Oana Kovacs

6

Cum NU am invatat eu limba franceza

Nu stiu daca mi-am dorit dintotdeauna sa o invat. Ba nu, in timp ce scriam mi-am dat seama ca eu vroiam sa invat germana si ca la germana era profa Yvette (nume pe care il consideram atunci german pentru ca ea era nemtoaica si apoi am crezut ca e maghiar pentru ca am cunoscut o Yvette unguroaica – pana m-a trezit o prietena la realitate si mi-a zis ca e francez) in clasa a 5-a si ca era tanara si simpatica si stia sa se ocupe fain de noi. Doar ca in prima zi din a 6-a am avut surpriza sa aflam ca am optat degeaba pentru germana, ca tot la franceza am ajuns si cu handicap de 1 an fata de cei care au ales-o din start. Nu-i nimic, profa era si ea de treaba – ne aducea imagini, vorbea frumos, bland, totul ok. Pana in a 7-a cand am avut surpriza sa se prezinte alta la ora – cu ea am invatat gramatica – multa si robotzeshe – adica stiam sa conjug o gramada de verbe (si totusi singurul ramas in mintea mea este “manger” – oare ce spune asta despre mine? :))) si am invatat cum sa bati campii cu gratie (a fost un exemplu pentru mine care o comit des) trecand rapid prin N subiecte fara nicio legatura – gen fiu destept-polonic-vrei sa fii miliardar? Mie mi-a placut de ea chiar si asa, dar nu e ea the cherry on top!

The cherry on top a inceput odata cu “Francais d’affaires” – totul parea ok pana cand profa ne-a spus ca e o femeie pasionala – careia ii place sa faca dragoste (nimic rau in asta, dar puteam sa traiesc foarte bine fara sa aud asta de la ea). Si femeia pasionala mi-a gasit un nick-name (ma rog, a bunch of them) – lumina divina, crema scolii, lumina din intuneric etc – get the point pentru ca am luat si eu un amarat de premiu special la olimpiada judeteana de romana. Asta nu e tot :)). Era convinsa ca o sa ajung la olimpiada de romana pe univers si o sa iau locul 1! And the beat goes on… domnisoara (imi pot inchipui putinii mei cititori mustacind) avea o deosebita placere de a imbina stilul elegant cu cel sport – pentru ca un taior nu poate fi scos in evidenta decat de niste adidasi, nu-i asa? Sau – bluza tricotata cu gaurele + fusta descheiata :)) (less is more…). Nu are rost sa discut de ce ea era asa o trend setterita, important nu e stilul vestimentar ci intelepciunea de care a dat dovada in 4 ani de zile :). As putea sa o transform in eroina de roman, and that’s not all…

The cherry on top of the cherry from the top – in clasa a 12-a aveam in clasa o… gaura in parchet. O gaura in parchet ca oricare alta gaura in parchet, facuta de o turma de adolescenti pusi pe fapte mari bazate pe idei mici. Si intr-o zi la ora de franceza a venit si intrebarea magica: “Stiti voi ce este in aceasta gaura?” Noi… ne-am dat coate si am facut pe prostii ca stiam ca urmeaza un raspuns genial si evident nu s-a lasat mult asteptat – “Sub parchet sunt spiridusi care fac sex!”, propozitie care ilustreaza perfect sintagma “a nu-ti crede urechilor” in contextul dat. Propozitie… urmata de o intreaga argumentare extrem de (i)logica despre interdictia de a merge noaptea cand e luna plina, in padure (“Creste blana pe voi!”).

Nimic din ce am scris mai sus nu e minciuna si nici pura rautate (poate 1% rautate…). Am scris ca sa nu uit ceea am trait atunci, sa nu uit de ce nu stiu franceza, sa nu uit ce sistem de invatamant absurd avem si sa nu uit niciodata sa ma amuz pe seama a ceea ce s-a intamplat 🙂 (ar mai fi 100 de intamplari din ora de franceza dar nu e momentul sa scriu un roman…).

Comments

Oana • January 31, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. dan-dumitrescu February 21, 2011 - 13:51 Reply

    ooo nu! dsra petrovici biliana!! aka "why, I speak french and dance like a feather!" – c'est la classe!

  2. Oana February 21, 2011 - 16:10 Reply

    Daca ai stii cate ai pierdut in a 11-a si a 12-a :))))).

  3. oxy August 1, 2011 - 15:28 Reply

    :-))))))))))))) ce fain!!!!! :-*** Multumesc ca mi-ai reamintit minunatele clipe petrecute impreuna in liceu si NENUMARATELE momente incredibile la care rad de fiecare data cand imi amintesc!!! ufff… ce vremuri….

  4. Oana August 1, 2011 - 15:49 Reply

    Țucule!!!!! Mă bucur că ți-a plăcut. Mi-e AȘAAAAAAAAAAAAAAAaa de dor de vremurile alea de nu pot să zic!

  5. oxy August 1, 2011 - 19:52 Reply

    Daaa.. si.. mie… uite: e inceput de saptamana, inceput de luna: hai sa facem un pact: hai sa ne vedem macar o data pe luna, sa depanam amintiri si sa creem altele noi 😀 what do you say???
    Te sun maine!somn usor!!! :-*

  6. Oana August 1, 2011 - 21:02 Reply

    Noi suferim împreună. Să îți explic. Pe la 7 am plecat de acasă și te-am sunat, dar aveai telefonul închis. Vroiam să-ți propui să facem tot posibilul să ne vedem o dată pe lună :).

Leave a Reply