Oana Kovacs

9

Cum sa il dresezi din fasa

Asa-mi trebe, cand is curioasa si plictisita in acelasi timp intru pe diverse bloguri cu diverse teme unde stiu ca o sa ma enervez/amuz si o sa ma minunez de ce le da altora prin cap.
Asa ca astazi am intrat pe un blog unde o mamica dadea sfaturi de educare a copilului, gen:
– ii dai cate o jucarie cu care sa se joace, pe restul le ti sub cheie (la propriu, zicea ca i le tine inchise);
– nu are voie sa stea decat in camera lui copilul;
– nu are voie sa manance decat la orele fixe de masa, fara alte gustari intre mese, ca sa nu faca firmituri si dezordine in casa;
– nu au voie sa umble in dulapuri ca sa nu scoata nimic si sa deranjeze ordinea :D;
– are cateva randuri de haine pe care sa le poarte, restul sunt de ocazie, ca sa nu le strice;
– jucaria cu care se joaca nu are are voie sa iasa din camera copilului, guess why? Ca sa nu faca dezordine!
Mama in cauza are un copil de aproximativ 4-5 ani.
Ar mai fi chestii de zis, dar ma abtin. Eu n-am copii si poate nu e cazul sa imi dau cu parerea asa hotarat si sa bat eu cu pumnu-n masa, dar cel putin asa gandesc acuma, nu ar fi bine pentru copil sa ii lase mai multe libertate, sa ii insufle curaj, sa ii dea aripi sa cerceteze si sa vada ce e cu lumea din jurul lui? Chiar si Omo crede ca murdarirea este buna :)).
Pe mine m-au tinut mama-mea si bunica-mea cam din scurt cu o gramada de “nu e voie” si la 6 ani eram copilul care stateam unde ma puneai si nu ziceam NIMIC. Si ele inca se mandresc cu asta. Mie mi-e rusine si ele se mandresc, nimic mai trist. Am fost cam fara personalitate pana sa merg la scoala, ca o papusa care nu atinge nimic si nu-si strica hainele. Sper sa nu ajung si eu sa fac asa cu copii mei, ca o sa consider ca am dat gres ca parinte. 
P.S. Desi nu-s genul de femeie la care ii plac copiii si nu ma inghesui eu la a avea unul de al meu, multe chestii pe care unele mame le fac ma enerveaza si ma indigneaza, deci sigur va mai urma! 🙂 

Comments

Oana • May 5, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Sălcudean Oana May 5, 2011 - 05:00 Reply

    Asta e la polul opus cu mamele care îşi lasă odraslele să facă toooot ce vor! Mă enervează la culme să văd copii făcând ca turbaţi pe stradă (şi nu numai) şi mame cărora li se pare drăguţ că pruncul are "personalitate" :))

  2. Bibliophile May 5, 2011 - 05:25 Reply

    Vai vai, asa-mi faceau si mie, aveam o gramada de restrictii. Cand ieseam afara aveam voie sa stau doar prin fata blocului [ceea ce, intr-un fel, e logic], bunica-mea ma pandea pe sub perdeaua balconului crezand ca nu o vad, dar cum naiba sa n-o vad daca avea un capot de alta culoare decat alba!? Cu jucariile tot asa, aveam un colt de camera, nu o camera, dar tot le imprastiam, oricat scandal iesea. Nu aveam voie sa chem nici o fata in vizita, mai ales cand ai mei nu erau acasa, iar in restul timpului trebuia sa fi facut o curatenie impecabila inainte de a invita pe cineva – daca nu-mi statea in fire sa fac ordine, eu fiind o dezordonata de prima clasa, ajungeam sa nu primesc nici o vizita. Nu aveam voie sa doarma nici o fata la mine, "da ce, ea n-are casa?". Si cu toate astea am avut chiar prea multa personalitate :))…mi-am mai domolit-o in anii recenti, altfel as fi ramas tot la fel de prietenoasa si exuberanta ca cea care-si imprumuta, ingenuu, papusile copiilor de afara, fara sa banuiasca faptul ca puteau sa nu i le mai dea inapoi. 🙂

  3. Gerhald May 5, 2011 - 05:32 Reply

    Asta da mama comunista!

  4. Oana May 5, 2011 - 08:21 Reply

    Oana, exact asta-i problema, ca mamele de genul asta is fix pe dos fata de alea care lasa pruncii sa faca ce vor muschii lor.
    Bi, maica-mea inca are obsesia ordinii si inca isi doreste sa traiasca intr-o farmacie si inca ne certam on a regular basis pe subiect :D.
    Gerhald, buna de trimis la Guantanamo chiar :)).

  5. salmi May 5, 2011 - 14:21 Reply

    OMG! Da, nu sunt bune extremele, eu sunt mereu adepta cailor de mijloc, inclusiv in educarea copiilor…

  6. Andra May 5, 2011 - 17:21 Reply

    Eu nu pot decat sa-i multumesc mamei mele pentru cum m-a crescut, dar mai ales pentru ca m-a dus la mare an dupa an :X:X:X.
    totusi, in materie de mame, am o prietena care chiar nu are stres, isi lasa copiii sa faca o gramada de chestii, da nu sa i se urce in cap. e combinatia perfecta.
    oricum eu stiu ca o sa fiu o mama supra-protectiva, deci vai de copiii mei 😀

  7. Oana May 5, 2011 - 18:59 Reply

    Salmi, si eu cred in echilibru. In apartamentul de sub al nostru am copilul de la polul opus. Urla non stop.
    Andra, dar daca tu ai o relatie super faina cu mama ta, nu vrei sa preiei modelul ei de parenting?

  8. Miştotică May 6, 2011 - 15:42 Reply

    O mătuşă de-a mea şi-a crescut copiii cu rigurozitatea unui maior în armata română. Şi au ieşit bine amândoi "de sub regim".

  9. Oana May 6, 2011 - 19:44 Reply

    Mistotica, nu neg ca sunt copii care ies bine de sub tot felul de regimuri, dar eu tot cred ca varianta aia buna ii sa ii cresti echilibrat.

Leave a Reply to Oana Cancel reply