Oana Kovacs

snur-de-martisor-alb-rosu
16

Ceva al nostru și o leapșă

snur-de-martisor-alb-rosusursă foto

Atenție: urmează o postare 2 în 1 că așa vreau eu azi. Nu era programată să iasă așa, dar s-a întâmplat.

Deja m-am săturat să sap după ceva al nostru, românesc 100%, nu sarmale de la turci, nu mămăligă ca a italienilor polentă, nu salată de vinete adoptată sau pălincă pentru care ne batem cu ungurii.

Nu cumva e mărțișorul ăsta 100% românesc, al nostru, de la noi pornit și nedat mai departe și la alte neamuri? Nu râdeți, chiar nu știu. Trecând peste faptul că multe mărțișoare dau în kitsch și că zilele astea ne suflă comercianții-n ceafă la fiece colț, mie-mi place tradiția de mărțișor. E frumoasă, vestește primăvara (nu mă aburiți cu echinocțiul, vă rog, pentru mine e primăvară de astăzi).

Așa că hai să dăm banii pe nimicuri și să ne bucurăm de lumina și căldura de afară pentru că… vine, vine primăvaraaaaaaaaaaaaaa! :)

Și leapșa: deși salvasem tot ce vedeți mai sus, am zis să nu fiu capră și să uit pentru a mia oară de leapșă, așa că preiau și eu ce mi-a plăcut mai mult de la Dunia. O să zic 11 lucruri despre mine că dacă vă mai zic încă 11 o să vă plictisiți (de parcă ăsta n-ar fi un blog tot cu ale mele, păstorit și comandat de mine). So, 11 despre mine, încerc să mă gândesc la ce nu v-am mai zis:

1. Mai nou îs tunsă strâmb. Da’ strâmb! Că se vede și din avion. O hairstylistă m-a tuns așa, neintenționat. Nu, n-am strâns-o de gât, m-am amuzat și aștept să mai crească pentru a-i da o formă.

2. Tot legat de ce am scris mai sus, mă bucur că măcar acum vreo 95% din părul meu are culoarea lui naturală (fiecare cu piticii lui).

3. Acum o săptămână am făcut ceva foarte urât (neintenționat, but still) față de o prietenă. Repede nu o să uit că am comis-o.

4. Nu pot să abandonez o relație importantă chiar și atunci când văd că nu mai merge. Țin cu dinții de ea și întorc problemele pe toate părțile pentru a găsi soluții.

5. Trebuie să mă apuc de sport. Nu că asta ar fi o informație despre mine, dar sper să-mi fie jenă dacă nu mă apuc (pentru că o zic oarecum public).

6. Îmi plac bujorii. Într-un mod semi-obsesiv. Deși n-am primit în viața mea vreunul, din câte îmi amintesc.

7. Îmi doresc o vacanță în care să nu știu exact unde merg. Sper să o și am.

8. Mi-e foarte dor de prietena mea care e plecată în Africa și abia aștept să vină acasă. E una din puținele persoane cu care pot să râd din suflet și care se amuză la toate glumele mele, inspirate sau mai puțin inspirate.

9. Părinții mei sunt extrem de importanți pentru mine.

10. Atunci când mă voi căsători sper să fie doar oameni foarte, foarte, foarte apropiați și dragi de față. Sper să nu fiu nevoită să fac compromisuri când vine vorba de așa ceva.

11. Îmi doresc foarte mult să fiu o persoană bună și să nu mai fac greșeli față de cei dragi, cu știință sau cu neștiință.

Acuma că v-am pus la curent și că vine primăvara și cu tot ce-mi zboară prin minte, acceptați-mi și ultimul moft:

bujori-albi-in-vazasursă foto

Comments

Oana • March 1, 2013


Previous Post

Next Post

Comments

  1. vienela March 1, 2013 - 08:15 Reply

    Nu am idee de unde a pornit traditia martisorului, dar sunt bucuroasa ca baiatul meu are grija an de an sa ofere colegelor ghiocei si martisoare.
    :)) Eu mi-am facut cu manutele mele o tunsoare ciudata, putin stramba. Tot fara intentie. :))

    • Oana March 1, 2013 - 10:23 Reply

      Ce dragut e ca imparte flori.

  2. O Oană March 1, 2013 - 09:31 Reply

    Ce pozitivă-i postarea asta, parcă uit că-i înnorat afară 😀 Și eu mă bucur de mărțișoare ca un copil mic!

    • Oana March 1, 2013 - 10:24 Reply

      Si eu am strans intre timp un mic teanc pe birou.

  3. crinutza March 1, 2013 - 11:40 Reply

    Eu am in piept martisorul de la Adi de anul trecut 😀

    Oai… mi-ai adus aminte ce bujori frumosi avea bunica-mea in curte!! Niste tufe imense!! N-am mai vazut de mult bujori pe la noi prin piete.

    • Oana March 1, 2013 - 11:52 Reply

      Ce frumos. :)
      Si bunica-mea avea ceva bujori dar mai din topor, asa. Nu ca astia finuti de-s fashionable acum :D.

  4. dunia March 1, 2013 - 12:08 Reply

    Ce drăguț, fata bujor.

  5. Savoir Faire March 1, 2013 - 16:32 Reply

    Sper sa nu fiu offtopic.
    Mi-am pus si eu intrebarea despre chestiile care sunt cu adevarat romanesti.
    Mi-am stors creierii aproape fara rezultat, dar
    Intr-un final cred am gasit ceea ce cautam.
    Pentru inceput, avem mancaruri si traditii specificifice, care ne caracterizeaza din plin. Problema este ca majoritatea acestor mancaruri si traditii au inflorit si in alte tari cam in acelas timp, deci nu ne sunt atribuibile in mod cert.
    Tind sa cred ca varza este o mancare specifica locului nostru.
    Ca o au si ungurii si bulgarii este cam partea a doua, pentru ca sunt aproape sigur ca de la noi a plecat.
    Spun lucrul acesta pentru ca “varza” este un cuvant de origine dacica… si cum dacia a avunt influenta majora pe meleagurile noastre, deduc ca varza (murata,fiarta,calita) e romaneasca cu o majoranta vizibila.
    Borjocul,adica plamanul de porc sau vitel… se mananca in mai mutle tari, dar modul romanesc de preparare este unic si foarte diferit de celelalte, fapt pentru care judec ca trebuie sa fie atribuit meleagurilor noastre.
    Macinicii, din cate stiu eu alta tara nu-i mai are.
    Cascaveaua afumata, diferita de restul branzeturilor afumate…
    Martisorul romanesc, cel cu ata rosie si alba este specific Romaniei, insa traditia intampinarii noului anotimp exista inca de pe vremea primilor pagani (venirea lui Persefon catre figura materna, Demetra), deci martisorul este doar o simpla adaptare timpurie si sunt tentat sa spun ca nu ne apartine.
    Despre martisor am dat un mic search si am aflat ca exista traditii asemanatoare in albania si italia, iar martisorul in sine este catalogat la categoria talismanelor, deci tine de superstitie (chiar daca in zilele noastre acest aspect este putin deviat).

    • Oana March 1, 2013 - 21:19 Reply

      Mai, dar te-ai documentat ceva ;).

  6. Loryloo March 3, 2013 - 19:40 Reply

    Si eu ador traditia martisorului si nu as renunta niciodata la ea, oricat de demodat ar putea parea unora la un moment dat.
    Si nepotelul meu, de 8 ani, tine traditia. A oferit martisoare la toate fetele din clasa lui, mi-a adus flori si mie, si mamei… :)

  7. Andra March 3, 2013 - 22:48 Reply

    Sper ca ai primit martisoare, Oana!

    • Oana March 4, 2013 - 08:25 Reply

      Am primit, da! :)

  8. Ana Q. March 4, 2013 - 00:31 Reply

    Cu punctul patru sunt si eu pe aceeasi lungime de unda cu tine, si eu tin cu dintii de o relatie chiar si atunci cand simt ca aceasta se deterioreaza si nu mai e ce a fost candva.

  9. Cică fă leapșa. Leapșa de la Cora (?!) | Blog făr' de blogosferă

Leave a Reply