Oana Kovacs

Craciun infundat

Adica cu funda. Si cu nas infundat. Si cu febra, si senzatii de ameteala si cu un nas care curge non stop. Craciun cu tuse si stranuturi :).

Mult asteptatul Craciun de anul asta a trecut si eu inca mai tanjesc la gustul mancarii, ultima data i-am simtit gustul in ajun. Daaaaaaaaarrrr, inainte de asta, am reusit sa stau cateva ore sa impachetez toate cadourile de Craciun care au ajuns la destinatari la cateva zile dupa eveniment, unul inca zace sub bradutul meu. Si am reusit sa desfac si cadoul meu principal, compus din doua parti, ambele pe wishlistul meu :)). Am primit autobiografia lui Marquez!!! 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 Abia astept sa ma pun pe citit, deocamdata sunt la altceva (intr-un viitor post revin cu detalii cu privire la lecturile mele).

Anul asta a fost putin ciudat, nu doar din cauza gripei care m-a facut sa arat ca o ruda tanara si original caucaziana a lui Michael Jackson, ci si datorita lipsei reuniunilor de familie, care pana acum ii provocau mamei mele o usoara isterie (prajiturile nereusite au un efect diabolic asupra starii ei). Anul asta familia nu a venit, ea nu s-a isterizat, am facut bradul in liniste si pace ca pe vremea cand eram de-o schioapa si am mers noi la neamuri cand am reusit si a fost foarte bine. 

A trecut si ziua mea in care “am muncit” – am facut cea mai buna pizza (nu singura, of course), am primit si un tort surpriza cu lumanari pe el – facut sub nasul meu infundat, deci nu m-am prins nicidecum de ce se punea la cale :). Imi astept cadoul de la Alex care va fi fabricat abia peste doua luni, e imens, o sa-l tin minte toata viata si o sa il folosim impreuna :>. Mi-am pus doua dorinte MARI cand am suflat in lumanari, sper din suflet sa se implineasca :).

Astept trecerea in noul an si miezul noptii ca sa-mi spun iar dorintele in gand si sa sper ca se vor indeplini. Sfarsitul de an mi-a adus optimism (mai mult decat aveam).

Comments

Oana • December 30, 2010


Previous Post

Next Post

Leave a Reply