Oana Kovacs

copilul-furat-ian-mcewan

“Copilul furat” – Ian McEwan

Astă vară am citit ”Ispășire” și, deși pe moment am avut mixed feelings, după ce informația s-a așezat mi-am dat seama că mi-a plăcut tare mult cartea, așa că n-am refuzat propunerea prietenei mele de a citi și ”Copilul furat”.

copilul-furat-ian-mcewan

sursă foto

Începutul a fost cam ca… o plecare de pe loc în care uiți de frâna de mână . :)) Se discuta despre ceva comisie și ceva manual și ceva lege și ceva care mi s-a părut moartea pasiunii și m-a furat somnul. În fine, am trecut peste și-am descoperit familia Lewis. Ideală. Mama, tata și copilul. Se iubesc, se completează, alcătuiesc un tablou duios.

Tata o iubește pe mama și ca s-o lase să aibă câteva clipe de relaxare o ia pe Kate și merge la cumpărături cu ea la supermarket. Durează doar câteva clipe pentru ca el să descopere că fetița nu mai e lângă el. Și alea câteva clipe au hotărât cum vor fi următorii ani din căsnicia sa, pentru că odată pierdut, copilul său a rămas pentru el pentru totdeauna la vârsta de 3 ani.

Titlul original al cărții mi se pare extrem de bine ales – The Child in Time, exact din motivul menționat anterior. După dispariția lui Kate, viața de cuplu a familiei Lewis se destramă ca un castel din cărți de joc.

La un moment dat, cei doi încearcă să-și refacă relația, moment în care eu m-am prins cam pe ce fir va decurge cartea și-am început să mă plictisesc, deși finalul nu a fost cel pe care mi-l doream când m-am apucat de roman.

Aș zice că e o carte bunicică, i-am dat inițial două stele, apoi trei pentru că e bine scrisă, McEwan face niște observații foarte fine. Păcat că m-am prins la un moment dat cum va decurge povestea, altfel sigur aș fi fost mai impresionată și i-aș fi dat o notă mai bună. Tocmai de asta nu vă recomand s-o evitați pentru că eu n-am fost blown away.

Comments

Oana • February 1, 2014


Previous Post

Next Post

Leave a Reply