Oana Kovacs

ce-inseamna-colaborare-pr
5

Colaborăm?

În ultimele luni am o grămadă de cereri de colaborare. Ori am devenit brusc un asset important pentru cei care dezvoltă proiecte în comunicare, ori… Cert este că atunci când eu aveam nevoie disperată de un job, parcă  nimeni nu mai investea în PR/publicitate/SEO etc.

Doar că unii înțeleg foarte greșit ideea de colaborare, astfel că m-am trezit cu tot felul de mailuri pline de aberații, într-unul, de exemplu, mi se cereau date personale pentru a fi sunată în legătură cu detaliile proiectului. Oameni buni, nu-mi dau numărul de telefon ca să mă sunați pentru toate bălăriile, că n-am timp de prostii. De aceea dacă se poate să aflu despre ce este vorba înainte să fiu sunată e mai mult decât ideal. Nu de alta, dar încă n-am început să scriu pe blog despre poker, parfumuri dubioase sau alte tâmpenii. Less is more, am un job, nu mor de foame, îmi permit domeniu și hosting și nu scriu despre orice rahaturi pe motiv că așa-i la modă. Nu îngrop cititorii în spam pentru bani de acadele.

O metodă de abordare pe care iar nu o înțeleg este de tipul ”Vrei să colaborăm? Dacă da, aplică și tu la jobul ăsta din link”. Poate o să ziceți că-s rea, dar eu prin colaborare nu înțeleg că e vorba de job full time și că trebuie să mă și bat pe job alături de alți 500 de oameni. Mi s-or fi urcat recomandările la cap, dar după ce mi-am găsit și job și proiecte de scurtă durată pe baza recomandărilor, și am fost more than happy cu ele, nu văd de ce m-aș bate cu sute de necunoscuți ca să lucrez pentru sau cu alți necunoscuți de la care pot avea surprize neplăcute. Iar job NU CAUT. Am deja, mi-l place, mă văd lucrând în domeniul ăsta și peste ani buni, sper doar să meargă toate ca unse, că din partea mea numai de bine. :)

Colaborare iar nu înseamnă să mi se ofere ocazia nemaipomenită și nemaiîntâlnită de a scrie despre un eveniment pe blog, de dragul de a avea subiect. Oameni buni, sunt mare, vaccinată (and proud of it!) și capabilă să-mi găsesc singură subiecte. E un pic jignitoare atitudinea asta de ”Noroc cu mine că-ți dau subiecte”. Fuck off, nu mă ofensa scriindu-mi că-mi dai ocazia magnifică să scriu de evenimentul tău, eveniment care produce, din care se fac bani și în care eu pot fi doar un nou producător de conținut cu o șansă fantastico-fabuloasă de a avea subiect – wow!!!

Observ că e puzderie de proiecte și joburi în comunicare pe piața muncii, în timp ce oamenii se găsesc nu greu, ci foarte greu. Un motiv e că studenții care termină sunt tabula rasa, la fel ca mulți din profesorii care-i pregătesc după manuale din 1900 toamna. O altă problemă e că un copil talentat, care se pricepe să scrie și să dezvolte strategii de promovare nu va vrea să lucreze pe un salariu de 1000 de lei în România, când și-un internship la o agenție de străinătate îi poate asigura supraviețuirea – zic asta pentru că știu mai multe fete care-au plecat la agenții de PR/publicitate din Europa pentru internshipuri și duse au fost, că s-au și angajat.

Și deși comunicarea reprezintă un domeniu plătit excelent în străinătate, noi ne putem mândri cu faptul că la noi un copywriter cu experiență de 3-4 ani are același venit ca un angajat la bandă, așa că minunata industrie suferă de o foame de angajați, iar praștiile (scuze, dar nu pot numi altfel un absolvent de comunicare care nu face acordul dintre subiect și predicat în propoziție!) se plâng că nu găsesc joburi, iar când le găsesc sunt prost plătite (de ce ar fi dacă angajatorul trebuie să-i învețe gramatica de clasa a șasea?). Vedeți cercul vicios?

Eu m-am lovit deja de atâtea ori de atitudinea de ”Ce-i așa mare lucru să scrii ceva?” că am dezvoltat nepăsare și obraz gros. Pot să trăiesc și fără colaborări frustrante cu oameni nesimțiți. :)

ce-inseamna-colaborare-pr

Și-am oferit și eu un exemplu de cum să NU scrii un articol, dar ăsta fiind blogul meu, înghite toate frustrările și plângerile mele cum vreau EU!

 

Comments

Oana • April 10, 2015


Previous Post

Next Post

Comments

  1. simsim April 10, 2015 - 08:45 Reply

    Vai, prin prisma unui proiect recent am descoperit si eu mai multi bloggeri…eu nefiind prea activa in domeniu pentru ca scriu strict pentru mine, fara bani and stuff..si m-am simtit oarecum obligata sa le dau cate un like, sa mai intru pe la ei sa vad ce scriu..si am ramas socata sa gasesc la unii doar articole scrise pentru bani sau produse, fara absolut nimic personal sau interesant. Si mie mi s-a propus, dar eu sincer m-as simti aiurea sa ma apuc acuma sa scriu despre masini sau perdele dupa ce ani de zile a fost un blog strict personal+carti. Tinand cont ca devenim imuni la atata reclama eu sincer nu prea vad rostul acelor bloguri…dar in fine.

    • Oana April 10, 2015 - 10:44 Reply

      Si eu am fost dezamagita sa vad pe bloguri vechi strict advertoriale zile si zile la rand.
      Dar fiecare face ce vrea pe tarlaua lui, cum mi-am varsat si eu nervii pe a mea. :))

  2. Bookish April 10, 2015 - 11:05 Reply

    Sunt unii care se intretin numai din scrisul pe blog asa ca accepta orice fel de publicitate, chiar daca nu se identifica deloc cu campania respectiva. Ne este neaparat de condamnat, dar, cei care propun asa zisele “colaborari” ar trebui sa nu ia chestia asta de-a gata si sa considere ca toti sunt deschisi la aceasta posibilitate. Dupa cum spui si tu, fiecare are dreptul sa-si gestioneze blogul dupa cum crede de cuviinta.

    • Oana April 10, 2015 - 11:09 Reply

      Mmm, I beg to differ. Aia care traiesc strict din blog cred ca isi permit sa refuze gogomanii, pe cand cei care scriu despre orice sunt chiar departe de a trai din ce produc cu advertoriale mici si prost platite. Insa da, fiecare face cum il taie capul, e legal :-).

  3. Dragi, PRiști! Aveți probleme de comunicare ! |

Leave a Reply