Oana Kovacs

24

Cum e să-ți fie dor de ceva ce nu ai avut niciodată?

sursa de inspirație
E vorba de bunici. Și i-am avut fizic, au fost cât de cât prezenți în copilăria mea, mai mult sau mai puțin. 75% din bunicii mei au fost acolo când m-am născut și încă îi am.
Dar le simt lipsa unor bunici care să mă răsfețe, să îmi facă prăjituri și să îmi spună povești. Care vara să îmi dea cireșe și apă rece și iarna să mă țină la gura sobei să nu răcesc. Și să vorbească cu mine câte-n lună și-n stele și să-mi povestească de copiii lor, părinții lor, bunicii lor. Să aud povestea vieții lor, detalii despre familie și amintiri despre ei când erau tineri.
Parțial, am avut asta, dar niciodată așa cum mi-am dorit. De asta, când îmi aud prietenele sau citesc pe vreun blog de bunici de basm, eu sufăr ca un câine, pentru că eu n-am avut niciodată bunici din ăia și le simt lipsa. 
Singurul bunic care părea a fi un om cu totul deosebit nu a trăit suficient încât să fie bunic și toată lumea povestește cât de mult a așteptat el o fetiță în familie. Trist.
Cum a fost la voi cu bunicii?
P.S. Postarea asta e inspirată  și de prietena mea Aida, poveștile legate de bunica ei și de relația frumoasă dintre ele mă fascinează. 

Comments

Oana • July 20, 2011


Previous Post

Next Post

Comments

  1. INTJ July 21, 2011 - 02:59 Reply

    bunicii din partea mamei au fost ca-n povesti. ceilalti … ma rezum la "nu-i frumos sa-i vorbesti de rau pe cei morti".

  2. Mihaela July 21, 2011 - 05:47 Reply

    Eu n-am apucat sa-mi cunosc bunicele. Iar bunicul care m-a crescut, ne-a parasit la 5 ani. Asa ca nu prea am avut parte de notiunea asta de bunici. Bunicul ramas a trait mare parte din copilaria si adolescenta mea la Bacau, de-abia de vreo 5 ani e in Iasi si pot sa-l vad mai des.
    Dar am avut alte persoane care au inlocuit lipsa de bunici. Matusi, bunicii unor prietene…m-au adoptat multi ca nepoata a lor. 🙂

  3. Amiuţa July 21, 2011 - 06:12 Reply

    Bunica mea de pe mama era fooooarte misto, insa n-am apucat sa o cunosc (a murit cand aveam vreo 7 ani). Sora ei, in schimb, traieste si azi si i-a tinut locul cu brio; stateam la ea in fiecare vara din scoala generala, si am amintiri fooooarte simpatice si placute. Bunicul din aceeasi ramura a arborelui e foarte ok, dar nu ma pot apropia prea mult de el.
    In partea cealalta am avut parte de raceala totala si respingere. Nici macar nu-i consider ca fiind rude. 🙂

  4. Oana Sălcudean July 21, 2011 - 06:46 Reply

    Bunicii din partea tatalui au fost literalmente langa mine de cand am avut 2 ani si pana acum… dar nu-s deloc genul acela de bunici, asa cum spui tu. Iar bunicii din partea mamei au murit cand eram prea mica ca sa-mi dau seama ce inseamna asta… si inca regret ca n-au apucat sa-mi spuna povesti si sa discute cu mine serios.

  5. andrei July 21, 2011 - 06:57 Reply

    Din pacate nu mi-am cunoscut bunicii, ultimii din ei murind cand aveam vreo 3 ani…deci amintiri cu ei aproape inexistente.
    In schimb am avut unchi si matusi care mi-au fost ca niste bunici

  6. Catalina July 21, 2011 - 08:09 Reply

    Bunicii din partea mamei sunt suuuuupeeeeer! Cei mai bunici dintre bunici de pe lumea asta! Ei m-au crescut la Nasaud pana cand a venit vremea sa merg la scoala in alt oras si m-au rasfatat si mi-au facut toate poftele (mai ales ca eram prima nepoata hihihi :D). Vacantele mi le-am petrecut tot la ei si ce biiine mai era! Cred ca pana in clasa a 6-a am facut crize de isterie cand trebuia sa plec cu parintii de acolo. Iar acum, desi ne vedem foarte rar, cam o data pe an, nu trec doua zile fara sa vorbesc cu buni la telefon (telefon mobil, ca nah.. is bunici moderni cu celular, calculator conectat la internet, messenger si tot tacamul :)))

  7. tigara electronica July 21, 2011 - 10:02 Reply

    nici eu nu am apucat sa imi cunosc bunicii din partea lui tata si as fii fost tare curios sa ii cunosc sa vad ce fel de oameni au fost 😀

  8. Table July 21, 2011 - 11:29 Reply

    Cunosc acel sentiment. Probabil bunicii nostrii au trait vremuri mult prea grele pentru a mai simti vreo bucurie in in a avea nepoti .. 🙁

  9. Oana July 21, 2011 - 13:18 Reply

    INTJ, esti norocos, macar o pereche de bunici frumosi :).
    Mihaela, macar te-au adoptat altii. Si pe mine ma iubeste de numa' bunica lui Alex care mai e in viata, din "ingerasul meu si sufletelul meu" nu ma scoate si daca la altii m-as uitat lung daca mi-ar zice asa, ea ma unge pe suflet, mi-e drag de ea de numa'.
    Amiuta, bine ca ai avut o bunica adoptiva macar :).
    Oana, acelasi sentiment de regret il am si eu…
    Andrei, e bine ca ai avut pe altcineva in familia extinsa care a suplinit rolul bunicilor.
    Catalina, ah, cat de bine suna ce zici tu!!! Superb!
    Tigara, si mie mi-ar fi placut sa il cunosc pe bunicul de care am auzit numai de bine.
    Table, da, cred si eu ca vremurile pe care le-au trait i-au inasprit si nu mai simt bucuria de a avea nepoti.

  10. INTJ July 21, 2011 - 13:49 Reply

    da, chiar asa ma gandesc si eu … iar fiecare data cand imi amintesc de ei am pe fata un zambesc maaare (chiar daca stiu prea bine si greselile facute de ei d.p.m.d.v.). 🙂

  11. hapi2233 July 21, 2011 - 13:53 Reply

    Cum adica practic ai avut parte de asta dar nu asa cum ti-ai dorit? Nu cred ca exista un etalon, fiecare parinte , bunic, se poarta altfel….
    De fapt intrebarea mea e: simteai ca te iubeau sau nu? Un copil stie asta, simte…….
    Poate ca majoritatea am avut o pereche de bunici buni si (eventual) o pereche de bunici mai……."stricati".
    Si eu am avut o pereche stricata – cea din partea lu taica-meu. Dar bunicii din partea mamei au venit la pachet cu o strabunica excelenta, al carei chip, statura, povesti mi le amintesc perfect si acum. Ei mi-au oferit tot ce nu mi-ar fi dat 10 cupluri (aparent perfecte)de parinti sau bunici 🙂

  12. anda_elena July 21, 2011 - 14:16 Reply

    Eu iti sugerez sa te bucuri de bunicii tai, oricum ar fi! Faptul ca sunt in viata ta e mare lucru.
    Iti spune asta o nepoata "orfana", care ar da totul macar sa-i cunoasca un pic pe oamenii care-i sunt bunici.

    Multumesc mereu pentru faptul ca parintii mei traiesc si se bucura de privilegiul de a fi bunici. Desi nepotii lor au ales sa-i strige tot 'mama' si 'tata', ei sunt bunici 🙂 http://saptepietre.blogspot.com/2010/11/bunici-si-nepoti.html

  13. andrei July 21, 2011 - 14:53 Reply

    Update: Dar cel mai mult regrt ca nu l-am cunoscut pe bunicul din partea mamei. A fost capitan in al Doilea razboi mondial. A luptat atat impotriva rusilor cat si a nemtilor (nu in acelasi timp..evident), iar eu sunt un mare pasionat de povestiri reale a acelui razboi.

  14. Oana July 21, 2011 - 19:09 Reply

    INTJ, banuiesc ca nefiind fata de tine facute greselile, nu te deranjeaza, si e normal.
    Hapi, o saptamana de "bunicie" pe an nu m-a incalzit, de asta am scris asa. O relatie trebuie intretinuta tot timpul, nu cateva zile de veselie intr-o vacanta si in rest pauza totala. Si eu fiind copil nu puteam "coordona" relatiile ca un adult, pana am crescut, deja nu mai simteam deloc apropiere fata de ei…
    Anda, ma bucur asa cum pot, cand am ocazia, dar nu simt acea apropiere si acel "sparkle" care exista la alte "echipe" de bunici si copii.
    Andrei, si eu sunt pasionata de povesti din trecut si sunt tare dezamagita ca nu am pe nimeni care sa mi le zica. Am incercat sa trag de bunica singura si mai povesteste ea cate ceva dar trebuie sa insist si sa aud un milion de chestii gen "De ce ai unghiile rosii si nu roz si parul lung si nu scurt?" pana sa ajungem acolo. A auzi genul astya de povestiri de la oameni care chiar au prins vremurile si nu din terte surse mi se pare ceva fenomenal!

  15. hapi2233 July 21, 2011 - 20:15 Reply

    Oana, te inteleg
    Intr-adevar, a fost fenomenal si povestile spuse de bunici sunt cele pe care nu le voi uita niciodata…….multe din cele pe care le-am citit singura mi-au zburat deja din minte

  16. Margeluta July 22, 2011 - 00:13 Reply

    Eu nu mi-am vazut bunica de la Craciun si sufar ca un caine in fiecare zi din cauza asta. Mi-e asa de dor de ea ca mi se rupe sufletul! Si cand ma gandesc ca sunt blocata in Bucuresti cu treburi administrative pana saptamana viitoare si deci nu pot pleca la tara, imi vine sa moooor! Ma invart ca un leu in cusca! 🙁 Si da, bunica mea e o bunica de vis!

  17. Oana July 22, 2011 - 00:20 Reply

    Ce frumos ca ai o bunica de vis, Margeluto! Sa ai grija de ea!

  18. Simona July 22, 2011 - 17:51 Reply

    Eu am fost crescuta pana la varsta de 7 ani de bunicii din partea mamei, niste bunici exceptionali. Nu mi-as fi putut dori mai mult, asta pentru ca pur si simplu imaginatia mea nu poate crea niste bunici mai buni decat ei. Totul la superlativ. In aceasta categorie intra si strabunica. O persoana despre care nu poti gasi cuvinte rele pentru ca tot ce avea era bun. De curand am pierdut doi dintre ei, iar golul pe care l-au lasat e imens. In acelasi timp bunicii din partea tatalui, la care imi petreceam mai putin timp, au fost si ei draguti, insa mai mult bunicul, pe care din nou nu l-as putea descrie in vreun fel decat: uimitor! (si da, au fost bunici din aia)
    In concluzie chiar cred ca am cei mai frumosi bunici din lume cu care ma mandresc oriunde si oricand!

  19. Oana July 22, 2011 - 18:22 Reply

    Simona esti o norocoasa. Pun pariu ca o sa te intelegi si tu la randul tau bine cu copiii si nepotii tai :).

  20. Oana July 22, 2011 - 18:26 Reply

    Simona, uitasem sa intreb. A ajuns vederea?

  21. Diana July 26, 2011 - 19:20 Reply

    Eu am fost foarte norocoasă.
    Eu am niște bunici minunați, care au fost lângă noi mereu și care ne-au adorat… au fost la fel de blânzi ca niște bunici, dar și aproape ca niște părinți.
    Am foarte multe amintiri dragi cu el, și așa cum o sun pe mama zilnic, ăi sun și pe ei.

  22. Oana July 26, 2011 - 23:03 Reply

    Diana, ce lagatura frumoasa aveti.

  23. Simona July 30, 2011 - 20:55 Reply

    A ajuns, desigur (are loc rezervat la mine pe birou), doar ca nu prea am mai ajuns eu pe la calculator, iar cand am gasit postul asta m-a inmuiat incat am uitat complet sa iti multumesc.
    Imi cer scuze si multumesc intarziat.

  24. Oana July 31, 2011 - 01:14 Reply

    Simona, no problem. Ma bucur tare mult ca a ajuns, intotdeauna am emotii cu posta noastra.

Leave a Reply