Oana Kovacs

5

Cum iesi din rahat?

Da, da, chiar asa se numeste postarea.
 Banuiesc ca nu-s singura care am fost in situatii mai deosebite si care are de impartasit intelepciune acumulata in urma acestora. Eu, in situatii limita, nu gandesc. Deloc :)). Actionez pe moment, fara pic de ratiune. Am cateva exemple: aveam vreo 11 ani si mergeam cu vara-mea cu plugusorul (yes, I did it :D) si cand eram fix la mine-n scara, pline de bani a aparut unul cu un cutitas/cutter sa imi zica sa ii dau banii. Zgarcita de fel, i-am zis ca nu-i dau ca il chem pe tata ca eu stau acolo. Si spre norocul meu, s-a stins becul si am zbughit-o pe scari tipand de au iesit toti vecinii, nu numa’ tata. 1- 0 pentru mine.
Altadata, eram in scoala generala, la ora de romana si profa ne asculta din “Popa Tanda”, ceva eseu pe care il aveam de facut. S-a cam prins ea ca s-au copiat temele ca prea semanau toate intre ele. Dupa ce l-a ascultat si pe colegul meu de banca, care copiase de la mine, ne-a spus frumos ca o sa dea nota 3 celor pe care i-a prins cu duplicate. Eu eram bucuroasa ca se suna si scap fara sa fiu ascultata, dar nu am scapat – m-a pus sa citesc. Am citit, mai mult am inventat pe parcurs, in speranta ca nu-si va da seama de nimic si nu incasez 3-ul si la sfarsit , cand trebuia sa spun ultima oara titlul operei literare, am rostit mandra “Si astfel am demonstrat ca Popa TANGA este o…”. Si apoi nu s-au mai auzit decat hohote peste hohote si nu s-a mai vazut decat fata mirata a profei care nu a inteles. 
Cum i-am spus lui Patri ca “Imi pare rau”, in loc de “Imi pare bine” de cunostinta, nu are rost sa reiau. Acolo reactia a fost ca m-am facut verde, mov, albastra, toate pe rand.
Cand un prieten a vrut sa ma pacaleasca luandu-mi geanta si fugind, am tinut bine de ea si de el si i-am tras o palma pana sa realizez cine e :))).
Voi ce faceti in situatii de genul asta? Cum scapati de pericol? Sau cum scoateti basmaua curata? 🙂 
 

Comments

Oana • May 4, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Gerhald May 4, 2011 - 14:37 Reply

    Din situatii de genul asta nu ai cum sa te scoti. Eventual un zambet, putin rosu in obraz si un "scuze" sincer.

  2. Bibliophile May 4, 2011 - 15:23 Reply

    Eu ripostez, si inca foarte urat. Cred ca reactia ta de la 11 ani mi se potriveste mie acum, cand am 25. Inainte eram prea timida ca sa am tupeul necesar sa fac asta, dar actualmente nu, frate, indraznesti sa te iei de mine!?!? Lasa ca ma iau io de tine!
    Si sa nu care cumva sa incerce vreun barbat sa ma agreseze ca urlu de mama focului si-atunci sa vada el sperietura!! [a incercat o data un tip, prin cartier, si am tipat de cred ca s-a auzit peste strada]

    Iar faza de la romana o recunosc fidel :))..eu am facut-o la franceza, doar ca am uitat sa mai dau pagina si, la un moment dat, m-am entuziasmat asa tare incat am uitat sa ma mai uit si in caiet :D.

  3. Oana May 4, 2011 - 20:22 Reply

    Gerhald, eu dupa ce realizez ca am comis-o, ma pierd iara :)).
    Bi, eu acuma nu stiu daca as mai avea curaj sa fac asa ceva daca as fi amenintata cu o mica arma alba :)). Dar cand se ia cineva de mine ripostez si eu urat de tot :D.

  4. ioanamiroiu May 5, 2011 - 17:15 Reply

    Tu măcar ai fost dură cu ăla de a vrut să-ţi ia banii de Pluguşor. Pe mine, când aveam vreo 7-8 ani, m-a trimis mama la piaţă (era foarte aproape) să cumpăr cartofi cu o hârtie de zece mii, din aia roşie. A venit un şmecher de ăsta, a băgat o faţă periculoasă, mi-a cerut banii (că dacă nu, mă bate!) şi eu i-am dat şi m-am dus acasă şi fără cartofi, şi fără bani. The end :))Nu era mai bine dacă reacţionam ca tine, că lume era în jur, dacă ţipam!? 😀

  5. Oana May 5, 2011 - 18:57 Reply

    Ioana, am ras cu lacrimi si mi-am imaginat cum ai aparut fara bani si fara cartofi! :))))

Leave a Reply