - 21:55 Reply

      Vai… si maica-mea, dar ea se autodiagnosticheaza :))).

  4. Iulia Nanescu January 21, 2013 - 18:07 Reply

    E un semn bun cand stau singura in camera, cu laptopul in brate, deschid blogul tau si incep de rad de una singura.

    Concluzia mea e una singura si o stii deja: ai o mama super tare!

    • andrei January 21, 2013 - 18:26 Reply

      E contagioasa Oana , are putere asta asupra oamenilor :)))

    • Oana January 21, 2013 - 21:56 Reply

      Trebuie sa ii zic si ei asta :).
      Poate ii printez postarea :D.

  5. Anuska January 21, 2013 - 18:18 Reply

    Ce simpatica e mama ta! Si a mea are momente de genul :))

    • Oana January 21, 2013 - 21:56 Reply

      Merci, Anuska, si welcome!

  6. olivia January 21, 2013 - 19:00 Reply

    :)))faina povestioara, imi aduce aminte de bunica-miu care imi spunea sa nu umblu noaptea pe strazi ca se intampla atatea…:)))

    • Oana January 21, 2013 - 21:57 Reply

      Pai iti dai seama ca imi spune si sa am grija cand trec strada :)).

  7. Andra January 21, 2013 - 20:27 Reply

    =)) :)) si mami mai imi impartaseste chestii triste… chiar daca eu ii spun ca prefer sa nu stiu. nush ce e cu mamele astea :))

    • Oana January 21, 2013 - 21:57 Reply

      Clar, e o chestie de mamă :D.

  8. MD liniuta C January 21, 2013 - 21:56 Reply

    :)

  9. vienela January 22, 2013 - 08:56 Reply

    Cred ca seman destul de bine cu mama ta. Cam asa fac si eu cu baiatul meu. Si chiar daca uneori pare exasperat de insistenta cu care incerc sa ii povestesc ceva, ma asculta pana la final, iar mai tarziu ne amuzam impreuna… :))

    • Oana January 22, 2013 - 13:54 Reply

      Deduc ca va intelegeti bine :).

  10. Când ceilalți te consideră un nimic | Oana Kovacs
  11. roberts November 29, 2013 - 10:56 Reply

    si maicamia e din acelasi club ca mama ta:) nu stiu cum se face, dar se implica emotional in tot felul de chestii, pune suflet, sufera pentru supararile si tristetile altora….

    • Oana November 29, 2013 - 11:23 Reply

      Vaaaiii, si iti povesteste si tie, asa-i? Pe mine ma dispera. Si vad ca seman cu ea totusi. :))

Leave a Reply