Oana Kovacs

cenusa-cap-corporatie-job
5

Cenușă în cap: munca la corporație

Nu știu dacă a rămas pe undeva pe acest blog scris, însă acum câțiva ani credeam că munca la corporație e tot aia cu a-ți vine sufletul diavolului și a renunța la tine ca persoană. Evident, aveam mai multe plăci din-astea cu corporația nașpa și de cocos, care îți ia sufletul și te transformă în sclav.

Ei bine, dragilor, e momentul să-mi pun cenușă în cap, după mai bine de un an de muncă la o… micro-corporație sau micro-multinațională. Zic micro pentru că noi suntem un pic peste 200, răspândiți în toată lumea asta mare, iar sentimentul ”de clan” care există într-o companie mică încă mai e perceptibil.

După atâta timp, m-am convins singură că aici lucrează oameni, nu roboței, că se bucură și ei ca extraordinarii oameni din firmele mici, și la fel ca orice angajat care merge la lucru cu drag, de reușitele companiei. Și la fel ca peste tot, și aici există oameni mai pasionați de ceea ce fac, care uită de ei la lucru; oameni care văd cele 8 ore pe zi strict ca mijlocul prin care își clădesc existența și care uită de tot și toate când își închid calculatorul; și oameni care-s la mijloc, așa ca mine, nu super carieriști, dar încântați de ceea ce fac.

Corporația nu mușcă, nu înghite suflete, nu ia viața din oameni. Culmea e că mie, care eram clar anti, mi-a făcut viața mai bună și mai faină. Îmi place ceea ce fac (și mi s-a spus că și transmit asta când povestesc entuziasmată de job) și mă bucur că am aflat pe cont propriu că… există și corporatiști fericiți. 😛

cenusa-cap-corporatie-job

sursă foto

Și-un sfat pentru cei care vor o schimbare profesională: nu vă mai cramponați de eternul război multinațională vs. firmă mică sau afacere de familie. La fel trebuie să vă dați interesul, la fel s-ar putea să fie nevoie să vă impuneți punctele de vedere și la fel de mult va trebui să munciți. La fel cum într-o companie cu 20.000 de angajați nu veți lucra cu toți deodată, ca să vă facă unii și alții nervii praștie, nici într-o firmă mică nu vă garantează nimeni că acel UN coleg din 5, fix ăla cu care lucrați direct, e fain.  Căutați-vă joburi, nu contexte, și gândiți-vă fix la ceea ce veți lucra voi și la oportunitățile care vi se deschid vouă în față, indiferent că lucrați într-un spațiu cu alți 25 de oameni sau stați cu laptopul în brațe într-un hamac; tot job îi zice, tot bani luați pentru muncă, și oricum nu o să vă învelească seara la culcare.

În concluzie: ne place (mie și celeilalte personalități ale mele) corporatismul.

P.S. Aflați de pe pagina de About unde mă desfășor. :)

Comments

Oana • July 15, 2015


Previous Post

Next Post

Comments

  1. Bookish July 15, 2015 - 13:01 Reply

    Şi eu am lucrat vreo 4 ani în multinaţională iar acum sunt într-o firmă medie cu vreo 80 oameni. Am plecat din cauza şefei, dar atmosfera, condiţiile de muncă, colegii şi beneficiile erau net superioare faţă de aici. În schimb îmi pare bine că am scăpat de calluri cu indienii şi toate procedurile de evaluare, discuţii lunare cu şeful şi alte proceduri obligatorii. Sunt avantaje şi dezavantaje peste tot, important e să găseşti ceea ce-ţi trebuie la moemntul potrivit.

    • Oana July 15, 2015 - 15:11 Reply

      Procedurile… alea mi se par si mie uneori asa… nicicum. :))
      In rest, e fain, adica mie mi-e drag de multinationala mea. 😀

  2. Gheorghe July 15, 2015 - 15:23 Reply

    Asa gandeam si eu dupa primul an de corporatie. Acum nu ma plang, dar nici nu mai sunt asa de entuziasmat. Mie mi se par restrictive corporatiile, pentru ca nu te lasa sa te dezvolti numai atat cat (si cand) au ele nevoie, in rest (cel putin din experienta mea) esti stors de resurse si nu prea mai ramai cu energie pentru altceva. Altfel ai parte de tot felul de beneficii destul de importante, dar dupa o vreme, dpdv profesional (si social), totul devine prea liniar. Corporatia e buna daca iti plac banii. Sau daca ai nevoie de un venit stabil si maricel pt o perioada. Cu timpul ajungi sa petreci f mult timp cu colegii si cu chestii legate de lucru. Daca mai vrei si altceva in afara de job si colegi, cum ar fi familie, proiecte personale, etc, nu cred ca e o optiune asa de buna.

    Dar si azi ma enerveaza cei care nu au lucrat la corporatii dar sustin ca ele sunt raul cel mai mare de pe lume si uite cum iau corporatiile painea micilor intreprinzatori s.a.m.d. As spune ca, la varf, in corporatii sunt cei mai pregatiti oameni dpdv profesional pt simplul motiv ca un mic intreprinzator nu isi poate permite sa plateasca un expert cu doctorat, si nici nu ar avea nevoie, dar corporatiile creaza aceste nevoi de specializare, ceea ce este foarte bine pentru cei care vor sa exceleze intr-o anumita profesie. Iar in jurul acestor experti se creaza o multime de joburi entry level sau de suport. Un SRL de bloc nu va face niciodata cercetare sau dezvoltare la nivel inalt de nisa. Daca in Romania nu ar fi corporatii, acesti oameni cu doctorate si competente deosebite ar pleca in strainatate, deci nu ar fi mai bine pt nimeni…

    • Oana July 15, 2015 - 15:29 Reply

      Da, fix problema asta cu timpul o scotea in evidenta toata lumea inainte sa vin eu la Sustainalytics. Aici se pune foarte mult accent pe viata personala, si sunt putini cei care stau peste 8h/zi la lucru. Asta fiind si unul din motivele pentru care eu sunt super incantata. :)

      • Gheorghe July 15, 2015 - 16:18 Reply

        Aa, pai atunci e f bine. De fapt si unde lucrez eu sunt destui care nu fac ore suplimentare, pentru ca difera responsabilitatile si domeniile de lucru. Sunt unii care la 5 sparg turnichetul :) Dar am colegi care lucreaza direct cu clientul X din strainatate, care cere o chestie urgenta pentru nu stiu ce test, bla bla, si asa ii prinde ora 1 noaptea sau vin in week-end la lucru. F trist, Stakhanov ar fi mandru de ei.

        Pe de alta parte sa spunem si ca la SRL-ul tipic romanesc sambata este in general zi de munca, iar angajatul de regula batjocorit cu “daca nu iti convine, pleaca” sau “eu te platesc, faci cum iti zic” etc :( La corporatii, lucrurile sunt mult mai reglementate si te poti agata de reguli/proceduri ca sa nu faci ceva ce nu esti obligat, doar ca apoi se zice ca nu esti implicat sau nu ai “drive”, si suferi la evaluare si bulshit-uri din astea.

Leave a Reply